Citim impreuna Ada si ardoarea

carminabulina spune:

Off topic rau de tot:
Raspunsul e Da, daca nu-i prea tarziu . deci te astept azi? Sa ma fac frumoasa!
Le-am platit pentru Bibi. Ar fi trebuit sa iti confirme aticia sa cine se ocupa...

corap spune:

carmina, vin o fuga, pe la 5 jumate-6 fara un sfert. ca am maieutele la mine! (le-am luat just in case)

deocamdata cartea asta imi face o impresie proasta despre mine (asta ca sa fiu si on-topic un picut)

beshter spune:

Eu tocmai am trecut de larvarium dar mi-e din ce in ce mai greu sa citesc varianta cu fereastra-n fereastra-n fereastra.
Cred ca o sa citesc si io cartea de hartie si adnotarile din ferestre la sfarsitul fiecarui capitol. Merci, Lilanda, pentru pont:)
Dar o sa dureze ceva:))




Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

carminabulina spune:

Eu ieri m-am apucat de Ada dar recunosc ca-mi este greu sa ma adun dupa "Poveste despre dragoste si intuneric". Simt ca ar trebui sa las un pic de spatiu intre ele, mai ales ca am primit de la laura Saul Below "De la Ierusalim si inapoi" si asa ma mananca degetele sa ma apuc de asta.

De Nabukov am incercat sa citesc candva "Invitatie la esafod" si m-am lasat pagubasa...cred ca e rusul care nu-mi place.

lilanda spune:

Nu cred asa ceva :)) Invitatie la esafod e cea mai kafkiana carte a lui Nabokov. Nici eu n-am digerat-o, desi pe Nabokov il iubesc!! Daca ti-e greu acum, lasa Ada pentru mai tirziu. N-o sa regreti

maria_alexia spune:

eu de-abia acum am deschis pagina wiki a lui Nabokov. Aflat si eu despre sinestezie si despre ocupatiile lui legate de fluturi.

si, culmea coincidentei, in timp ce imi faceam curaj pentru Ada, m-am lipit de ... Ingeri si insecte (A.S.Bryatt) . mi-e greu sa-mi imaginez ca e pura intamplare...

apreciez tot mai mult cartile de la cotidianul, de cate ori am o pauza gasesc cate ceva pe care sa pun mana...

lilanda spune:

Puhaa, am terminat Ada ieri, insa, hotarit lucru, asta e o carte care trebuie recitita. Adica, sint de acord cu Boyd care zice, in editia online, ca Nabokov a scris cartea asta pentru "recititori"! E plina de sinestezii Si apropo de asta, mi-a placut in mod special capitolul despre cognitivismul intuitiv si perceptiv al esentei timpului. Desi ideile lui Nabokov (ma rog, hehe, demoniene) in legatura cu natura timpului sint cele mai putin pedante dpdv stiintific dintre toate consideratiile lui, felul in care simte si descrie timpul e mult mai aproape de realitate decit toate ecuatiile stiintifice einsteiniene (pardon, engelwein-iene - faimosul vin inger alb al Alpilor :))

Desi cartea provoaca (btw, pe la pag 349 e un raspuns la intrebarea moralitatii artistice - sau onirice) ea e plina de tandrete si de un amestec paradoxal de melancolie si mockery (cum sa exprim mai bine termenul asta? persiflare?). Nabokov e necrutator (cu sine si) cu personajele sale: le ridica si le trinteste de pamint de nu se vad!! Le evoca natura speciala, dar si pe cea umana, cu nimic diferita de cea narzoilor sau idiotilor pe care-i persifleaza.

Si in Ada el nu persifleaza doar personaje, ori tabuuri, ci si o intreaga istorie a artelor (ultimul refugiu al mediocritatii, cum spunea Lucette). Arta romanului e, uneori ironic, alteori grotesc exemplificata, iar teatrul si cinematografia reprezinta domeniul exclusiv al amatorilor. Stiinta nu scapa nici ea de parodie, cu atit mai mult cu cit e mai departata de natura. Geopolitica e iar prilej de sarcasm, cu tari care fac schimb de continente si cu liderii lor cu nume de clovni. Universul e si el imparit in terra si antiterra, in Venus si pamint.

Noah, ma opresc aici...si astept impresiile voastre

carminabulina spune:

Avansez si eu cu Ada, dar foarte greu ca nu prea am timp...sunt la pagina...69 si de-abia astept sa vina noaptea sa continuu. Imi place, totusi.

carminabulina spune:

Eu acum sunt la faza in care Ada nu ma plictiseste nici oboseste . Avansez, avansez si inca nu simt nevoia unei recitiri sau reintoarceri pe text. E ceva in neregula cu mine din cauza asta? Adica inteleg tot si retin tot sau e doar o iluzie? Stilul imi place, povestea ma plictiseste...noroc cu stilul ca sa zic asa, care-i foarte inteligent altfel povestea e apa de ploaie.
M-a emotionat povestea Aquei. Desi relatata intr-un mod amuzant...a reusit sa ma faca sa plang. Na, asa sunt eu cand citesc despre mame care-si iubesc copii dar totusi decid sa moara.

corap spune:

carmina, nu ai citit cu atentie ti-a scapat ceva(dar mai ai multe ocazii sa prinzi shpilu' in aceasta chestiune).
Dap. cartea seamana cu un tzipar, am decis.
pe mine cand m-a prins rau, cand m-a dezamagit...