ce parere aveti: copilasii trebuiesc "atinsi"?

ruxij spune:

quote:

---

Originally posted by Ioana_C

Sincera sa fiu si era pe cale sa devina o problema... Tipa de cate ori vroia ceva, trantea cu ce apuca daca nu i se facea pe plac, tipa in magazin daca nu vroiam sa-i iau bobo si tot asa...

Asa cum am mai spus am cedat si eu de vreo doua ori si i-am aplicat palmuta, dar fara rezultat (ba din contra). Asa incat am inceput sa caut problema cu adevarat, si mi-am dat seama ca de prea multe ori noi adultii cedasem si ii facusem pe plac atunci cand tipa, ca sa nu ne facem de "rusine " in magazin, ii luam imediat ce vroia, ca pe strada in momentul in care incepea sa planga NU devenea DA.

Asa incat am luat hotararea de a nu mai ceda indiferent ce se intampla... si chiar mai mult de a aplica anumite pedepse. Acum odata ce am zis nu se poate, nu mai dau inapoi. Ma feresc sa zic nu,o fac numai cand e apsolut necesar si ii pune sanatatea si securitatea in pericol. Cu toate astea ocaziile sunt nenumarate: Nu bobo inainte de masa, numai o portie de prajitura, numai o bucata de ciocolata, nu e voie la priza, etc...
La inceput manifestarile erau destul de puternice, tipete, planset, suspine....dar cu timpul ( si nu a luat f. mult! copii invata repede!) a ajuns sa accepte limitele, si este foarte multumit cu ce i se da voie.
Sa nu credeti acum ca am un ingeras! Azi cadem de acord ca nu e voie asta, iar maine va gasi cu totul altceva de facut, la fel de periculos si exasperant si care ne mai da inca cateva zile motive de confruntati :)





Ioana

---

Parerile sunt impartite chiar si in carti. Fi-miu are 1 an si 8 luni si cam asa face, cum zice Ioana. Nu merge cu palmuta, nu intelege ce e aia si nu ii pasa. E un copil puternic, care nu plange cand cade, cand se loveste, asa ca o palma data peste pampers si oricum nu prea tare i se pare probabil o gluma. Si eu sunt impotriva corectiei fizice, dar nu total, in functie de copil. De ex., cred ca nu o sa mearga cu al meu. Seamana cu mine, nici mie nu prea imi pasa de palme in copilarie, mai rau faceam, in vreme ce pe sora-mea o afecta asa de tare ca plangea de rupea inainte de a primi palma, a.i. pana la urma scapa. Ioana a exprimat si parerea mea, ei fac asa pentru ca noi nu suntem consecventi si stiu ca dc. fac putin scandal, obtin pana la urma ce doresc. Eu cand aveam vreo 11 ani am urlat intr-o duminica de dimineata pana seara, continuu, din ambitie pur si simplu, pentru ca voiam patine de gheata. Si ai mei au rezistat ore bune, dar pana la urma, seara, au cedat si am primit patinele alea. Noi il punem in time-out, dar nu pare sa mearga prea bine. Il intreb, "te mai urci pe spatarul fotoliului?" si el raspunde "nu!", dar uita repede si o ia de la capat. Asa ca eu cred ca e de fapt problema ca nu cunoaste limitele. Cheia e consecventa si unitatea intre membrii familiei. Adica de ex. la noi, dc. noi nu ii dam voie sa se urce pe spatarul fotoliului, care e langa usa si sa tot deschida si sa tranteasca usa la loc, iar bunica-sa il lasa, ca "lasa-l ca nu cade", atunci el nu mai intelege, e voie, sau nu? Pana la urma am aflat ca a cazut de acolo. Era de asteptat. Nici eu nu prea fac bine, ba sunt "rea", ba sunt prea relaxata, mai degraba prea relaxata, pentru ca totusi cand vrea ceva care stie ca e mai innaceptabil, la mine vine.
Mult succes tuturor mamicilor, sa gasiti cea mai buna metoda.

ruxij

dddd spune:

nu se poate spune daca suntem pentru bataie sau ba, intelegand prin bataie acea palma data la fundulet, dar depinde cand, de ce si mai ales cum aplici acea palma. sunt copii care daca sunt "atinsi" e ca si cum ai inrautati situatia, pentru ca ori se sperie foarte tare ori cauta sa te infrunte in continuare ca o replica. asa cum s-a zis, sunt momente in care de oboseala sau stres actionezi in cauza aplicand palma desi iti pare rau dupa, de ce ai facut. fetita mea avea 1 an si un pic si manca tot dupa jos. i-am dat usor peste manute si i-am explicat ca nu e voie, ca e caca, dar degeaba, la un moment dat era cu doi caca mumificati de caine pe care urma sa-i bage si in gura, am alergat si am rezolvat problema, dar de cele mai multe ori langa mine fiind se apleca intr-o fractiune de secunda si baga in gurita frunze, painea poprumbeilor, nisip. nci acum la 2 ani si 6 luni n-am putu sa o dezvat de mancat nisip. alt motiv de a da in ea pana acum n-am avut, iar problema nu s-a rezolvat nici cu vorba buna nici altfel, asa ca am renuntat de mult la palme. fiecare parinte actioneaza cum ii dicteaza constiinta dar nu cred ca o plama te face parinte denaturat. nu cred de asemenea ca educatia trebuie facuta neaparat cu ajutorul palmei dar inca o data depinde de situatie, de copil, de parinte, de multi alti faactori. parerea mea.

ruxi spune:

Depinde de situatie, de copil, etc...Dar in situatii extreme, cand nu mai merge cu nici o alta metoda, eu cred ca o palmuta mica la fundulet, nu te face nici parinte denaturat si nici nu " striveste" personalitatea copilului, cum bine spunea cineva aici. Iar in carti se spun multe, la fel cum in teorie se stiu multe, dar ca sa spui ca si poti in practica sa aplici tot ce scrie in carti, e putin utopic. E bine sa stii, sa ai niste repere dupa care sa te orientezi, dar sa le adaptezi dupa personalitatea copilului. Eu pana acum nu i-am dat Clarei nici o palmuta, sper sa nu fie cazul nici mai tarziu, dar daca voi considera ca, chiar e cazul, i-o voi da...cu multa dragoste.


Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 2 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

ajax spune:

Buna fetelor,

am urmarit evolutia acestui subiect si mi-a placut tare mult cum a fost abordat de marea majoritate dintre voi (Sofie, Maria, Vilma, Alma, Ioana etc.) Cred ca cei care sunt vehement impotriva acelei palmute la fundulet si care cred ca exista alte metode de a depasi crizele bebeilor, fie copilasii lor nu au inca varsta dracusorilor nostri fie sunt copilasi mai intelegatori mai linistiti carora li se pot aplica si alte metode. Nu vreau sa reiau ceea ce foarte bine a subliniat si a exemplificat Sofie ci doar sa-mi exprim parerea personala. Plec de la premisa ca prezenta noastra pe acest forum este dovada dragostei, interesului nostru de a-i ingriji si creste cat mai bine pe copilasii nostri. Asta nu inseamna sa nu recunoastem ca avem momente cand bebeii nostri temperamentali, de prea multa dragoste si rasfat din partea noastra ne aduc in situatia in care aceea palmuta insotita sau nu de o pedeapsa pot face minuni. In cazul nostru functioneaza cateodata izolarea in fotoliul din camera lui si lasat acolo pana vine si ne spune ca s-a facut copil cuminte. Bineinteles ca minunea nu dureaza prea mult. Repet este vorba doar de situatiile de criza cand toate metodele asa zis pozitive de educare au fost de mult epuizate.

Va pupam
Cristina si Seban (2ani si 2luni)

klavier spune:

va recomand tuturor cartile d-nei Alice Miller - tocmai am terminat de citit "La inceput a fost educatia" (in germana ii zice Am Anfang war Erziehung) si m-a rascolit.

acolo sunt tratate pe larg consecintele unui anumit tip de educatie si cum prelucreaza un copil pedepsele fizice si nu numai. practic, un copil e obligat sa iubeasca pe acela care ii produce durere din cauza ca e parintele lui si reprezinta pentru el cel mai minunat om din lume. asta duce la o inabusire a durerii si frustrarii - pentru ca, daca parintele iubit transmite durere, inseamna ca asa e normal, inseamna ca trebuie sa aiba dreptate, deci eu ca si copil sunt rau si merit asta. deci nu ma revolt si imi iubesc parintele si mai mult.

doar ca frustrarea ramane, si una din cele mai obisnuite rezolvari apare cand ajung si eu parinte si fac acelasi lucru cu copiii mei, "pentru binele lor".

dar atentie: sunt unele pedepse psihice atat de perverse si subtile si dureroase, incat o palma la fund ar fi de zeci de ori mai inofensiva... de ce oare trebuie sa pedepsim? oare copiii nostri nu pot invata suficient de la noi, din simplul nostru comportament, din iubirea noastra, fara sa incercam sa le impunem sisteme morale si educative care nu sunt decat proteze?

Adriana