ce parere aveti: copilasii trebuiesc "atinsi"?
Raspunsuri - Pagina 3
palmyrah2002 spune:
Prietena mea are un baietel de 4 ani(nu doresc la nimeni asa un exemplu)care:da cu picioarele in bunici,parinti,urla si injura,arunca prin casa cu tot ce prinde,iar parintii lui sint cei mai calmi oameni posibili-nu au aplicat metoda palmutei-si ii dau explicatii de 5 mld de ori pe zi de ce nu este voie sa faca un lucru.Ce solutie sa aplice?Ca spre exemplu,sotul meu numai ii arata cureaua si se linisteste ca prin farmec,dar daca taica-su face lucrul asta,nici macar nu-l baga in seama.Eu sint de parere ca daca era "atins" la vreme nu ajungea asa!!
Cristina
Cred ca depinde de copil: sint copii pe care ii linistesti numai cu vorba,dar sint altii care daca nu primesc o corectie nu se linistesc niciodata.Asa incit,ferice de cei care au copii ascultatori!!
Ioana_C spune:
Sincera sa fiu si era pe cale sa devina o problema... Tipa de cate ori vroia ceva, trantea cu ce apuca daca nu i se facea pe plac, tipa in magazin daca nu vroiam sa-i iau bobo si tot asa...
Asa cum am mai spus am cedat si eu de vreo doua ori si i-am aplicat palmuta, dar fara rezultat (ba din contra). Asa incat am inceput sa caut problema cu adevarat, si mi-am dat seama ca de prea multe ori noi adultii cedasem si ii facusem pe plac atunci cand tipa, ca sa nu ne facem de "rusine " in magazin, ii luam imediat ce vroia, ca pe strada in momentul in care incepea sa planga NU devenea DA.
Asa incat am luat hotararea de a nu mai ceda indiferent ce se intampla... si chiar mai mult de a aplica anumite pedepse. Acum odata ce am zis nu se poate, nu mai dau inapoi. Ma feresc sa zic nu,o fac numai cand e apsolut necesar si ii pune sanatatea si securitatea in pericol. Cu toate astea ocaziile sunt nenumarate: Nu bobo inainte de masa, numai o portie de prajitura, numai o bucata de ciocolata, nu e voie la priza, etc...
La inceput manifestarile erau destul de puternice, tipete, planset, suspine....dar cu timpul ( si nu a luat f. mult! copii invata repede!
) a ajuns sa accepte limitele, si este foarte multumit cu ce i se da voie.
Sa nu credeti acum ca am un ingeras! Azi cadem de acord ca nu e voie asta, iar maine va gasi cu totul altceva de facut, la fel de periculos si exasperant 
si care ne mai da inca cateva zile motive de confruntati 
:)
MariaM spune:
Sub scriu la ce a spus Elena...
Iar eu cand il ating pe Vladut la fund...inseamna ca-l ating..nu ca-l cocosez de la o palma...
Si spui ca nu stiu ce fac...iti spun eu ca stiu...
de exemplu...cand se duce la priza...se uita la mine mai intai..zambeste...dupa care usurel, usurel...cu un ochi la mine si cu unul la priza...se duce direct acolo...dupa care este mut ca un peste..isi vede de treaba..si nu mai vrea sa-l vada si sa-l auda nimeni..
sunt foarte smecheri...chiar si la un an si doua luni...
va pup
Maria
vilma spune:
De acord cu Maria, si a mea stie foarte bine de cele mai multe ori cand face ceva interzis (pentru ca e periculos). A luat-o la fundulet de cateva ori, dar cel putin in cazul Ancai, nu prea a fost cazul. In ultimul timp constat o crestere spectaculoasa a pornirilor indaratnice si isteriilor si obrazniciilor (cele care sunt mai rele decat poznele, stiti la ce ma refer, nu?).
Parerea mea e ca daca esti un parinte echilibrat vei sti intotdeauna cand si daca palmuta la fund este necesara.
alma spune:
Cand epuizezi toate mijloacele posibile si copilul face tot ca el, o palma e binevenita pentru a intrerupe sirul tipetelor, desi uneori obtii efectul invers. Si eu o mai "ating" cateodata pe Diana, desi are 6 ani si jumatate, pentru ca stiu ca intelege ce e bine si ce e rau, dar vrea sa ma enerveze daca am suparat-o cumva in ziua respectiva. Spre exemplu, avem mari probleme atunci cand o chem la masa si ea se uita la TV sau se joaca pe calculator. O strig de zece ori si de fiecare imi spune:"imediat, mami!". Si cand vine ora de culcare (o culc mai devreme pentru ca se scoala greu dimineata si trebuie sa ajunga la timp la scoala) se intampla acelasi lucru. De multe ori o pedepsesc, dar rareori sunt ferma pana la capat si asta e greseala mea. Ii interzic desenele animate si PC-ul, insa daca la PC pot sa-i schimb parola, la TV e mai greu. Asta si pentru ca sta cu o tanti pana vin eu acasa si ea o lasa sa se uite la TV.
Imi si raspunde cand ii spun ca e pedepsita, incat imi vine sa 
In schimb, se revanseaza de cate ori are ocazia si cu toti nervii pe care mi-i face cateodata suntem cele mai bune prietene. 
nadana spune:
Eu mai fac ture pe paginile cu subiecte sa vad ce s-a mai scris, fiind nou venita si am gasit acest subiect f,de actualitate pt.mine care am o fetita de 2 ani si 4 luni.Si eu i-am dat cate o palma la fund, pana m-am hotarat ca, orice ar face, sa nu mai dau in ea.Asta mai ales dupa ce am citit o carte despre educatia pozitiva, care se bazeaza pe recompense si nu pe pedepse.Mi-a placut ce scria acolo si vreau sa aplic.Mai folosesc pusul la colt-asta nu face parte din educatia pozitiva ,dar cateodata nu mai am solutii-dar rar .In general, cresterea unui copil simtitor, ascultator, dar totusi dornic de a cauta si invata lucruri noi, este mai grea decat s-ar crede si cere din partea noastra fffffff multa rabdare.
Dar autorul cartii spune ca n-o sa ne para rau ...!
mami dana si oana iubita
Cricor spune:
Si eu am fost impotriva "atinsului" copiilor, asta pentru ca mama mea m-a "atins" cam des.
Dar in ultima vreme, cand avem "time out" de 10 ori pe zi pentru acelasi lucru (de ex. aruncatul biscuitului pe jos pentru ca nu a aparut instant cand l-a cerut) si de fiecare data explicatii, plansete cu lacrimi de crocodil, ma uit la el si ma gandesc daca nu cumva o palmuta la fund nu ar fi rezolvat problema de la inceput.
Eu sunt in dilema, poate sunt altii mai calmi si mai talentati la educatie.
liliana csaki spune:
In copilaria mea am incasat-o de atatea ori incat mi-am promis mie ca eu n-o sa-mi ating niciodata copilul.Dar pe atunci nu stiam cum e sa fii parinte.Laura a luat prima palmuta peste pampers pe la 2 ani si ceva, nu cred ca a simtit-o insa gestul a socat-o si mi-o amintesc si-acum cum a facut niste ochi mari si m-a-ntrebat "ma baaaati?" si eu f. nervoasa am zis "da, am ajuns sa te bat daca altfel nu ne mai intelegem".Asta nu s-a repetat decat de cateva ori(are 4 ani si 4 luni)de-atunci si numai in situatii extreme.In general ne-ntelegem si prefer alte metode, o pedepsesc trimitand-o la ea in camera si spunandu-i ca poate sa iasa daca ii trec nervisorii sau si mai grav ignorand-o.Eu cred ca ei de fapt testeaza limitele intre care pot sa se miste si daca nu esti consecvent in anumite atitudini atunci ai surprize.In ce ma priveste ea stie ca daca am spus "nu" asa ramane indiferent de rugaminti sau interventii dar si ca daca promit ceva ma tin intotdeuna de cuvant.In seara asta de pilda ne-am asezat la masa dar ea era f. suparata ca n-o las sa se mai uite la desene(isi luase portia de jumate de ora de desene) si-a refuzat sa manance, nu mananc ca nu vreau, daca nu ma mai lasi sa ma uit nici eu nu mananc si tot asa, cum nici o explicatie nu functiona am zis "ok. n-avem ce sa mai discutam" si-am ignorat-o, s-a suparat si mai rau si-a inceput sa-si imprastie si sa-tinda mancarea pe masa vorbid singura"lasa, acum sa vezi cum o sa-nceapa sa vorbeasca cu mine", imi venea si sa rad si sa-i pun o palma la fund dar m-am abtinut, i-am luat doar mancarea din fata, dupa ce-am terminat noi i-am pus pijamaua, spalat pe dinti si in pat, fara desene, fara povesti.Asta e, pana la urma cu o palma la fund sau cu o pedeapsa invata ca sunt reguli pe care trebuie sa le respecte, altfel.......Dealtfel in viata cu totii traim dupa niste reguli si depinde doar de noi cu ii invatam si pe picii nostri toate astea.
ani35 spune:
Cred ca o palmuta la fund,(data cu dragoste,nu cu dusmanie)nu-i striveste personalitatea copilului.Insa eu optez,mai mult,pentru varianta"asezata pe scaunel" pana trec nervii sau daca a facut vre-o boacana,sa se gandesca(cea mica,de 4 ani) daca ea considera ca merita o pedeapsa...Ceea ce functioneaza cu adevarat e ignorarea totala,in cazul in care nu ne mai intelegem sub nici o forma.Eu am doi copii(fetite amandoua)si-mi place sa cred ca sunt educate,desi adeseori i-mi demonstreza ca sunt copii cu personalitate.I-mi place!!
danv spune:
Eu nu am un copil care sa-mi creeze - deocamdata - astfel de probleme ( are doar 5 luni ), dar stiu ca o privire poate fi chiar mai dureroasa decat o palma.
Pentru alti poznasi, a nu le vorbi, cand se baga in seama, stiindu-se vinovati, poate fi o adevarata tortura !
O palma la fundulet,ce surpriza neplacuta, sau ce rusine,pentru unii !
Depinde, cred,nu doar de copil, ci si de relatia afectiva dintre el si parinte. Ma gandesc ca ar trebui sa fim atenti la modul in care copilul percepe atat dragostea cat si aprobarea/dezaprobarea noastra. Le citeste in ochi ? In tonul vocii sau in cuvinte? Poate in gesturi ?