Ce stiu copiii vostri la 3 ani?
Raspunsuri - Pagina 3
Tanti Zavaidoc spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Parerea mea e ca aceste comparatii pot sa faca mult rau pentru ca otravesc mintea parintilor care, din dorinta (fireasca) de a face ce e mai bine pentru copiii lor, ajung sa puna multa presiune pe cei mici. Stiu cat de tentant e sa compari copilul, insa pretul platit poate fi foarte mare. |
Anca, nu toate comparatiile au conotatiile negative pe care le descrii. De ce o comparatie inseamna neaparat competitie? Chiar nu ai incredere ca unii parinti au inteligenta de a vedea calitatile propriilor copii, dar cu toate astea sa se intereseze si care sunt limitele general acceptate ale ´normalitatii´pentru varsta respectiva?
adelamaria spune:
Anca, uite o sa-ti raspund si eu la intrebare si voi fi foarte sincera, chiar daca risc sa mi-o fur pe tema asta (poate asa ma invat minte!) :)
Ilana are un prieten bun, un baietel. Si a venit pe la noi. Si am constatat ca baietelul stie sa numere in romana si engleza, stie toate literele in romana si engleza, stie versuri de la melodii in limba engleza! Si eu, si mama lui am facut filologie.
Primul reflex a fost sa gandesc ca-s o mama iresponsabila, ca nu ma ocup de Nana, ca n-o stimulez suficient, ca n-o invat, desi as putea. A doua zi, am incercat, dupa cum ziceam, sa-i spun 2 cuvinte in engleza...sa-i pun un cantecel in engleza...totul in joaca, normal. Ei, copilul meu n-a marsat deloc la ideea mea :) Avea chef sa sara pe canapea, sa se uite la desene, sa ne jucam cu papusile...in fine, orice altceva :) Ce-am facut? Am oftat si-am renuntat :) Mi-am dat seama ca abordarea mea era gresita, ca motivatia mea era gresita. Dar, repet, primul reflex a fost sa compar si sa vreau si eu pentru Nana tot ce facea baietelul respectiv!
Stiu ca e gresit, nu-i cazul sa ma trageti de urechi. Vreau doar sa va spun ca e ceva ce uneori vine din valorile si mentalitatile pe care le-am preluat de la parinti. Erau alte vremuri, se gandea altfel. Eu ma auto-analizez mereu, atat cat pot si indrept ce pot. Dar asta nu inseamna ca nu mai si gresesc :)
Roxxy80 spune:
Nu, doamne fereste, nu mi-as obliga copilul sa faca nimic din ceea ce nu-i place, niciodata. Nu doresc sa-mi frustrez copilul. De exemplu, vad aici ca multi copilasi deja coloreaza, incep sa deseneze. Al meu nu este deloc atras de colorat si desenat si, in concluzie, nu-i cer sa faca asa ceva. Il mai intreb cand si cand daca vrea sa coloram ceva? El spune nu si eu nu insist.Daca spune da, il las sa-si aleaga el plansa de colorat, stau langa el si cand se plictiseste punem punct.
| Citat: |
| citat din mesajul lui anca_a Roxxy80, tu spui ca faceti exercitii pentru ca lui ii plac si el iti cere. Pana aici, totul ok.  Dar, presupunand ca baietelului tau nu i-ar placea, cu ce te-ar ajuta sa stii ca copilul lui X face 12 exercitii pe zi, copilul lui Y - 25 iar al Zetei  , 100?I-ai impune, de maine, sa faca si el la fel? Sau te-ai gandi cat de diferiti sunt copiii si ce inclinatii/talente diferite au, si ca poate, baietelul tau deseneaza foarte frumos...sau proiecteaza avioane de jucarie...sau e foarte talentat la construit casute de pasari...samd. Parerea mea e ca aceste comparatii pot sa faca mult rau pentru ca otravesc mintea parintilor care, din dorinta (fireasca) de a face ce e mai bine pentru copiii lor, ajung sa puna multa presiune pe cei mici. Stiu cat de tentant e sa compari copilul, insa pretul platit poate fi foarte mare. www.youtube.com/watch?v=Efc0p0GASFY" target="_blank"> Children see |
Tanya spune:
Comparatiile intre copii nu isi au rostul in nici un domeniu: al meu e mai inalt, al meu alearga mai repede, al meu numara mai mult, al meu recita, etc, etc...fiecare copil are mostenirea sa genetica, mediul sau, personalitatea sa, ce rost au aceste discutii sterile? Oare copiii mai au puterea de a intelege ce inseamna cu adevarat copilaria sau competitia acerba in care sunt angrenati, evident fara voia lor, ii va marca ireversibil in anii adolescentei?
http://www.gandul.info/news/de-ce-gradinita-sau-cresa-nu-ar-trebui-sa-devina-o-a-doua-scoala-psihologii-acordati-copiilor-vostri-un-timp-pentru-a-pierde-timpul-8081923
anca_a spune:
Tanti Zavaidoc, n-am incredere pentru ca, dupa cum spuneam, e foarte tentant.
Bine-nteles ca mi s-a intamplat si mie sa compar, mai ales ca am fost crescuta sa caut mereu performanta (nu neaparat prin note desi...) si sa fiu intotdeauna constienta de calitatiile adversarului. Si nu mi-a fost bine din punctul asta de vedere. Pentru ca intotdeauna exista unul mai priceput decat mine la ceva. Degeaba eram sclipitoare la matematica pentru ca eu tot sufeream atunci cand nu faceam lucrul manual la fel de bine ca X, fara sa tin cont de faptul ca X habar n-avea de matematica.
Baietelul meu deseneaza foarte frumos masini. Numara pana la 30 (a invatat la desenele cu Mickey), numara in engleza pana la 10, face puzzleuri diverse (sincer, nu m-a interesat niciodata sa stiu din cate piese), stie diverse cuvinte in engleza, isi scrie (pe calculator) si-si citeste numele, numele nostru, mama, tata etc, nu stie nicio poezie (pentru ca nu l-am invatat eu) dar in primul rand e un copil vesel, liber si fericit.
Mi se pare tare ciudat sa vorbesc despre el asa pentru ca el reprezinta pentru mine altceva decat suma skills-urilor lui. Nu sunt evaluatorul lui si nici nu-mi doresc sa fiu, pentru mine e perfect asa cum e.
Tanti Zavaidoc spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tanya Comparatiile intre copii nu isi au rostul in nici un domeniu |
Bine, deci daca am un copil care la 6 ani nu se coordoneaza motric, nu prea se intelege ce vorbeste si nici nu mananca singur, nu e cazul sa imi fac griji? Ce daca altii de varsta lui alearga, vorbesc, fac puzzle si deseneaza? Eu nu imi compar copilul si gata! Putem sa nu fim extremiste in afirmatii si atitudini, va rog?
Pornisem de la discutia ca un copil de 3 ani poate (adica are capacitatea, dorinta, placerea) de a face anumite activitati. Nu discutam despre nimic impus de parinti, despre aptitudini iesite din comun, despre ecuatii diferentiale, 10 limbi straine sau a canta Paganinni la vioara.
Anca, am vazut acum ca ai scris. Ba da, eu pot sa vorbesc despre plusurile si minusurile copilului meu, TOCMAI pentru ca el nu e doar asta pentru mine. L-as iubi si daca i-ar lipsi o mana. Nu imi place cand se porneste de la ideea ca toti parintii se lauda, ca toti parintii sunt subiectivi sau cauta performanta. Nu, uite ca eu nu vreau sa am un supradotat, un mare talent, etc. Cum ai spus si tu, vreau sa fie fericit cu ce face. Indiferent ca alege sa fie instalator. Pentru ca eu am facut o facultate, e musai sa faca si el? Nu. Si de asta am ales sa plec intr-o tara unde poti trai decent dintr-un salariu de instalator (e un exemplu- sensul e de persoana fara multe studii, doar cu pregatire tehnica, practica). Dar da, vreau sa stiu unde e copilul meu in limitele general acceptate ca normale pentru varsta lui, ca sa pot sti daca are nevoie de ajutor suplimentar undeva. Ca sa fie normal, nu performant.
cllaudia spune:
"Acordati-le copiilor un timp pt a pierde timpul " Nimic mai adevarat . Exprima foarte multe. Foarte bun articolul. Ar trebui sa dea de gandit multor parinti.
Din pacate, sunt sigura ca pe multi ii scandalizeaza citatul asta. Cum adica sa piarda timpul. Nuuuuu, el trebuie sa invete, ca doar mai are putin si incepe scoala,in 2-3 ani. Daca nu incepe de mic cum o sa tina pasul... Etc, etc.
Oooff !!! Si cat ar putea sa copilareasca in astia 2-3 ani. Cat timp ar avea de pierdut. Singurul timp din viata.
Luna1 spune:
Eu credeam ca s-a inteles faptul ca vorbim de cunostintele copiilor de 3 ani acumulate natural, nu asezati jos pe scaun si fortat informatie.
Eu recunosc ca sunt afona la lucrat cu copilul meu ceva. Ea tot ce a acumulat a facut-o din interes propriu si influente externe cum ar fi bunici, gradi. Noi parintii suntem mai mult de joaca si hranit, imbaiat etc.
Eu comparatii fac pentru linistea mea. Adica merg la gradi de ex si ma uit la ceilalti copii ce inaltime au (din ochi) asta pentru ca fata mea mereu a fost categoria musca. SI faptul ca gasesc si alte fetite categoria musca ma linisteste. Daca era doar a mea asa probabil ca l-as fi terorizat pe dr care imi spune ca e ok. La nivel de cunostinte mi se pare normal sa faci comparatii pentru a descoperi daca al tau copil e dezvoltat normal. Adica prea putin ma intereseaza ca o alta fetita poate face puzzle de 100 bucati, sau ca stie tabla inmultirii la 2 ani, ma intereseaza insa sa vad daca de ex fata mea este dezovltata normal pt varsta ei (vorbeste in propozitii, poate alerga, etc)
Eu ce nu inteleg e altceva: aici citesc ca multi copii la 3 ani recunosc alfabetul, numara pana la nshpe mii, etc, parintii se ocupa de ei sistematic, si daca ma duc vreo doua subiecte mai jos aud de copii care intra la scoala la 8 ani aproape (in clasa 1). Eu asta nu pot sa inteleg. De ce?
abramburika spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Luna1 Eu ce nu inteleg e altceva: aici citesc ca multi copii la 3 ani recunosc alfabetul, numara pana la nshpe mii, etc, parintii se ocupa de ei sistematic, si daca ma duc vreo doua subiecte mai jos aud de copii care intra la scoala la 8 ani aproape (in clasa 1). Eu asta nu pot sa inteleg. De ce? |
Interes propriu, cum spuneai. Interesul copilului, e curios, intreaba ce litera e aia, ce forma, ce culoare are obiectul X, iar eu ii satisfac curiozitatile. El le memorizeaza (au mintea ca un burete, inmagazineaza tot), deci asa s-a ajuns sa stie literele, sa numere pana la 20 etc. Nu i-am satisfacut aceste curiozitati ca sa il dau la scoala mai devreme sau mai tarziu, ca sa fac un geniu din el sau mai stiu eu ce. Eu vb in cazul nostru. Nu i-am impus eu nimic, nu am obligat copilul cu nimic.
******
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
Se premo la mano, mi batte più forte ancora:
Sai tu dirmi perché batte così?
Perché il mio amore per te sta tutto qui!!!
Luna1 spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui abramburika
Interes propriu, cum spuneai. Interesul copilului, e curios, intreaba ce litera e aia, ce forma, ce culoare are obiectul X, iar eu ii satisfac curiozitatile. El le memorizeaza (au mintea ca un burete, inmagazineaza tot), deci asa s-a ajuns sa stie literele, sa numere pana la 20 etc. Nu i-am satisfacut aceste curiozitati ca sa il dau la scoala mai devreme sau mai tarziu, ca sa fac un geniu din el sau mai stiu eu ce. Eu vb in cazul nostru. Nu i-am impus eu nimic, nu am obligat copilul cu nimic. ****** Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii. Se tu sentissi come mi batte il cuore, Se premo la mano, mi batte più forte ancora: Sai tu dirmi perché batte così? Perché il mio amore per te sta tutto qui!!! |
M-ai inteles gresit, eu n-am intrebat de ce citesc, ci am intrebat de ce, totusi, in Romania copiii sunt trimisi la aproape 8 ani la scoala cu motivul ca nu sunt pregatiti, in conditiile in care ei citesc deja la 3-4 ani, prezita interes (precum majoritatea copiilor).
De ce sunt tinuti acasa cand ei au acest potential de a invata?