Cum sa il ajut sa doarma singur?

ina.click spune:

Uite, eu cred ca ai dreptate oarecum si ca da, in anumite situatii se aplica solutia ta.
Eu am mai inceput in timpul zilei sa il las sa maraie un pic, pentru ca am realizat dupa 5 zile de mers la buda mai rar decat catelul unei babe paralitice si de mancat uscaturi la pat ca o iau razna cu totul.
Deci am pornit de la premisa ca daca e mancat, spalat, schimbat, curat, asezat sigur sa nu pice sau sa se intoarca, nu va pati nimic 5 mins pana ajung si eu sa ma spal pe dinti sau sa mananc, etc.

.
Am doua variante:
- daca maraie si doar scanceste scurt, apasat, un fel de A! atunci imi vad in continuare de mancat sau spalat etc. Urmeaza sa adoarma in curand
- daca insa maraiturile devin plansete si se intetesc ca intensitate, las balta tot si ma intorc la el.
Sincer nu reusesc sa privesc totul detasat, ca un demn si sever capitan de vas care asista la isteriile vreunui matelot lovit de streche. Poate si pentru ca e primul copil. Probabil pe la al 3lea o sa fiu mai altfel dar momentan mi se strange inima de cate ori il aud mieunand.

Insa, repet, eu totusi cred ca ai dreptate intr-un fel, doar ca poate felul in care ai expus problema a sunat putin prea drastic pentru unii.

cel mai frumos martisor: Alex 1 Martie 2011

accept92 spune:

Sigur ca exista mai multe tipuri de plans ale bebelusului sau copilului. In timp, fiecare mama ajunge sa citeasca plansul copilului si sa reactioneze in consecinta.

denizel spune:

Chestia asta cu bebelusii eu o vad cam asa: stau inghesuiti in uter, intr-un oaresce zumzet si ghiortaieli si bum-bum de la inima mamei.
Si, deodata, se pomenesc bebelusii intr-un spatiu laaaarg, luminos si cu liniste in jur.
Nu ghiortaieli de pe la intestinele mamei (ati stat vreodata cu capul pe abdomenul cuiva? ), nu bum-bum, nu zgomotul ala de fond cu care era obisnuit, nu ni-mic!! Brrr, cam nasol pentru ei .

Unii dintre ei (foarte putini) au o capacitate de adaptare foarte mare si reusesc sa doarma bine si fara probleme.
Altii, nu.
Cei mai multi, nu.

Iar pentru astia, altii, trebuie ca parintii sa faca eforturi sa ii ajute sa se adapteze.
Nu bebelusii trebuie sa faca eforturi, plangand neconsolati, ci parintii.
Nu stiu cum sa zic, dar asa mi se pare uman sa se intample.
Orice fiinta care e capabila sa simta un minim de empatie isi da seama ca ii e mai greu bebelusului decat lui.
Stiu, e greu pentru parinti.

In afara de asta, nu toti copiii mici/foarte mici se simt confortabil fara mama langa ei.
Dreptul de a-si avea mama langa el este un drept ce nu trebuie refuzat nici unui copil din lumea asta.
A, ca mama crede ca-l caleste daca il lasa sa zaca nefericit si dornic de ea in patut, e altceva.
Iar mama nu va face "calirea" asta doar cand e vorba de dormit impreuna, o va face si cu alte ocazii.
Rezultatele se vad in multimea de oameni schilozi emotional din jur.

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

denizel spune:

Te sucisi .



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Luna1 spune:

Eu cred ca o mama poate face usor diferenta intre planset din nevoia de "ceva" (durere de burtica, durere de dinti, foame, discomfort, dorinta de a simti mama aproape) si doar un mic scancet poate timp de 5 minute.

Eu sunt de acord cu Accept aici, desi si eu am dormit cu maimutica pe burta de placere, insa va zic sincer ca au fost multe momente cand am pus-o in patut mancata, schimbata, iubita, etc, cu teama ca nu va sta, dar de nevoie (mers pana la toaleta de ex) si in 3 minute, dupa scancit 30 secunde era adormita. Scancit nu urlat pana la invinetire.

denizel spune:

Una e scancit 30 de secunde, alta e plans 30 de minute...



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

gabriella1 spune:

mda,eu nu-mi permit astfel de "experimente"cu Tudor.Prefer sa-l tin in brate jumatate de ora, sa-i cant, sa vorbesc cu el pana adoarme decat sa fac carari prin casa ,sa-l pandesc din usa ca poate,poate adoarme singur. E mic,e prea mic si stiu ca are o imensa nevoie de mine si de tati. Ni l-am dorit cu toata puterea sufletului, noi am ales sa vina pe lume ,in concluzie trebuie sa-i fiu/fim alaturi 25 din 24 h.Chiar daca ne odihnim cu schimbul, chiar daca in casa curatenia nu mai e cum a fost si mancarea nu mai este facuta in fiecare zi, Tudor este cel mai important si asa va ramane pana la capat.Nu merg pe premisa "lasa-l sa se invete ca vei avea de furca atunci cand va fi mai marisor". Copilul asta e viata noastra !E tot ce ne-am dorit ,mai mult de atat nu se putea !Am dormit 39 de ani.Urmatorii pot sta cu ochii beliti pentru Tudor.Important e ca am reusit sa ma adaptez intr-un timp relativ scurt nevoilor lui. Acum e floare la ureche trezitul ptr alaptare, joaca etc.Ca mai nou are chef de joaca si noaptea. Si de ce sa nu ne jucam? E prea mic sa-i "impun" sa doarma. Jumatate de ora de admirat sosetele si de hlizit la sifonier, de cantat si vorbit cu el nu schimba cu nimic somnul meu alaturi de el.
Poate gresesc, dar asa vad eu lucrurile, asa consider ca e mai bine sa fac pentru copilul meu !Somnul de frumusete mi-l voi face dupa ce il vad insurat !

roli25 spune:

Gabriela, nu exista o contradictie intre doritul si iubirea asupra copilului si ceea ce afirma Accept.
Eu mi-am dorit enorm copii, ii iubesc mai mult ca orice pe lume, dar sunt de acord cu Accept. Asa am procedat cu amandoi si erau perfect sanatosi si echilibrati psihic si ca bebei, si acum copilasi.

Mie mi se pare mai periculos sa se epuizeze o mama, sau chiar sa se imbolnaveasca. Ce face puiul iubit? Cine il mai alapteaza, cine il mai iubeste?
Eu zic ca trebuie sa fie un echilibru in toate. Daca e hranit, kklit, spalat, scos afara, daca i se indeplineste un ritual, o rutina zilnica si nu exista haos in programul lui, deci toate conditiile indeplinite ca lui sa-i fie bine, poate fi lasat si singur in patut, timp in care ne hranim, ne odihnim si ne relaxam noi mamele, de care puii au atata nevoie odihnite, cu rabdare si cu mult lapte.
Oboseala si starea de surescitare a mamei se transmite bebelusului si de multe ori determina nelinistea si plansul lui.


Roli mami de Andrei (16 ianuarie 2008) si Marc (9 iunie 2006)



Se zice ca doua lucruri sunt infinite pe lumea asta: universul si prostia umana. În privinta universului, eu înca mai am unele îndoieli. (A.Einstein)

accept92 spune:

gabriella nu trebuie sa te justifici, sfatul meu era pentru mamicile care vor sa culce copiii singuri.

denizel spune:

Eu cred ca nu e nici o diferenta intre a spune "mamicile care vor sa culce copiii singuri" si "mamicile care vor sa aiba copii ce stiu alfabetul la 2,3 ani".
Cu vointe parintesti asemanatoare ultimei ai dat de inteles de nenumarate ori ca nu esti de acord.

Atat a culca copilul singur fiindca asa ai hotarat + a-l obliga sa se adapteze singur (vezi prima ta postare), cat si a starui pe langa copil pana ajunge sa stie ce consideri tu ca trebuie sa stie la 2,3 ani, sunt chestii care nu tin cont de copil si de ritmul lui de dezvoltare, tin cont doar de dorintele mamei.









~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~