Parinteala nepavloviana(3)

glimmer spune:

Buna seara tuturor!
Sper ca aveti un sfarsit de saptamana relaxant.

Pisigri, iti inteleg foarte bine framantarile. Nu stiu daca cineva poate sti mai bine decat tine daca fetita ta e pregatita pentru a merge la gradi. Parerea mea, pur teoretica, este ca un copil se dezvolta cel mai bine din punct de vedere "social" daca intra cat mai mult in contact cu copii de varsta lui. Eu, din pacate, nu am pus in practica pentru ca fetita mea a avut ceva probleme de ORL si imi era mult mai comod sa o tin acasa, mai ales ca statea cu mama mea, deci n-am avut stresul cu bona. Dar chiar si asa, acum privesc lucrurile altfel si nu cred ca am facut bine. Medicul la care o tratam m-a sfatuit chiar sa nu o trimit in colectivitate, dar ulterior nu am mai fost de acord cu multe din cele ce mi-a zis medicul si, privind in urma, am capatat convingerea ca i-am urmat cu prea multa strictete sfaturile si tratamentele si ca am gresit. In fine, daca tot am adus vorba, sfatuiesc pe oricine are probleme de sanatate cu copilul mai ales dupa intrarea in colectivitate, sa consulte un medic homeopat bun din timp. Puteti scuti copilul de a inghiti multe antibiotice prescrise de multe ori fara noima.
La gradinitele de stat stiu ca in general exista si pretentii de genul: copilul sa stie sa ceara/mearga la toaleta, daca e cu program prelungit, sa stie sa manance singur. Deci, daca fetita se descurca bine cu toate astea, parerea mea este ca e mult mai bine sa mearga la gradi decat sa stea acasa cu bona.
In rest, cred ca nimic nu trebuie prea teoretizat sau fortat, caci oamenii sunt atat de diversi, si cel mai mare bine pe care il putem face copiilor nostri este sa ii iubim si sa ii sprijinim.

AgnesLuca spune:

Pisigri, grea dilema...

Referitor la imbolnaviri, pediatrul pe care l-am intrebat eu daca exista diferente intre un copil dus in colectivitate sub 2 ani si unul dus la 3 ani mi-a raspuns categoric ca nu, in primul sezon se imbolnavesc frecvent indiferent de virsta, deci de asta nu scapi.

Referitor la avantajele intrarii timpurii in colectivitate, din ce am citit eu, parerile sunt impartite si intre specialisti. Exista un studiu facut de americani, NICHD se numeste, conform studiului respectiv exista avantaje in ceea ce priveste sociabilitatea copiilor doar in cazul in care cresa/ gradinita este de buna calitate, permitind copiilor sa stabileasca interactiuni de tip peer de calitate cu ceilalti copii (adica educatoare destule si bine pregatite, capabile sa solutioneze in mod pozitiv conflictele intre copii). Acelasi studiu concluzioneaza si necesitatea existentei unor relatii optime intre parinti si copii pentru ca acestia sa se poata descarca acasa de stresul acumulat in colectivitate; de asemenea, timpul petrecut in colectivitate nu trebuie sa fie prea lung, astfel incit copiii sa aiba timp suficient sa se reechilibreze emotional, in caz contrar acestia dezvoltind comportamente agresive.
Mentionez ca eu nu am citit direct rezultatele studiului ci doar niste materiale scrise de nemti care faceau referire mai ales la acest studiu, dar si la unele facute de suedezi si nemti, deci e posibil sa fi mixat cite ceva.

Sunt curioasa si eu de alte pareri pentru ca si mie mi-a fost greu sa iau o decizie in acest sens.

rrox3 spune:

Agnes nu stiu sa-ti recomand acum o carte mai potrivita... si eu sunt de parere ca nu e cazul sa te inhami la cele doua volume. Acolo e descrisa intreaga epopee care a dus in final la teorie.
Eu am citit despre asta in carti de psihoterapie, fiindca atasamentul e o problema cheie si in terapie. O astfel de carte ar fi cea a lui David Wallin, Attachment in Psychotherapy. A aparut anul trecut si in limba romana. Insa de interes pentru tine, si alte mamici fara precocupari terapeutice, sunt doar primele capitole. In fapt, cred, ca beneficiul intelegerii notiunilor din capitolele astea ar depasi sfera parentarii.

Putin offtopic, te incurajez sa analizezi mai profund ceea ce banuiesti cu privire la adaptarea ta "fii puternica".

rrox3 spune:

Referitor la prudenta excesiva si timiditate.
Exista cu siguranta si predispozitii inascute, insa sunt mai mult potentiale ale copilului. Gradul si modul in care se manifesta depind de mediu, in principal de cel familial din copilaria mica si in special de relatia cu mama.
Nu am intalnit inca un copil foarte prudent si timid a carui mama sa nu aiba comportamente anxioase. (ca sa nu apara iar neintelegeri - ma refer la copiii neurotipici). Prudenta asta este invatata. Nu neaparat predata explicit si constient.

rrox3 spune:

Pisigri fetita se va imbolnavi destul de des in primul si chiar in al doilea an de colectivitate, indiferent la ce varsta va merge la gradinita. Daca nu ai cu cine sa o tii acasa cand se va imbolnavi lucrurile devin complicate.

Pe de alta parte, e o idee excelenta sa inceapa primavara, si nu toamna. Si din punct de vedere al racelilor, dar mai ales din punct de vedere al atentiei pe care o va primi in cursul adaptarii la colectivitate (ceilalti fiind deja adaptati).


Cat despre gradinita, eu intotdeauna recomand una particulara. Atitudinea educatoarelor e diferita, dimensiunea grupelor mult mai mica si copiii sunt efectiv mult mai bine ingrijiti. La varsta asta chiar au mare nevoie de grija si atentie, nefiind inca capabili sa se ingrijeasca singuri. Asta, desigur, daca exista resursele financiare necesare.

AgnesLuca spune:

Roxana, multumesc pentru raspuns.
De analizat ar fi multe de analizat la mine, poate cindva o sa fiu in stare sa apelez la ajutor de specialitate sau macar sa deschid un topic

Nu stiu daca copilul meu poate fi catalogat ca excesiv de prudent. Eu cred ca este vorba si de un anumit fel de a fi, adica nu e genul de copil care fuge bezmetic ci ala care sta si analizeaza. Ceea ce am remarcat eu la ea este o empatie dupa parerea mea iesita din comun si o capacitate extraordinara de cooperare. Uneori mi se pare ca imi citeste gindurile.

Referitor la anxietate, eu chiar nu am fost niciodata anxioasa in ceea ce o priveste; nici la suprafata si nici in profunzime. Eu o simt ca fiind ceva extraordinar de pozitiv in viata mea si in acelasi timp extraordinar de stabil. Nu am nici o teama in ceea ce o priveste, nici legat de cum se va dezvolta si nici ca ar putea sa i se intimple ceva (am totala incredere in capacitatea copilului meu, spre exemplu atunci cind era bb mic niciodata nu mi-a trecut prin cap ca ar putea sa se sufoce sau sa nu mai respire).
Eu am fost la rindul meu crescuta foarte relaxat, la modul daca nu dai telefon stim ca totul este ok, si asta se simte si in relatia mea cu copilul. Am exemple foarte apropiate de cum e sa fii fost crescut de parinti anxiosi, si fostul si actualul meu sot sunt persoane care mereu pun raul in fatza...

Ceea ce mi s-ar putea "reprosa" mie ar fi o anumita atitudine "cu capul in nori" si asta se vede si in reactiile copilului meu care imi aminteste cind plecam de la gradi "mama, apa" (mereu ii uit sticla acolo) sau imi zice "mama, sacu" intr-o seara cind plina de iubire o luasem in brate s-o adorm fara sa-i pun sacul de dormit.
Deci ce vad eu ca fiind ciudat la mine este tocmai faptul ca nu prea stiu sa fiu "grijulie" cu cei pe care-i iubesc (de fapt nici cu mine insami).

Cam asta ar fi ceea ce-mi trece acum prin cap legat de tema asta.
Astept cu nerabdare intrebarile

OanaP spune:

Baietul meu cucuiet de 3 ani si 7 luni isi manifesta personalitatea si ideile si printr-un comportament mai dur. Ne ia la "bataie". Practic da si cu palmele si cu picioarele si cand il intrebam de ce da in noi, ne explica "Pentru ca asa vreau".

I-am explicat ca ne doare, insa pare sa nu-l impresioneze. I-am spus si de "Ce tie nu-ti place altuia nu-i face", dar nu are importanta prea mare. Am incercat si cu o contra-reactie (daca imi da o palma sa ii dau si eu una, moment in care continua sa dea, dar la modul simbolic). Totusi acest comportament pare sa nu cedeze, indiferent de abordare.

Va rog, puteti sa ma ajutati, idei, abordari.

rrox3 spune:

Agnes pai mie mi se par foarte congruente povestile tale cu sticla de apa si sacul de dormit cu "daca nu dai telefon stim ca totul este ok". Asteptarea ta e cumva croita ca ceilalti - inclusiv copilul - se vor descurca singuri si daca chiar au nevoie de tine ti-o vor cere explicit.

Nu m-am gandit la tine cand am scris mesajul cu anxietatea, dar nici nu te exclud complet.
In general vorbind, nu e vorba neaparat de anxietate in legatura cu copilul. Poate fi mai complicat de atat.

michelle-usa spune:

personal noi nu am trecut prin faze de astea, dar am vazut la super nanny cum procedeaza:
ii spune ca asa ceva nu e permis pe un ton f. ferm
ii spune consecinta daca va face
il avertizeza ca a facut ce nu este permis si ce urmeaza tot pe un ton ferm
il pune la coltz sau pe scaunel cate 1 minut in functie de virsta.
nu se negociaza

michelle

Ilinca_M. spune:

Vad ca degeaba a ramas titlul "parinteala NEpavloviana"...vivat super-nanny!