Sa o iau de la capat?
Raspunsuri - Pagina 2
roxy spune:
daca pe tine nu te deranjeaza ca dupa ce lustrieste alte... (ca sa ma exprim civilizat) vine apoi la tine, cu sau fara boli venerice, descoperi tu pe urma, eventual ii mai faci si alte alea, ca intr-o casatorie ce aveti, cum zicea cristinuk si mie mi-ar fi scarba, dar eu nu sunt tu, si tu stii cat poti trece cu vederea si ce poti accepta.Ce e ok pentru tine nu e pentru mine si invers.De aceea vazut din afara toate cred ca ar pleca fara sa se uite in urma, dar sunt si unele care accepta sa vina sa pupe unde si altele isi fac treaba.Numai gandul ca el a fost la unele ce o fac cu alti o mie , si apoi se apropie de mine 
nu m-ar mai tine langa el.Aici nu e vorba numai de inselat , e vorba si cu cine o faci...iar in acest caz ca e de lux sau nu, chiar nu are importanta.Parerea mea.Dar daca pana acum l-ai acceptat asa inseamna ca vei merge si mai departe la fel.
Dahriana spune:
Nu , cu siguranta nu as lua-o de la capat.
Si nu spun asta doar pt ca nu sunt in situatia ta si nu stiu cum e .
Pur si simplu eu am siguranta de 100% ca nu as continua cu el.
In primul rand din respect pt mine si orgoliu meu de femeie.
ayleen spune:
Nici eu nu as mai lua-o de la capat. Si nu din orgoliu, ci din marea mea dorinta de a trai ceva autentic. Sa fiu iubita de-adevaratelea, iar eu sa iubesc din toata inima. Fara poveri pe suflet, fara resentimente, fara sa-mi pun in minte o suta de intrebari fara raspuns. Ca asa... mai bine lipsa!
SEPH0RA spune:
Da...sunt intoarsa rau.
Ma gandesc numai la copil. Nu doresc nimanui...Mi-e scarba. Nici nu pot sa ma uit in ochii lui. Sunt atatia ani, e si copilul, nu am pe nimeni...imi vine sa urlu.
Multumesc pentru pareri.
cleo78 spune:
shephora, divortul/despartirea nu e de copil; ci de barbat. Ai de ales intre un copil sa vada 2 parinti nefericiti dar impreuna , 2 parinti fericiti dar separati, sau 2 parinti fericiti dar impreuna. Care din aceste cai va asteapta?
Eu am o teorie: omul obisnuit sa se uite si dupa altele (flirteze, culce, sa isi ia amante pt 1-2 ani, sau doar relatii ocazionale) nu se va schimba; insurat ori ba. Daca insa nu separa vietile, cea familiala va fi praf. Ori accepti ca va merge meru la cate o parashuta, ori ba. Ori accepti ca te va mai minti, si sa te obisnuiesti cu asta (adica sa nu te doara, sa nu iti pese), ori ba.
tre sa alegi.
Iar scuza: lasa ca copilul nu isi va da seama ca sunt nefericita - nu merge. Te simte! Si mai crunt e sa il minti, sa zici ca esti fericita, si tu sa plangi si sa suferi.
roxy spune:
Sephora scuza-ma ideea e ca el nu ar trebui sa poata sa se uite in ochii tai, nu tu in ai lui.El nu e Dumnezeu sa i se permita orice si tu o sluga umila ce multumeste preaplecat la ce arunca stapanul.El e cel care a gresit si trebuie sa fie umil, nu tu.Daca el vrea sa ramana pe drumul asta drum bun...nu e vina TA , nu te invinovati ca chiar daca i-ai fi pus cerul in fata el tot s-ar fi uitat la alta, ca asa e genul.Copilul daca il intereseaza il poate vedea oricand, dar tot asa tu esti cea care impune conditiile nu el,el va trebui sa faca acum dupa cum i se spune, ca tu ai facut prea mult timp.Tu ai un venit al tau, fara sa depinzi de el? Daca da este super si poti oricand sa ii arati usa si sa nu te mai rogi de el cand zice la misto ca pleaca, sa ramana, ca nu merita.El vede ca tu il ogi sa nu mai spuna ca pleaca si de aia o face.Ia adopta solutia cealalta...da fii tare ca poti...si cand zice ca pleaca deschide-i usa, pa si vezi poate te primeste cealalta.Pariu ca nu!!!
Cu cat il rei implora sa nu faca , el va face mai departe, asa e omu...inc aodata nu din cauza TA.
De ce trebuie sa stai langa un om de care ti-e greata la propriu.Daca nu ai nici o sursa de venit inteleg, da altfel?
Hai ca poti.Si in curand , asa cum au facut-o si alte fete curajoase, vei scrie aici ca ti-ai gasit fericirea pe care o meriti, si ce oarba ai fost ca nu ai vazut-o mai repede.Gandeste-te ca e vorba de anii tai, pe care nu tii mai da nimeni inapoi.
Si ca un raspuns la intrebarea ta..."sa o iau de la capat?"
raspuns categoric DA... Dar cu alt barbat care sa te merite cu adevarat.
lisssa_ana spune:
pai daca te gandesti la copil trebuie sa iei singura hotararea care o consideri cea mai buna pt COPIL!
faptul ca ne intrebi pe noi,niste straine,daca am lua-o de la capat arata faptul ca ai nevoie de cineva care sa te impinga de la spate in a alege. NU e greu sa alegi ce e bine pt voi,trebuie doar sa vrei!
Mama de Ana si 
24+
fashion
SEPH0RA spune:
Da asa este. Stiu ca decizia trebuie sa o iau eu (si stiam din prima clipa). Va intreb pe voi, cred, din dorinta de a ma compatimi cineva, de a ma mangaia cineva si de a simti ca nu sunt singura. Si v-am mai ales pe voi (in locul mamei, sorei sau altor prietene) din credinta ca sunteti sincere si nu aveti nici un interes. Am primit multe "socuri" din partea oamenilor (dar nu ma plang pentru ca, de fapt, eu traiesc pe alta lume). Cert este ca, de ceva timp, nu mai am incredere in nimeni, incerc sa nu ma mai implic sub nici o forma.
Avea dreptate barbate-miu ca trebuie sa fii egoist (ca oricum ti-o trage viata). Ce ironie!
De multe ori as fi vrut sa vina D-zeu si sa imi spuna ce sa fac pentru ca nu mai puteam sa vad cum persoanele dragi ma ironizeaza si persifleaza (hai iar te apuci de plans, ma duc sa mai iau tigari, deci noatea asta avem program...). Cu siguranta vina este impartita si nu neaparat ma gandesc a cui e vina cea mai mare ci, ma gandesc cine si ce a facut ceva sa salvam relatia.
El zice (cum a zis tot timpul de altfel): gata, de ce nu ma gandesc ce trebuie sa fac maine, la viitor, ca s-a saturat sa vorbim, ca ii este jena, hai sa privim inainte, ca vrea sa fie cu mine, ca ma iubeste, etc. A uitat cand ma ameninta tot timpul ca pleaca, acum brusc ma iubeste...
Ma gandesc si iar ma gandesc...
Va multumesc pentru sustinere.
SEPH0RA spune:
Si asa, ca o alta ironie a vietii mele, le spuneam prietenelor "trebuie sa fii curva in pat cu barbatul, sa nu ii dai motive sa te insele". Si chiar incercam sa fiu, il intrebam daca vrea si altfel de sex, de pozitii, de loc, etc. chiar daca, poate, in momentul ala, nu imi placea sau nu aveam chef(dar nici nu imi displacea pentru ca il simteam ca se simte bine).
Roxxy80 spune:
Sephora, imi pare rau ca treci prin asa ceva.
De fel ma feresc sa scriu la astfel de subiecte. Insa acum am ramas socata pe langa toate cele, de faptul ca a avut boli venerice. Deci: a fost la curve, nu s-a protejat, a venit acasa frumusel la nevasta cu boala. Ce arata asta? Ca nu-i pasa nici macar un pic de tine, de respect nu mai vorbesc.
Eu nu as mai sta langa un astfel de om. Din tot ce povestesti, tipul e un mincinos, un ascuns, nu merita nicicum familia pe care o are.
| Citat: |
| citat din mesajul lui SEPH0RA Buna, Am postat acelasi mesaj la subiectul "Un cabotin sau ce si de ce ..." dar am fost sfatuita (mi-am dat si eu seama dar deja postasem) sa deschid subiect nou. Asa ca o fac: "am mare nevoie sa spun cuiva ce am pe suflet si cred ca voi sunteti persoanele potrivite. In primul rand, imi cer scuze anticipat daca nu voi fi coerenta. Sunt casatorita de aproape 14 ani si il cunosc de 17 (adica de pe la 18 ani). Avem un copil de 4 ani. Am aflat ca el, de 3 ani, suna la escorte sexi (curve). De fapt anul trecut in toamna, i-am gasit in masina o foita cu numere de telefon, l-am intrebat ce e, a inceput sa rada, sa se agite, am pus mana pe tel sa sun...pana la urma a recunoscut ca a sunat DAR nu a fost. Ma rog, am trecut peste asta, ne-am certat, cateva zile nu am fost om. de atunci cred ca de max 2 ori am batut un a-propos tot asa la vreo cearta. Saptamana trecuta am descoperit ca el isi facuse o firma cu un prieten chiar daca, acum 1 an cand am vorbit, nu am fost de acord (tipu este un neserios si o recunoaste si el). Dupa amiaza, in ziua aia, s-a dus sa il ia pe copil de la gradinita si l-a trimis acasa fara sa vina si el. L-am sunat si nu voia sa vina. Am inceput sa ma gandesc la multe...cum a putut sa stea in minciuna ataa timp, 1 an, mai ales cand ii mai ziceam: "cum ai putut sa ii dai o copie dupa buletin, daca te trezesti cu surprize pe acasa, amenzi, credite de paltit, etc." si el nu zicea nimic sau facea: eee exagerezi ca de obicei. Cert este ca, nevrand sa vina sa discutam gandurile mele au luat-o razna. Si m-am pus pe cautat in listingurile de la facturile de telefon. Am gasit prima data, ca a mai sunat (nu numai in sept cand i-am gasit si hartiuta)a sunat si de ziua lui, cand eram plecata cu copilul, a zis ca era trist. Doua zile iar nu am fost om. Iar au inceput gandurile, am revazut certurile nostre, intamplarile si toate cel (era nervos, ma ameninta ca pleaca, a venit si boli venerice acasa, etc.) Dupa alte doua zile am descoperit ca el suna din 2009. Iar ieri, am descoperit ca suna din toamna lui 2007 (copilul avea 1,3 luni, il duceam la cresa). Probabil ca, nu mai am listinguri asa de vechi ca cine stie ce mai descopeream. Si mi-a recunoscut ca nu a fost decat o data, de rau ce este, din curiozitate, etc. Prima data o baga pe aia: pai daca ne certam tot timpul, bla bla. I-am zis ca nu e asta, ca ai sunat si cand nu eram certati, ca au fost si perioade bune, frumoase, etc. Ma uitam pe forum si in jurnalul meu, unde mai scriu sa ma descarc. Exact din ian 2008 am inceput sa simt rautatea lui, faptul ca s-a schimbat, se supara pe mine imediat (si nu vorbea nici cu copilul). Chiar aici ceream ajutor atunci, daca stie cineva un psiholog sau consilier marital. Am zis, ok, sunt probleme dar hai sa le rezolvam cumva. Cand i-am zis de psiholog, mi-a ras ironic (face asta destul de des, raspunde ironic, ma ia peste picior ca tot timpul exagerez, si nu mai termin cu discutiile): "mie nu trebuie sa imi zica cineva ce sa fac, ce? eu nu am creier?". Acum, chipurile ar vrea sa mearga... Si colac peste pupaza, anu trecut am depus dosarul pentru emigrat in Canada. Probabil vroia sa plecam sa dea la spate trecutul. Nu stiu ce sa fac, incotro sa o iau...sunt terminata...credeam ca un copil va schimba relatia noastra in bine, ca o luam de la capat... CE SA FAC???" El e genul de persoana care a mintit tota viata, i se trage din copilarie de la parintii care nu au vorbit cu el (poate e si genetica treaba ca asa face si maica-sa). M-am luptat toata casnicia mea sa il fac sa isi castige respectul de sine, sa isi asume faptele si vorbele, sa fie mai deschis, sa vorbeasca mai mult. Daca ne certam eu vroiam sa vorbim, sa analizam situatia, sa cautam si sa gasim solutii. Pentru el era un efort prea greu. El se supara pe supararea mea, imi zice sa il las o noapte si dupa aia vorbim. Am incercat si asa (chiar daca mi se pare egoist, eu nu rezist si nu imi place sa fiu suparata, vreau atunci sa rezolv lucrurile) mi s-a intamplat sa imi zica: nu mai tin minte, nu mai stiu. De fapt acestea sunt cuvintele lui favorite: nu stiu (de prst ce sunt, tampit, daaa tu esti cea mai buna si toti sunt rai), nu mai tin minte (trebuia sa ma intrebi atunci). Cica eu traiesc in trecut, ii reprosez la aproape fiecare cearta lucruri din trecut. Pai daca nu le-am vorbit deschis nici o data si nu le-am rezolvat. Ok am zis, acum ceva vreme (1 luna, 2) ii ziceam in masina: "draga, daca tu spui sa nu mai traim in trecut, sa il uitam si sa privim inainte, eu cred ca nu exista viitor fara tracut. daca de ex, in trecut am facut o greseala inseamna ca in viitor o voi face din nou, pentru ca, uitand trecutul, am uitat ca a fost o greseala)" Nu a mai zis nimic. Ironia sortii, vietii, nu stiu, ca saptamana aceasta sa aflu de greselile lui (pe care le tot uita, nu?) Poate eu ar trebui sa ma simt "norocoasa" ca nu si-a gasit o amanta(oare), chiar el mi-a zis (puteam sa imi gasesc o amanta, bla) |