Chiar sa fie bulimie?
Raspunsuri - Pagina 2
incognito spune:
Doamne,fetelor!Cit sint eu de necajita acum,citindu-va am si zimbit!
BlackgirlO,da-l incolo si de sot,e tot o apa si-un pamint relatia noastra,ca la mine...la nimeni-acum,cu mine in acte si in casa dar de fapt cu alta,si alta mereu,le tot schimba,caci nu poate omul nimic fara mine dat fiind ca-vezi,Doamne!-eu sint marea lui iubire(pentru copii,sincer,intre timp chiar a devenit un tata bun si se straduieste sa fie un tata bun tot timpul) dar pe cuvint ca nu mai e pe primul loc de multa vreme,insa cu toate astea nu neg ca nu ma mai macina cite ceva,uneori chiar mai multe legate de mine si el,si in ultimele saptamini tot stind acasa cred ca am facut-o mai mult.De fapt,le-am cam luat pe toate la rind-sotul,mama,tata care a murit in bratele mele,vara-mea care s-a stins groaznic de-un cancer de col uterin,bunica din partea mamei din casa unde am crescut care se stinse si dinsa chiar pe 3 ianuarie,inca eu am insotit-o cu ambulanta catre spital ca sa-i fie bine nu sa sfirseasca acolo,bunicul tot din partea mamei si din casa care e prin spital cu cancer si asta e de curind,de saptamina trecuta cind mi s-au imbolnavit si copiii si m-am speriat rau pentru ca fiica-mi,in plus, viroza i-a declansat o criza de acetonemie si a fost greu de reechilibrat si de tinut sub control...Ei,uite ca incep sa inteleg mai multe...
Cred ca e anorexie mai degraba.Mai mult ca sigur este si efectul lucrarii stomatologice.De unde nu eram o mincacioasa cind a intervenit asta si s-a prelungit neasteptat,plus altele si gindurile,mi s-au prabusit toate in minte,desi m-am straduit sa nu se intimple!Si de unde masa era un lucru la care nu ma gindeam prea tare cind o serveam,dintr-o data cu atitea reguli-nu fierbinte,nu foarte rece,nu dur,nu musca sa nu faci presiune pe ceva...nu aia,nu cealalta...plus firele de prin gura,plus,plus...frustrarea,sentimentul de inferioritate,izolarea...uitati,ca am patit-o.
Nu am probleme cu greutatea in sensul de prea multe kg.,zic ca sint prea slaba-47 de kg.la 1.65m.
Nu am mai varsat ieri, dar nici nu am mai mincat!Nu maninc,nu am ce sa vars cam acesta e rationamentul la moment.Si nu mai imi e nici foame.Ieri am baut doar apa si suc de fructe.
Copiii ii am si eu in cap.Trebuie sa maninc!Macar de dragul lor!Macar de frica ca daca ma prabusesc eu,de ei nu are cine sa se ocupe.O voi lua usurel.Trebuie sa fac ceva sa-mi fie mai bine.Bine totusi ca am avut curaj sa vorbesc cu voi.
Undeva in mintea mea s-a deranjat o rotita...
Am facut o depresie in 2007,stiu cum e,pentru care am luat tratament o perioada buna,pina in ianuarie 2009 parca.Dar niciodata in cursul acelei depresii nu mi-am provocat varsaturi.Ca nu mincam,da,asta se intimpla.Stiu despre mine ca am o sensibilitate mai mare in aceasta directie si e posibil oricind ca problema emotionala sa revina.Dar parca nu ar fi asta acum.
Nu pot sa identific de ce sa ma pedepsesc cu mincarea cind de fapt eu am nevoie de ea?E complet pe dos.
Cu lucrarea stomatologica mai dureaza in medie zece zile,maxim doua saptamini.Probabil si faptul ca nu ma mai pot alimenta firesc,normal e un factor care mi-a declansat aversiunea fata de actul hranirii in sine,nu stiu cum sa explic mai bine-si as minca si nu as minca si daca maninc in secunda urmatoare vreau sa scap de ceea ce am in stomac.E ca si cum imi spun mie insami,o data in plus,in felul acesta-M-am saturat de toate,am obosit,nu mai pot!Seamana cu o revolta impotriva a tot ceea ce mi s-a intimplat si mi se intimpla,si trecut si prezent la un loc.Am rezistat deja sapte saptamini,cred ca nu prea mai pot.Nu ma asteptam la mine sa reactionez asa in final.
Mai stau zilele acestea,totusi sint om in toata firea si trecut prin atitea,nu se poate sa nu reusesc sa ma conving de ceea ce e bine pentru mine si in mod rational sa ma controlez si sa incetez.Sper sa fie bine.Totusi daca vad ca nu se imbunatateste nimic promit sa merg la doctor.
Va multumesc mult ca vorbiti cu mine.
Incognito
mami de Ioan si Ioana-06.01.2003
rrox3 spune:
Incognito 
suferinta e emotionala si e adunata de mult, s-a tot acumulat. Acum te-a prins intr-un moment vulnerabil, din cauza izolarii prelungite in primul rand.
Ai nevoie de suport, de cineva pe care sa te sprijini. Daca nu exista acest cineva in jurul tau, scrie aici macar. Ai avea nevoie de psihoterapie. Si nu doar pentru problemele alimentare dezvoltate in perioada asta. Fiindca ce ti-a alimentat atunci depresia, nu a disparut, doar s-a ascuns. Gandeste-te serios la asta.
Pana termini tratamentul stomatologic, daca ti-e mai usor sa consumi lichide, cumpara de la farmacie bauturi proteice. Bea asa ceva si sucuri de fructe si legume.
Daca te simti rau mergi neaparat la medic.
Curaj! 