Parinteala nepavloviana(2)
Raspunsuri - Pagina 6
alex_andra spune:
Ah, fetelor, ce-mi faceti voi mie:)
NU ma pot concentra la servici si dosare
Agnes , am retinut, o sa ma gandesc mai mult la asta...
O data m-a suparat seara...nu am bagat-o in seama vreo 20 de minute, pana cand ne-am dus la culcare si ea mi-a cerut mana, ca nu poate sa adoarma decat tinand-o de manuta.
Eu, stateam langa patutul ei si i-am zis ca nu-i dau mana, pt ca-s suparata pe ea, ca stau langa ea sa adoarma, dar nu o tin de mana.
Atunci...fi-mea mi-a dat o lectie: s-a ridicat in fund, ii picau ochii in gura de somn, dar luase o figura de copil incapatanat si refuza sa adoarma.
Am zambit , am mangaiat-o, si i-am luat manuta.
A zambit si in secunda nr 5..a adormit :)
Pisigri, eu nu consider ca fac front comun cu tati.
Eu chiar sunt suparata, nu ma prefac, ca sa-i dau o lectie.
Eu , atunci cand sunt suparata nu pot sa te pup.
rrox, o sa incerc sa fac asa. Poate ca va da roade, cine stie?
dar..as vedem...e posibil sa fie o atitudine fortata, din partea mea si din cauza asta sa nu aiba efectul scontat.
dar..incercam, incercam
pisigri spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui AgnesLuca
pai, pisigri, probabil pentru ca tu consideri nevoia de hrana mai importanta decit cea de afectiune... "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Mai, pentru un copil sanatos si echilibrat sunt necesare ambele.
Dar la modul absolut, copilul moare/se imbolnaveste de foame, dar nu moare ca nu l-a luat maica-sa in brate in clipa aia.
In rest, vezi ca sintem de aceeasi parte a baricadei a propos de situatia asta
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
viviana spune:
Sa va spun o povestioara.
A fost odata un copil de 8 ani si o seara minunata.
Mama excedata de peste zi, isi roaga copilul se sa culce.
El se imbraca in pijama si-i spune mamei ce se odihnea in fotoliu:
" - Tu cand vii in pat?"
" - O sa vin la un moment dat."
" - Da, dar eu vreau sa stiu excat cand, altfel nu pot dormi."
" - O sa vin la ora 23 15 minute si 23 de secunde."
" - Eu nu vreau sa ma culc acum. Ma culc cand vreau eu si tu nu ma poti obliga sa ma culc. Chiar daca esti mama mea, nu-mi pasa"
Copilul devine din ce in ce mai obraznic, mama ramane, totusi, calma.
Copilul, pornit, sesizeaza ca mama nu se va enerva si ca el nu va capata satisfactia unei certe si pluseaza.
Pluseaza urat.
Mama il ia de mana, il baga in pat, il inveleste si ii spune ca a suparat-o, insa dragostea ei ramane aceeasi. Ii saruta degetutele de la picioare.
Copilul ii spune ca nu o iubeste.
Mama ii replica: "nu e nimic, am eu destula dragoste pentru amandoi"
Pleaca la fotoliu.
Dupa nici 5 minute apare copilul. (Copilul se simtea vinovat ca ii spusese ca nu o iubeste si mama stia)
" - Nu m-ai sarutat pe obraji"
" - Asta seara sunt prea suparata ca sa te mai sarut pe obrajori"
Copilul incepe si plange si plange si plange tipand ca vrea un sarut pe obrajori.
Ei bine mama se ambitioneaza si nu i-l da.
Dupa o juma de ora, in care plansul continua se duce si ii saruta 2 degetute de la mana.
Intr-un sfarsit copilul adoarme.
Dupa vreo 2 ore, se trezeste si se duce la baie. Dupa un timp, mama neauzind usa de la baie deschizandu-se, se da jos din pat si se duce la el. Adormise pe WC.
In maini strangea o foaie A4 impaturita. Il trezeste.
Copilul speriat: "Nu-mi lua hartia din mana, las-o!"
Mama se duce, din nou obosita in fotoliu, isi da drumul la televizor si astepata.
Ce asteapta?
Sa adoarma copilul si sa citeasca hartia.
Ce credeti ca scria?
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
rrox3 spune:
Alex-andra eu cred ca nu o sa mai simti ca faci ceva artificial si fals cand o sa intelegi exact ce faci. Iti arati iubirea si supararea in acelasi timp.
Multi, foarte multi oameni nu sunt capabili sa faca asta. Nu o fac niciodata. Pentru ca-si pun iubirea in cui, o suspenda, cat timp sunt suparati. Sigur, daca-i intrebi, ei iubesc tot timpul - si sunt sinceri cand spun asta. Numai ca ei nu simt iubirea cat timp sunt suparati. E suspendata. E cenzurata. Fiindca au fost invatati s-o cenzureze.
Incepi prin a-ti "cauta" in suflet iubirea pentru ea, atunci cand esti suparata pe ea. Simte-o, nu o suspenda. Si nu o sa mai simti nimic artificial luand-o in brate.
Lali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Sa va spun o povestioara. A fost odata un copil de 8 ani si o seara minunata. Mama excedata de peste zi, isi roaga copilul se sa culce. El se imbraca in pijama si-i spune mamei ce se odihnea in fotoliu: " - Tu cand vii in pat?" " - O sa vin la un moment dat." " - Da, dar eu vreau sa stiu excat cand, altfel nu pot dormi." " - O sa vin la ora 23 15 minute si 23 de secunde." " - Eu nu vreau sa ma culc acum. Ma culc cand vreau eu si tu nu ma poti obliga sa ma culc. Chiar daca esti mama mea, nu-mi pasa" Copilul devine din ce in ce mai obraznic, mama ramane, totusi, calma. Copilul, pornit, sesizeaza ca mama nu se va enerva si ca el nu va capata satisfactia unei certe si pluseaza. Pluseaza urat. Mama il ia de mana, il baga in pat, il inveleste si ii spune ca a suparat-o, insa dragostea ei ramane aceeasi. Ii saruta degetutele de la picioare. Copilul ii spune ca nu o iubeste. Mama ii replica: "nu e nimic, am eu destula dragoste pentru amandoi" Pleaca la fotoliu. Dupa nici 5 minute apare copilul. (Copilul se simtea vinovat ca ii spusese ca nu o iubeste si mama stia) " - Nu m-ai sarutat pe obraji" " - Asta seara sunt prea suparata ca sa te mai sarut pe obrajori" Copilul incepe si plange si plange si plange tipand ca vrea un sarut pe obrajori. Ei bine mama se ambitioneaza si nu i-l da. Dupa o juma de ora, in care plansul continua se duce si ii saruta 2 degetute de la mana. Intr-un sfarsit copilul adoarme. Dupa vreo 2 ore, se trezeste si se duce la baie. Dupa un timp, mama neauzind usa de la baie deschizandu-se, se da jos din pat si se duce la el. Adormise pe WC. In maini strangea o foaie A4 impaturita. Il trezeste. Copilul speriat: "Nu-mi lua hartia din mana, las-o!" Mama se duce, din nou obosita in fotoliu, isi da drumul la televizor si astepata. Ce asteapta? Sa adoarma copilul si sa citeasca hartia. Ce credeti ca scria? Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit vivi |
Pe mine m-ai pierdut pe la mijlocul povestirii.
Eu l-as fi luat in brate dupa alea 5 minute si as fi incercat o impacare, l-as fi dus inapoi in pat si m-as fi asigurat ca adoarme linistit. 5 minute ar trebui sa fie suficiente unei mame chiar excedata cum spui tu de peste zi sa se calmeze si sa-si aminteasca ce are de facut ca mama.
Stiu ca o parte din voi ar spune ca acel copil nu trebuia bagat in pat ci trebuia lasat sa se culce cand vrea el.
Uite eu nu sunt de acord cu asta in particular pentru copilul meu. Eu am incercat asta in vacanta, sa-l las sa doarma cand vrea si cat vrea. Rezultatul dupa cateva zile a fost un copil cu cearcane, super-irascibil care nu mai facea nimic cu placere toata ziua. Efectiv am simtit ca o ora de culcare adecvata este ceea ce are el nevoie, este un ajutor si nu o impunere din partea mea.
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Alex-andra eu cred ca nu o sa mai simti ca faci ceva artificial si fals cand o sa intelegi exact ce faci. Iti arati iubirea si supararea in acelasi timp. Multi, foarte multi oameni nu sunt capabili sa faca asta. Nu o fac niciodata. Pentru ca-si pun iubirea in cui, o suspenda, cat timp sunt suparati. Sigur, daca-i intrebi, ei iubesc tot timpul - si sunt sinceri cand spun asta. Numai ca ei nu simt iubirea cat timp sunt suparati. E suspendata. E cenzurata. Fiindca au fost invatati s-o cenzureze. Incepi prin a-ti "cauta" in suflet iubirea pentru ea, atunci cand esti suparata pe ea. Simte-o, nu o suspenda. Si nu o sa mai simti nimic artificial luand-o in brate. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
rrox, multumesc pentru mesajul asta!
e o minune de mesaj!
Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz
Lali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Lali eu am rezerve in privinta stimularii copilului in directia asta. Prefer un copil a carui implicare sa vina din el, din interior, din dorinta lui de a face ceva care sa-i aduca multumire lui. Fiindca e mult mai placut sa fii un adult care face mancare pentru intreaga familie cu placere, fiind incantat la final ca ai avut ocazia sa faci asta pentru ei. Fata de un adult care face mancare fiindca asa trebuie, asa sunt regulile traiului in comun, si daca n-ar face, el nu ar fi OK. Modul in care se va raporta ca adult la responsabilitati va fi diferit. Va fi unul natural, care-i va aduce multumire (asta va fi motivatia) sau unul gen "trebuie" care implica validare OK- nonOK ca persoana. Nu stiu daca am explicat suficient de clar. Ma refer la ceea ce interiorizeaza copilul, nu la intentiile parintelui. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Da, eu te inteleg si eu as vrea asta. Dar, sincer nu am gasit inca butonul pe care sa apas in privinta copilului meu. M-ar bucura sa il descopar.
Referitor la ultima parte intre validarea OK-non OK ca persoana pentru "trebuie" si modul de a face lucrurile ca sa-ti aduca multumire mai exista si o linie de mijloc in care le faci fara a avea vreo emotie.
Avand in vedere ca baietelul meu nu prea a avut initiative din astea m-am gandit ca si asta e un pas inainte.
Mi-e greu sa explic, am luat in considerare mai multe aspecte cand am pornit pe calea asta (legate si de modul cum tati se raporteaza la asta, ca si asta conteaza pentru ca baiatul vede in fiecare zi asta ) si am considerat ca daca ajung la rezultate fara a ne toca nervii unul altuia e OK. Pana la urma e vorba de treburi zilnice, automatisme, ca nu trebuie lauri ca sa ai in jurul tau un spatiu cat de cat OK, fara exagerari, desigur.
Desigur ca a gati ceva deosebit pentru familie e o placere si trebuie perceputa ca atare, dar mie nu mi se intampla asta zilnic.
narcisam102 spune:
| Citat: |
| Ce credeti ca scria? |
Si eu te iubesc mamico
Lali spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui rrox3 Alex-andra eu cred ca nu o sa mai simti ca faci ceva artificial si fals cand o sa intelegi exact ce faci. Iti arati iubirea si supararea in acelasi timp. Multi, foarte multi oameni nu sunt capabili sa faca asta. Nu o fac niciodata. Pentru ca-si pun iubirea in cui, o suspenda, cat timp sunt suparati. Sigur, daca-i intrebi, ei iubesc tot timpul - si sunt sinceri cand spun asta. Numai ca ei nu simt iubirea cat timp sunt suparati. E suspendata. E cenzurata. Fiindca au fost invatati s-o cenzureze. Incepi prin a-ti "cauta" in suflet iubirea pentru ea, atunci cand esti suparata pe ea. Simte-o, nu o suspenda. Si nu o sa mai simti nimic artificial luand-o in brate. Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005) |
Uite asta i-am explicat si eu mereu: ca il iubesc neconditionat, indiferent de ce face.
Ca el e un copil bun, dar ca are multe de invatat pana se face mare si si dupa aceea. Ca se invata din greseli si ca acestea nu sunt un capat de lume. Ca eu sunt acolo pentru el mai ales cand greseste indiferent cu ce sau fata de cine.
Eu nu rezist nici macar o clipa cand face cate un gest tandru, chiar daca sunt suparata pe el. Consider ca e o mana intinsa pentru impacare, ca e un steag alb fluturat care indeamna la dialog. Si nu prea dau gres cu asta...
Cand copilul are nevoie de o imbratisare, de o mana intinsa, de un pupic TREBUIE sa il primeasca de la mama lui. Indiferent de situatie.
alex_andra spune:
Rrox, ai pus punctul pe I.
Eu, atunci cand sunt suparata, imi cenzurez sentimentele. Nu constient. Pur si simplu, sentimentele bune nu le mai gasesc, de alea rele.
In alta ordine de idei, cred ca am mai zis aici: eu nu suport tonul ridicat, tipete. NU-l suport, e mai puternic decat mine, ma depaseste.
NIci in casa, nu suport certuri, chestii.
Cand aud ca fi-mea incepe sa tipe, (nu tipatul din joaca si nu plansul ca o doare ceva sau ca s-a lovit si e necajita), simt ca mi se zburleste tot parul pe mine.
fac eforturi maxime sa raman calma si sa ignor sentimentul pe care il am atunci, ca vreau sa fug in lume.