Parinteala nepavloviana(2)

AgnesLuca spune:

Referitor la responsabilitati si ajutor, din cite imi amintesc J. Juul atragea atentia ca putem sa "decidem" daca dorim un copil responsabil sau un copil care sa stie sa sara in ajutor prin modul in care apelam la implicarea lui in treburile casnice; lui i se pare al doilea aspect (solicitarea ajutorului copilului in loc de delegarea de responsabilitati) mai important.

pisigri spune:

rrox, sunt de acord cu tine. Si eu ma vad citeodata grabita sa termin treaba si nu mai am rabdare sa astept sa puna Ilinca hainele (ei) in masina de spalat, cum facem de obicei, sau sa arunce ea cartofii in chiuveta, sau sa parlamentez la nesfirsit explicindu-i ca piesele de puzzle nu se arunca prin casa pentru ca se pierd si puuzle-ul va deveni inutilizabil.
Si daca cedez de fiecare data impulsului de a face eu (am patit-o din pacate cu strinsul jucariilor seara inainte de culcare...) ma trezesc ca ea refuza sa mai faca.

Dar e o diferenta cred intre a te incrincena ca la cutare virsta copilul bine crescut si de care parintii s-au ocupat corespunzator trebuie sa isi puna farfuria in chiuveta (sau sa o spele, ca asta ia mai mult timp) si a accepta faptul ca din cind in cind, poate nu are timp/chef sa faca asta. Adica io-s de-aia care prefera sa lase chiuveta din bucatarie goala inainte sa se culce, da daca am avut o zi naspa sau sint obosita sau ma grabesc sa vad vreun film, nu ma trezesc mustrarile de constiinta din somn ca vai draga doamne, am 3 farfurii si 5 tacimuri ramase nespalate...




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

AgnesLuca spune:

Alex_andra, ai surprins esenta !

"Nu, evident.
O sa-i dau de mancare, dar pot fi suparata pe ea."

Deci:
"Nu, evident.
O sa-i dau afectiune, dar pot fi suparata pe ea."

q.e.d.

PS: o zi buna, eu din pacate scriu cu puiu meu dormind in brate cu febra, de-asta ieri nici nu prea am reusit sa intru pe forum

Lali spune:

Apropo de discutia voastra cu asumarea responsabilitatilor Luna1 si pisigri: eu cred ca trebuie sa-si asume responsabilitati copii nostri.

Al meu (6 ani) isi duce farfuria la chiuveta si pune singur masa pentru toti trei. Nu tot timpul, bineinteles, dar daca ii solicit ajutorul o face. Si, ca sa ma laud pune masa frumos, cu farfurii, pahare, tacamuri asezate corect si servetele. Pur si simplu i-am aratat, i-am spus ca m-as bucura sa ma ajute, ca asa e normal in casa, fiecare sa faca ceva.

I-am dat diferite exemple in care mama si tata lucreaza pentru toti trei si a acceptat asta. I-am explicat ca asa functioneaza o casa normala, fiecare isi aduce contributia cu cate ceva.

Daca spune uneori ca nu are chef ori fac eu in locul lui ori ii explic ca nici eu nu am chef in acel moment sa fac mancare dar, totusi o fac pentru ca trebuie. Il mai rog odata sa ma ajute si o face.

Cu pusul hainelor la loc e mai greu, mai avem de lucrat. Totusi ii spun mereu ca fiecare e responsabil de hainele lui, ca asa cum eu si tata ne descurcam singuri si el ar trebui sa o faca. Desigur el e un copil si il ajut cand doreste dar trebuie sa faca si el.

In privinta asta eu vreau sa ajunga un adult independent, responsabil si sa nu i se para o corvoada aceste mici treburi casnice. Pur si simplu sa le faca fara a astepta vreun titlu de glorie.

Cu al meu copil merge asa: face fara discutie doar ceea ce nu e obligatoriu. In momentul in care imi pierd rabdarea (poate nu din cauza lui) si nu mai am o atitudine "cool", in momentul in care incerc sa ii impun ceva nu mai face acel ceva sau face foarte greu.

Orice l-am invatat in stil relax a dat roade.

Aproape orice i-am propus sa facem si am lasat la latitudinea lui decizia, a fost da.

Cand incerc sa-i corectez un comportament daca am rabdare si explic logic de cele mai multe ori are urechile deschise, pricepe si incearca sa aplice. Daca-i interzic doar pot sa-mi iau gandul.

pisigri spune:

Alex_andra, comparatia cu mincarea mie mi s-a parut usor fortata.
Dar in continuare nu inteleg: de ce nu se poate ca tu sa nu te amesteci in conflictul dintre tata si fiica? Sau de ce nu se poate sa accepti sa o iei in brate dar in acelasi timp sa ii spui ca nu e frumos ce a facut, ca pe tati il doare, asa ca acum mergem sa ii dam un pupic ca sa ne ierte?
Nu stiu, mi se pare ca e foarte mica pentru a se trezi ca mama e suparata pe ea pentru ca tati s-a suparat pe ea. Nu inteleg nevoia de a face front comun cu tatal, care e adult si care stie sa gesioneze situatia. Nu vad de ce comportamentul tau trebuie sa aprobe sau sa dezaprobe o actiune in care nu ai fost direct implicata.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

AgnesLuca spune:

AgnesLuca spune:

pai, pisigri, probabil pentru ca tu consideri nevoia de hrana mai importanta decit cea de afectiune...

pisigri spune:

Pai Lali, asta am vrut sa spun si eu.
Nu sunt adepta copilului-rege, pe care sa nu-l atingi nici cu o floare, daramite cu rugamintea de a te ajuta sa pui farfuriile in dulap.
Dar exista o virsta la care copilul isi doreste sa te ajute, desi nu are indeminare si nu se pricepe. Si cred ca incurajindu-l, permitindu-i, multumindu-i in perioadele astea in care are singur initiativa, punem bazele unui copil care va vedea ca normal dusul farfuriei la chiuveta, si nu va face din asta un capat de tara si o corvoada.
Dar si un parinte care va insista prea mult asupra ordinii in camera, care va prezenta datul cu aspiratorul ca "obligatia ta din fiecare simbata", nu va avea nici un succes.





http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

rrox3 spune:

Lali eu am rezerve in privinta stimularii copilului in directia asta.

Prefer un copil a carui implicare sa vina din el, din interior, din dorinta lui de a face ceva care sa-i aduca multumire lui.

Fiindca e mult mai placut sa fii un adult care face mancare pentru intreaga familie cu placere, fiind incantat la final ca ai avut ocazia sa faci asta pentru ei. Fata de un adult care face mancare fiindca asa trebuie, asa sunt regulile traiului in comun, si daca n-ar face, el nu ar fi OK.

Modul in care se va raporta ca adult la responsabilitati va fi diferit. Va fi unul natural, care-i va aduce multumire (asta va fi motivatia) sau unul gen "trebuie" care implica validare OK- nonOK ca persoana.

Nu stiu daca am explicat suficient de clar. Ma refer la ceea ce interiorizeaza copilul, nu la intentiile parintelui.

rrox3 spune:

Alex-andra fetita ta are nevoie sa se simta acceptata de tine si atunci cand se comporta "gresit" si asta nu inseamna ca nu-si va schimba comportamentul. Defapt tocmai asa si-l va schimba.
Asta e modul in care functionam noi, oamenii. Ne schimbam cu adevarat doar in momentul in care ne simtim acceptati asa cum suntem, cu tot cu defectele si greselile noastre.

Spui ca esti suparata pe ea si o iubesti in acelasi timp. Si ea are nevoie sa simta exact asa. Luand-o in brate ii trasmiti iubirea ta, ii transmiti ca tu esti acolo pentru ea si atunci cand greseste. Nu va intelege de aici ca e bine ce a afcut, n-ai nicio grija in directia asta. Fiindca tu ii vei spune si ca esti trista fiindca l-a lovit pe tata. Ii vei explica inca o data de ce nu lovim oamenii. Ii vei aduce aminte cand ea s-a lovit si a durut-o. Si asa il doare si pe tati acum. Numai ca ii vei spune toate astea cu drag si tinand-o in brate.

Asa va avea suficient suport sa poata admite ca a gresit si sa invete din greseala. Pe cand daca o respingi, se va simti respinsa ea ca persoana, va simti ca nu e acceptata decat cand nu greseste. Sunt convinsa ca nu asta vrei tu sa-i transmiti, nu-i asa?