Parinteala nepavloviana

viviana spune:

Eu mai vad lucrurile si asa:
Copilul plange sau face scene cand doreste ceva ce parintele nu este dispus sa-i dea sau nu are voie.
De ce o face? Pentru ca nu isi poate exprima emotiile decat prin plans, nu este sigur ca l-ai inteles si se simte frustrat.
Distragerea atentiei este o metoda foarte buna de aplanare a unei astfel de situatii.
Acasa, se mai poate lua obiectul in mana, il dam copilului sa-l cerceteze sa-si satisfaca curiozitatea apoi il punem la loc spunandu-i ca obiectul ala trebui sa faca nani la locul lui.
In magazine il tinemin brate si ii dam voie (fara sa ne ceara el), il indemnam sa exploreze, sa pipaie cu un degetel diverse obiecte, (Eu nu cred ca cineva isi cumpara o stofa fara sa o pipaie, sau branza fara sa o guste)

Dar, daca intamplarea are loc intr-un loc public si copilul incepe si plange, bate din picioare sau se tavaleste si parintele in loc sa-i distraga atentia, se simte jenat si-i face pe plac, chit ca este vorba de toporul din vitrina, ca sa scape dintr-un moment pe care il crede penibil (cu toate ca nu e asa) se schimba totul.

Si daca parintele persista si face aceasta "greseala" de mai multe ori ca sa scape, atunci copilul ce intelege?
Ca astfel de manifestari sunt bune pentru a obtine ce vrea.
Si astfel apare santajul.
Santajul - e prea mult spus dar acum nu gasesc un termen care sa defineasca exact ce vreau sa spun.

Mai tarziu "ambitzul, fitele, si incapatanarea" apar bazandu-se exact pe o intelegere si o comunicare defectuoase parinte-copil..
Atunci mi-ai dat si acum de ce nu mai vrei sa o faci?



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

pisigri spune:

Hai mai denizel...
Mama nu vroia sa ma lase la discoteca la 14-15 ani pentru ca ii era teama ca nu voi sti sa reactionez corect in situatii de risc, de teama ca din diverse motive m-as putea pune singura in situatii care implica riscuri etc. Tata era de acord sa ma duc pentru ca el nu despica firul in 4-8-16, pentru ca el nu se temea de drobul de sare.
Care e drept, poate sa cada si la 25 de ani, in club, nu musai la 14, in discoteca, doar ca la 25 de ani speri ca (,) "copilul" va avea mai multa minte decit la 14.
Deci mama avea niste motive sa nu ma lase, nu ca asa s-a trezit ea de dimineata cu fundu-n sus. Doar ca motivele astea erau total lipsite de importanta pt mine. Asa cum e lipsit de importanta pt Ilinca faptul ca ar putea raci daca alearga in pielea goala in casa cind abia a iesit din cada. Asta nu face ca refuzul meu de a o lasa sa fie nejustificat




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

pisigri spune:

Mie mi se pare riscanta chestia asta cu perpetuarea comportamentelor la proprii copii.
Eu ma surprind gindind un "ma bagi in mormint" in unele momente, si nu as vrea sa ajung sa il spun cu voce tare, chiar daca e un cliseu.
Adica...perpetuarea unui comportament nu inseamna neaparat ca, ccomportamentul respectiv a fost corect.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

rrox3 spune:

Categoric NU.

saskia spune:

Fiecare cu sistemul lui de valori, daca tu asa vezi simtul de raspundere egal cu smulsul oualor, eu il vad egal cu motivare, cu trecerea catre asumarea unor consecinte, cu dorinta de a invata, performa, s.a.m.d.

daniela_b spune:

Foarte bine.

Fiul meu e inca destul de mic dar drumul pe care merg e cel care e foarte potrivit cu societatea, mai precis cu bucata de societate pe care si-o va alege.

Omul isi cauta locul, nu locul isi cauta omul.
Il pregatesc sa devina flexibil si puternic. Asta presupune un gen de atasament sigur ( esenta APului are legatura cu asta, nu?)
Un om flexibil si puternic poate fi tractorist cu jumatate de norma in Adunatii Copaceni, locuitor solitar cautatoer de fluturi in Anzii Cordilieri sau doctor in stiinte in capitala Tarilor de Jos, cu aceeasi placere de a trai, cu aceeasi savoare pentru fericire.

Preocuparea mea principala e sa-l invat ce e fericirea ( echilibrul, satisfactia lucrului bine facut in conditii de lipsa de constringeri umilitoare) ca sa stie ce sa caute , de aceea ma straduiesc eu insami sa redescopar cum e sa fii fericit, sint intr-o continua invatare, alaturi de el.

Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

denizel spune:

da, Pisigri, intelesesem de la inceput.
Totusi, daca tatal tau te lasa, probabil ca erai cat de cat in siguranta pe-acolosa si probabil ca mama ta exagera putin (vorbesc din proprie experienta :)).
Acuma, depinde cum iti interzicea mama ta de tu ziceai ca e rea.
Ca daca iti interzicea fara sa stea la discutii cu tine, dap, aveai motive sa o critici si sa crezi ca e rea .
Bine, ea nu era rea de fapt, stiu :).

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

saskia spune:

Puternic poate insemna si anarhist :P ca baietii care se duc la manifestarile anti-globalizare, flexibil poate fi si ca va asculta de educatorul/profesorul chiar daca nu-i va place ce aude :).

Iar societatea nu ne-o alegem sau modelam noi, este cea care este, in Romania cu anumite reguli, in Olanda cu anumite reguli, in Papua-Noua Guinee cu alte reguli :), sa fim realisti!

denizel spune:

vorbim de chestii diferite.



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

mihaela_s spune:

Mi se pare ca ai punctat foarte bine. Si aici ne intoarcem iar la impusul anumitor reguli si ritualuri care sincer pe mine m-au ajutat. Nu exagerat de stricte si nu exagerat de multe, in anumite limite. Ca de ex. o data ce i-ai dat copilului un lucru, e clar ca nu il vei mai putea refuza. dar nu e numai asta...de ex. la fii-mea cand era la camin, era un afis pe un perete, scris doar de mana, de educatoare in care scria ceva de genul: daca o data am reusit sa ma imbrac singur, a doua oara nu ma mai ajuta, imi franezi progresul!


vorbe de copil...

Hobby

calator de profesie