Parinteala nepavloviana
Raspunsuri - Pagina 16
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui saskia Diagnostic please! Doamna psiholog ce anume au la cap sau oriunde parintii respectivi? |
Nu stiu, ca io-s doar lingvist si antropolog. Ma tem ca trebuie sa mergi la terapie ca sa afli. Daca banuiesti ca parintii respectivi au ceva la cap.
Eu nu asta banuiesc, de-aia si indemn pe toata lumea sa se intrebe diverse chestii. Dar trebuie sa treci de ecranul de agresivitate-neputinta ca sa vezi.
In afara de cerutul fisei postului, mai faci si altceva, saskia?:D
Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz
beshter spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui RA Eu indraznesc sa mai sugerez ceva:mamici prea tinere cu copii prea mici,incercati sa-i invatati un minim set de cuvinte care sa exprime sentimente.Asta pentru ca,unul dintre motivele principale de aparitie a acestor crize este faptul ca ei nu-si pot verbaliza un anume sentiment negativ care-i copleseste in acel moment. Repet,un copil atat de mic nu stie ce inseamna expresia "o fac anume".Numai noi,astia marii,stim.  |
RA, multumesc pentru aprecieri, mi-a crescut inima ca painea calda, vorba lui denizel:)
Excelenta sugestia asta! Fiu-meu stie diferenta dintre 'sunt amarat', 'sunt trist', 'sunt obosit', 'sunt suparat pe tine', 'sunt furios' etc.
Stie si de-alea bune, nu va speriati. Cum ar fi 'ce iubita de-a mea / iubit de-al meu esti tu, mami / tati', 'sunt bucuros', 'sunt racit = vreau corconeala' etc.
Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca Tu o pupacesti cind e suparata pentru ca-asa-i regula sau pentru ca asa simti ? Intrebare retorica, desigur...Las-o si pe ea sa simta, nu-i impune reguli in acest domeniu si-ai sa vezi cit de empatic poate sa fie un copil ! Ce descri tu chiar este "front comun"  Ma mai gindesc cum sa explic, si-apoi revin, tare-ar fi pacat sa nu ma intelegi. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Agnes eu o pup pe fi-mea mereu, nu trebuie sa fie suparata.
Dar atunci cand e suparata, o pup dublu, sa-i treaca mai repede:)
Edit: pai eu am zis ca fac "front comun" cu fiecare in parte, cand cu ea, cand cu taica-su, depinde unde vad dreptatea.
narcisam102 spune:
anca_a eu cred ca fiecare dintre noi suntem suma experientelor noastre trecute, e educatiei familiale si sociale, a mediului in care traim etc etc.
Fiecare dintre noi doreste ce este mai bine pt copilul ei dar acest bine este vazut din diferite unghiuri. O mama care are un business niciodata nu va gandi ca o mama profesor. O mama care a fost traumatizata in copilarie niciodata nu va incerca sa-si traumatizeze copilul ci va fi mult mai protectiva. O mama care sta acasa cu copilul 2 ani nu va gandi ca o mama care dupa 3-6 luni trebuie sa se intoarca la munca. etc
Eu de exemplul imi aduc aminte f bine de cate ori nu i-am strigat mamei mele "Inceteaza sa te porti ca si cum suntem prietene!!! vreau o mama nu o prietena, prieteni am destui." Dar ea nu putea sa se schimbe pt ca atat si-a impus (probabil in copilaria mea) sa fie prietenoasa, sa fie o prietena pt mine incat acum nu intelegea unde a gresit, ce e rau in asta si de ce sunt atat de revoltata.
Ei bine eu intodeauna voi fi pt copilul meu mai intai mama (poate uneori personajul negativ al bazmului, poate uneori un umar pe care sa plangi) si abia apoi prietena.
Asa ca niciodata nu putem fi la fel (sa gandim la fel) dar toate incercam sa fim bune mame. Sa vedem unde gresim, sa invatam, sa corectam greselile noastre.
Multumesc lorelaim pt raspuns.
Mihaelka postarile tale sunt tare interesante.
o zi minunata tuturor
alex_andra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mihaelka alex_andra, cand copilul se face ca ploua dupa ce-a comis-o, e felul lui de a-si cere scuze. Pentru un copil asa mic, timpul e inca reversibil. In timpul in care se face ca ploua, sterge cu guma electronica tot ce s-a intamplat. Nu are nicio legatura palma trasa tatalui cu tinutul in brate. E problema lor, daca e vreo problema. Daca baiatul meu ii trage un sut in turloi lui taica-sau si apoi vine la mine in brate, n-are decat. Tocmai venitul in bratele mele inseamna 'cred ca am facut o tampenie si acum ma gandesc cum s-o repar'. Iar la treaba cu apa, l-as scuti de predica pentru moment si nici nu l-as impinge sa-l impace pe taica-su, ca, pana una-alta, eu dau mai mult credit si adultilor si copiilor. Mai mult, adica, decat dansatul menuetelor astora cu 'pupa-ma intai si dup-aia nustiuce', 'impaca-te cu nustiucine intai si apoi mai vedem' etc etc etc. Sincera sa fiu, gasesc aceasta multitudine de reguli, norme si conventii teribil de obositoare, plictisitoare si lipsite de orice substanta, i.e. chichirez. In fond, nu port razboaie de cotropire si nici macar de aparare cu pisicotul, ci incerc sa-mi duc zilele langa el in buna pace. Sa-mi fie cu iertare, nu se spune 'eu nu gandesc ca parintii sunt vinovati' ci se spune 'eu nu cred ca parintii sunt vinovati', tocmai pentru ca nu intotdeauna ce credem implica si vreun 'gandit'. Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz |
am retinut ca atunci cand se face ca ploua e un fel de a-si cere scuze:)
o sa fiu atenta la asta , data viitoare.
Referitor la palma data tatalui si tinutul in brate de mine, am mai zis si mai sus.
Una peste alta, noi avem putine reguli in casa, nu asa multe cum le vezi tu.
Ultima remarca a ta era mai buna pentru topicul cu gramatica:)
Dar o retin si pe aia.
viviana spune:
Tantrum este un acces de furie, o izbucnire emotionala, datorat unei suferinte emotionale. In accesul de furie dus la extrem, copilul isi poate pierde controlul fizic si chiar daca si-a atins "scopul" nu se poate calma.
El trebuie ajutat, supravegheat, calmat, tinut in brate, sarutat, linistit.
Cazurile in care un copil face "scene" atunci cand nu primeste ceva, incercand sa "santajeze" parintele nu cred ca se pot inscrie la tantrum. Am vazut multi copii facand aceste "scene" si la o privire atenta am observat ca ei aveau mare grija sa nu se loveasca.
Am vazut asa ceva si la fii-mea. In aceste cazuri solutia buna a fost sa stau in aceeasi incapere cu ea dar sa nu o bag in seama.
Au disparut spectatorii a disparut si comportamentul.
Mie mi se pare ca sunt 2 comportamente distincte cu rezolvari diferite.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui AgnesLuca A, si inca ceva legat de faptul ca mama ta a facut observatiile de fata cu copilul, mie nu mi se pare nici o problema sa asiste copilul la discutii legate de "educatia" lui. "Copilului mic, da-i radacini adinci, celui mare, aripi sa zboare" (proverb indian) Agnes si Alexa (21.06.2009) |
Nu imi place sa discutam despre asta de fata cu ea pentru ca eu mai aduc in discutie si alte comportamente negative de-ale ei din trecut, pe care le-am corectat prin ignorare/explicatii/vorba buna, si vad ca e suuuuper atenta cind povestesc ceva despre ea e tare mindra sa fie subiect de discutie. Ba uneori isi aminteste si reaplica chestiile neplacute de care se dezbarase.
Mi s-a parut intotdeauna ca atunci cind un copil asista la discutii de genul "eu zic sa il pedepsesti" "ba eu zic ca nu" va incepe sa manifeste preferinte pentru parintele mai permisiv, sa ii puna la indoiala autoritatea (stiu ca nu va place cum suna da nu stiu cum sa formulez) si sa caute refugiu la celalalt parinte si tot asa. Cam ca atunci cind mami zice "nu ai voie la discoteca" si vine tati si zice "hai mai las-o ca e mare" si mami si tati ajung sa se ciondaneasca pe tema asta, iar "subectu ciondanelii" ajunge sa nu mai ceara voie de la mami, ca mami "e rea si nu ma iubeste" in timp ce tati " e bun si ma lasa sa fac ce vreau eu". Mai pe scurt, discutiile astea eu le prefer in particular, ca in fata copilului parintii sa prezinte o decizie luata in comun si sa se sustina reciproc.
Ideea asta e buna sau rea? Ca inca n-am ajuns la discoteci, da ma pregatesc din timp...
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
viviana spune:
Cand parintii privesc diferit rezolvarea unei probleme, reactioneaza dierit, se raporteaza diferit la problema respectiva nu trebuie ca discutiile in contradictoriu sa aiba loc de fata cu copilul.
In primul rand copilul trebuie sa se simta in siguranta - sentiment pe care nu il va avea atunci cand parintii se cearta sau ridica tonul.
Copilul isi iubeste amandoi parintii si cand ii vede discutand in contradictoriu si stie ca el este subiectul acestei discutii, inconstient va lua partea celui care tine cu el si se va simti oarecum "razbunat". Nu mi se pare corect: "mama, ajuta-ma sa ma razbun pe tata".
Celalalt parinte pierde increderea copilului si de aici pana la obraznicie si neascultare nu mai e decat un pas.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
alex_andra spune:
Cam asa vad si eu lucrurile, viviana, doar ca ma exprim in scris, poate, altfel, nu asa frumos ca tine:)
saskia spune:
RA evident ca am copii, altfel nu ma apuc sa vorbesc asa din carti, cum se procedeaza pe aici :).
Mihaelka, eu nu mi-am permis, dar tu deja i-ai etichetat pe parintii care au alt approach cu copiii lor, caci nu-i asa? Fiecare in ziua de azi isi da cu parerea fie ca e de specialitate sau nu.
RA inseamna ca nu ai inteles ce se predica pe aici, ok, pe scurt: copilul care are un tantrum are ceva sigur (trebuie rapid psihanalizat, desi oameni buni la 2-3 ani de unde traume psihologice, ce? s-a nascut cu ele, poate le dati ceva sugestii si geneticienilor sa studieze asta), copilul trebuie pupat daca are reactii negative, ca nu-i asa el are intotdeauna dreptate (d-aia mai tarziu aveti probleme in societate, ca nu intotdeauna vi se face pe plac, dar neaparat trebuie copilul trebuie pus pe piedestal, chiar daca il ia la bataie pe taica'su, apropos, tatal lui nu are nimic de zis, imi si inchipui), copilul nu are limite (dar nu numai ins ensul ala creativ, ci asa intotdeauna) s.a.m.d.