"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (4)
Raspunsuri - Pagina 17
RA spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui lorelaim Denizel - stiu ce este AP-ul - dar nimeni si nimic in lumea aceasta NU poate garanta ca va face oameni mai buni (NU confund AP-ul cu mama care alapteaza si care se casneste la domiciliu - ca mine - de ex). Am cunoscut mame AP - dupa cum am mentionat 2 chiar ffff apropiate (consultanta mea in lactatie si d-na cu, care am facut haptonomie in timpul sarcinii) - dar atitudinea lor era diferita de AP-istele de pe DC... ca de la cer la pamant... Copiii echilibrati si fericiti sunt de fapt produsul unor parinti echilibrati si fericiti (atmosfera in familie face mai mult decat orice AP din lumea aceasta). Suntem generatii intregi de adulti a caror mame s-au intors la lucru cand noi aveam 2-3 luni - deci nu aveau cum sa ne poarte in sling/wrap/carrier, veneau seara acasa frante/terminate de oboseala, lucrau si sambetele si poate mai faceau garzi si duminicile... si cu toate acestea nu au fost niste parinti insensibili, lipsiti de empatie, de intelegere pt copii. Relatia parinte-copil se dezvolta pe parcursul intregii vieti. RA - pai un exemplu care-mi vine acum super rapid in minte ar fii Africa... unde sunt multi care traiesc la nivel tribal - practica AP-ul de nevoie - si cu toate acestea nu se dovedesc a fii mult mai omenosi decat noi Laura - tu ai mentionat ca era ora 1pm si pregateai masa... mi-a venit o idee... oare rares nu a facut cumva o micuta criza de hipoglicemie? Copila mea e f sensibila la asa ceva (ca si taticul ei de altfel). Asa ca noi cand era micuta si nu stia sa spuna ca ii este foame - stiam ca daca au trecut deja 3 ore de la masa precedenta are nevoie de "fuel" sa poata merge mai departe fara "iesiri in decor" si aveam la indemana cate un biscuite, o bucatica de branza, cateva alune/nuci, etc. Am o zbughi cu prunca la inot - dar mai tarziu - daca am un picut de timp am sa sciu cate ceva despre evitarea tantrumurilor. Lorelai As a woman, I have no country As a woman, I want no country As a woman, my country is the whole world. Virginia Woolf |
Lorelai,aceia nu sunt parinti AP !Nici vorba!Si AP nu poate fi practicat "de nevoie"...ce bine ar fi sa fie asa!L-as putea recomanda ca metoda de tratament
Si,da,relatia parinte-copil se dezvolta pe parcursul intregii vieti,dar,daca ratezi startul,e mai greu sa recuperezi.Primii 3 ani de viata ai copilului sunt esentiali pentru dezvoltarea lui ulterioara.Traumatismele aparute in aceasta perioada lasa urme adanci si urate,din nefericire.
Parintii echilibrati si fericiti sunt acei parinti capabili de empatie,acei parinti dispusi sa dialogheze,acei parinti dispusi sa recunoasca ca pot gresi.Nu sunt acei parinti care au vesnic dreptate,care,la fiecare abatere mai scot cate o regula din buzunar,care nu isi pupa puiutii "decat in somn,ca altfel si-o iau in cap".
Acuma te las pe tine sa concluzionezi cat de mult seamana sau nu parinii din prima categorie cu parintii mai mult sau mai putin AP.
RA spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui narcisam102 Am si eu pt voi o speta si sper daca puteti sa ma ajutati cu ceva sfaturi pt ca sincer nu prea mai stiu cum sa procedez. Baietelul meu are 1 an, merge de la 9 luni (s-a ridicat pe la 7) dar de vb nu prea vorbeste decat da da da, ba ba ba, ma ma ma. Nu leaga nici un cuvant, nici papa nici apa nimic. Prb este ca in momentul in care vede ceva la mine de ex telefonul mobil incepe sa tipe sa il dau dupa care se arunca pe jos si plange de mama focului. Degeaba i-am explicat eu ca vorbim cu tata la tel, cu bunica, ca ne trebuie, ca nu e o jucarie etc. el urla in continuare si vrea respectivul obiect. Nu se intampla doar la mobil (deci nu are o fixatie pt asta) ci si la alte obiecte. O perioada (apx 3-6 zile) il lasam sa planga si ii spuneam "mami ti-a explicat ca nu ne jucam cu tel nu ai decat sa plangi" moment in care copilul mai statea 2 sec suparat si pleca la joaca. Acum tot citindu-va pe aici m-am gandit ca poate nu e bine nici sa-l las asa astfel incat acum il i-au in brate si ii soptesc la ureche ca nu se poate mami pt ca ....etc. Dar in loc sa se linisteasca mai rau face. Mai rau urla iar daca ii dau o jucarie ca sa ii distrag atentia o arunca furios si urla. Bineinteles ca sotul meu spune ca e din cauza mea ca-l pup in fund toata ziua si ca trebuia sa-l las sa planga ca se linistea singur si se invata sa numai faca pe viitor pt ca degeaba face, nu o sa-i putem oferii toata viata tot ce vrea. Acum eu chiar numai stiu ce sa fac...daca aveti vreo idee sau vreun sfat pt copii asa mici ...va rog... |
Ati incercat sa va jucati impreuna de-a vorbitul la telefon?
Ce se intampla daca ii dai putin telefonul (inchis in prealabil),"vorbiti" putin,tu de la telefonul lui jucarie el de la al tau,apoi faceti schimb de telefoane
Copilutul tau vrea sa afle la ce folosesc diferite obiecte din jurul lui.E vremea la care exploreaza lumea.Treaba ta este sa scoti din raza lui vizuala obiectele realmente periculoase,iar cu celelalte puteti sa faceti diverse mici experimente.La varsta asta e mai greu sa-i explici notiuni abstracte de genul "telefonul foloseste la..."
Dar daca el poate sa "vorbeasca" cu mami,cu tati,cu buni...eiii,se schimba treaba.
Sigur ca nu vei putea sa-i oferi mereu tot ce vrea,nici nu-i indicat,chiar daca iti permiti.Dar,daca de la un an il iei pe NU in brate,curand vei constata cu stupoare ca acest cuvant isi pierde sensul complet in sistemul lui de valori.De aceea,incearca sa spui de cat mai putine ori "NU".Sigur ca-i mai lejer sa spui "nu pune mana" ,"nu e pentru tine", "nu e o jucarie"(de parca el chiar stie ce-i aia jucarie) ,decat "hai sa vedem impreuna la ce-i buna aia ori cealalta",practic.
Cu vorbitul,nu dispera,nu e o problema.Numai tu sa-ti faci timp sa vorbesti cu el cat mai mult.
narcisam102 spune:
Am incercat RA, i-am cumparat un tel de jucarie, i-am dat un tel mai vechi pe care nu-l mai foloseam sa se joace (i-a ros cauciucu de la taste), de cate ori suna taica-su (si are timp) ii dau si lui sa asculte sau il pun pe difuzor.
Daca ii dau tel meu il baga in gura s-au se duce in fatza tv sa schimbe el postul.
Problema nu este ca vrea doar tel la fel face cand vrea in bucatarie desi eu gatesc, sau reuseste sa deschida vreun dulap, sau vrea cana mea de cafea desi are si el canuta lui, cand trebuie sa-l imbrac iar e jale mare desi nu il imbrac gros etc etc...
De vorbit cu el vorbesc toata ziua ca daca suntem numai noi doi acasa cu cine sa vb si eu ...cu baiatul meu
pisigri spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui denizel
Asta dupa ce m-am straduit sa scriu o postare special pentru tine, cu toate ca vineri am avut o zi mizerabila. Si dupa ce scrisesei in capitolul trecut ca, cu mine ai accepta oricand o discutie... .Nu sunt reprosuri, ca doar n-am vreo pretentie de la cineva, ci mi se demonstreaza o data in plus cat de tare urasc oamenii sa li se spuna chestii pe care ei nu vor sa le auda, chiar daca cer "sfaturi si pareri"  .Acestea fiind zise, nu mai cad in capcana de a-ti "explica" ceva ce nu te intereseaza de fapt. Si nici Laurei25 nu-i mai raspund nik, uite-asa (se zice "mersi", Laura, dupa ce primesti raspunsurile pe care le soliciti  ).~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~ |
Pai Denizel, eu ma bucur ca mi-ai raspuns vineri (cind chiar nu aveam de unde sa stiu eu ce fel de zi ai tu), dar de vineri pina azi (ieri) ai luat in balon, ai aratat cu degetul si ai fost "dureros de sincera", sau cum spunea RA, cu multa lume. Nu m-am simtit vizata de replicile tale dure (si eu am fost acuzata de multe ori ca sint prea dura, ca "le dau in cap" celor care au nevoie de "un umar pe care sa plinga" etc), insa pur si simplu nu mi se par calea cea mai scurta de a schimba ceva in oameni. Acum, tu ia-o cum vrei: ca pe o impolitete, ca pe un repros... era o constatare. Dar nu mai insist pe tema asta
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui RA Olympia ,am scris amandoua odata.Pisigri,baietelul Laurei,cand isi loveste surioara,o face pentru ca se simte nedreptatit si nu-si poate exprima altfel nemultumirea in acel moment.De aceea,trebuie de vazut ce a produs acea nemultumire.Iar daca nu intrebi,nu ai cum sa afli.Sa pedepsesti pe cel care a lovit,asa,"din oficiu" ,este extrem de pagubos pe termen lung. "Romania-tinuta umila a splendorii." |
RA, in cazul expus de Laura eu vad un copil nervos din cauza unor refuzuri total justificate din punctul meu de vedere (cu focul in cort), care isi descarca nervii pe surioara sa, care dovedise deja intelegere si rabdare acceptind sa nu participe la distractie ci sa stea cu taticul ei IN ALTA CAMERA. Deci pe bune, privind din afara, cu ochi de adult, mie mi se pare ca fetita a fost cea nedreptatita, fiind lasata "la usa" si "missing all the fun", iar baiatul nu a fost capabil sa isi managerieze supararea.
Eu mai intreb o data: cum se SANCTIONEAZA un comportament nedorit? Cum se impun limite? Cum faci copilul sa inteleaga faptul ca un anumit comportament este nepermis? Daca orice masura, de la taiatul timpului la tv la time out, la "mama e suparata pe tine" sint LIPSITE DE RESPECT fata de copil...cum convingi copilul ca nu are voie sa aprinda luminari sub patura? Sau ca nu are voie sa isi verse nervii lovind?
ASTA e problema mea legata de AP. Faptul ca NU INTOTDEAUNA si NU LA ORICE VIRSTA te poti intelege cu copiii "cu vorba buna"; uite, la 5 ani, R nu intelege de ce e periculos sa aprinzi luminarea sub patura, deci jocul cu focul trebuie sa fie interzis. Cum interzici ceva atit de periculos?
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui denizel Problema dintre B si R a aparut in momentul in care dreptul lui R de a spune "nu" a fost nesocotit. De cand copilul meu a devenit mai marisor, asta il tot dadacesc si iar dadacesc: NU inseamna NU si nu trebuie sa fortezi pe cineva sa faca ceva ce nu-si doreste!! ~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~ |
Raspund pe masura ce citesc...
Ok, daca asta a fost problema, am doua intrebari:
1. Cum ramine cu sensibilitatea si dorintele lui B, care vrea si ea sa se joace?
2. De ce R are dreptul sa spuna nu si trebuie sa i se respecte acest drept, dar Laura nu are voie sa spuna un nu categoric violentei? Si mai general, de ce copiii trebuie sa stie ca NU inseamna NU atunci cind EI sint cei care refuza (da, stiu, este macar o metoda de a preveni abuzul, sint total de acord si nu contest asta), dar parintii nu au voie sa spuna NU (decit cel mult cind e o problema de viata si de moarte, dar in nici un caz atunci cind e vorba de reguli si limite individuale/de familie, caz in care adultul devine brusc "incuiat", "lipsit de empatie cu bietul copilas in formare" etc samd)?
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
olympia spune:
Pisigri, Laura a spus ca nu era prima oara in ziua aceea cand baietelul ei si-a lovit surioara. Deci n-a lovit-o exact din cauza ca ca n-a fost lasat sa faca cort ci din alte motive, diferite, situatia n-a fost un caz izolat, se mai intampla si-n alte zile, desi el stie ca nu e bine, i s-a tot explicat. Si atunci eu am spus de "concurenta", ca de multe ori copiii cand sunt in competitie cu cineva asa fac, lovesc. De aceea am sugerat vorbitul cu ei impreuna si apoi separat, ca sa se inteleaga unul pe celalalt si al fiecaruia in fata parintilor. Si atunci le spui ca nu exista competitie si incerci sa indepartezi cauzele care-l fac sa se simta asa. Ca o paranteza si fii-mea si-a bagat nasul, ca o enerveaza faza cu "dresatul copiilor", a citit si a zis "da de ce n-a facut si fetita cortul ei separat, sa nu se mai incurce unul pe altul?"
Foc nu i-as fi dat nici eu, nici macar lumanare. I-as fi dat in schimb o lanterna. Copiii accepta sau refuza alternativele oferite de parinte de multe ori doar din cauza tonului cu care le sunt oferite si a starii parintelui din acel moment. Daca parintele-i presat de altele si nervos si zice "nu", copilul recepteaza "reject" si ia foc mai tare, daca-l asculti si-l mangai si-i vorbesti calm si zambitor de regula accepta ca prin minune. Eu am inteles exact ca urgenta era masa si Laura era contratimp. Nu stiu daca i-as fi facut cort chiar atunci ci poate l-as fi luat cu mine pe unul din copii si l-as lasat cu tati pe celalalt si ar fi avut fiecare tema sa planifice cum va arata cortul fiecaruia, cam ce "bagaj" le-ar trebui, ce jucarii se muta in cort, i-as fi chestionat daca ma primesc si pe mine si pe tati acolo sau ne trebuie unul separat si uite-asa treceam de masa si ne detensionam cumva si dup-aia faceam si corturile alea... daca si cum le mai voiau.
pisigri spune:
Narcisa,
Ilinca nu a fost (pina de curind) un copil incapatinat; nici acum nu este, dar cred ca e in perioada in care trebuie sa se afirme ca individ si individualitate, ca o mai apuca un "nuuu" continuu si generalizat (il tine pe nu in brate pina ajunge sa-mi spuna chestii de genul "pisica nu face miau", o pufneste si pe ea risul si redevine "intelegatoare") si un "'Lica face/poate/pune/scoate/drege".
In perioada de care spui tu insa, am profitat de faptul ca nu se poate catara (inca) si prin bucatarie am ...reorganizat. In dulapurile si sertarele la indemina stau vase de plastic si metal, pachetele de ceaiuri, pungi nedesfacute de paste/fulgi, conserve etc. Adica chestii cu care putea sa isi faca si ea de lucru pe linga mine. Sa fiu acasa si sa o oblig sa stea in alta incapere decit cea in care stau eu este imposibil; daca e alegerea ei sa se duca la tati e ok, daca nu...stam impreuna si gatim amindoua.
La 1 an chiar nu ma bazam ca intelege ea ce e aia nu (desi intelegea de atunci mai multe decit banuiam eu) si chiar nu puteam sa am pretentia sa respecte vreo interdictie.
Cu telefonul...ce sa zic. E un obiect foarte vizibil, tinut la indemina, vibreaza, cinta si se mai si aude vocea lui tati din el. Pe bune, si eu m-as juca cu el, daramite un copil de 1 an pentru care este absolut fascinant.
Deci mie chiar mi se pare o virsta la care nu prea ai motive sa ii refuzi multe, ca nici el nu cere luna de pe cer. Si mie personal mi s-a parut anapoda sa imi fac copila sa plinga pentru ca nu o primesc in bucatarie sau pentru ca nu ii dau sa studieze/mozoleasca diverse obiecte. Sa-ti spun cite telefoane (de-alea de 10 euro...) si telecomenzi am schimbat in 2 ani?
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009)
olympia spune:
Alt exemplu cu un copilas mic, o fetita de doi ani, venita in vizita la noi cu parintii. Ea il tot lua cand pe tati cand pe mami de mana sa urce si sa coboare scarile, vreo sapte. Au urcat, de cateva ori unul, apoi au facut schimb , fetita mai voia. Pac, una peste pampers, nu tare cat sa zicem "de dresaj" ca "gata ca esti rea, singura nu poti, te lovesti, de ce nu intelegi", era cald si mai voiau si parintii sa stea jos linistiti. Da si copilul voia sa urce si dai plans si hop s-a repezit sa-l muste pe tati, el a vrut iar sa-i dea una la pampers. Zic "stai c-o mai iau eu" si am trecut la rand. Ei se plageau ca na, i-au facut moftul, o data, de atatea ori, ca-i incapatanata si de-aia vrea iar, adica sa le fac lor viata grea, in ciuda. Dar ea voia sa tot urce pentru ca, banuiesc eu, se simtea mai sigura pe ea de fiecare data, simtea ca urca si coboara mai stapana pe situatie si asta-i dadea satisfactie. Am tot urcat-o pe rand, ne-am mai jucat si cu altele , am revenit si la scara, ca era prea mare tentatia si cred ca parintii nu-i prea faceau des aceasta placere pe care o descoperise recent, ziceau ca se repede la toate scarile intalnite. M-a muscat si pe mine, cred ca de testare, ma tinea ca un catelus de mana si ma privea in ochi. Am mangaiat-o pe cap i-am zis incet ca ma doare, sa-mi dea drumul, a slabit un pic tensiunea dintisorilor, si dupa ce a procesat cererea mea m-a lasat. Parintii se tot plangeau ca-i musca, ca-i interzic, o cearta, mai o palmuta peste pampers si ea, rea tot nu intelege.
narcisam102 spune:
Bucataria noastra este f mica iar el trage de tot ce poate de pe unde prinde imi este tare teama cu el in bucatarie, din cauza asta nici nu il las pe langa mine cand gatesc. Mai ales ca eu nici nu sunt vreo mare bucatareasa si ma mai frig eu, lovesc sau ma tai in procesul asta
Deci mie groaza de gatit cu copilul langa mine efectiv. Apoi tel nu il dau pt ca punem mana pe el, la fel si telecomenzile, cheile sau mai stiu eu ce vrea el. Eu le sterg cu spirt mereu dar nu mi se pare ok ca el sa le bage in gurita. Nu e ca se strica, ci ca se poate imbolnavi. Acum a invatat sa desfaca telecomanda si cum o prinde suge sau roade la baterii. Eu nu cred ca e ok. Nu pot sa-l las.