"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (4)

Alexia27 spune:

Laura, o posibilitate ar fi sa ii ajuti sa ajunga ei la o concluzie favorabila pentru ei. Adica sa exersati in situatii mai putin incendiare, ca in momentele alea tensionate nu prea mai e nimeni calm si lucid sa gandeasca logic, si se reactioneaza emotional. Ceva de genul, R, vad ca tu vrei cortul doar pt tine. B, tie ti-ar placea sa te joci si tu. Cum credeti voi ca putem proceda?
Ceva de genul asta, adaptat la nivelor lor de intelegere, adica ajutati sa-si gaseasca ei singuri solutiile de compromis.

Presupun ca nivelul de frustrare a lui R a crescut exponential cu fiecare refuz al tau, asa ca nu putea, efectiv, sa inteleaga o explicatie si sa o accepte, in momentul in care un copil (si un adult, dar la copii e si mai evident) e surescitat, frustrat, furios (sau in tantrum) foarte puternic, cortexul lui (si asa nedezvoltat) este dominat de sistemul limbic, care , nu da doi bani pe logica si explicatii.

Spuneai ca era a treia oara ca o lovea pe B in ziua aia. Asa este el mereu cu sora lui? Mereu e asa de teritorial?

I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

anca_a spune:

Laura, e oare posibil ca tu sa te raportezi diferit la ei? Adica pe Bianca sa o menajezi mai mult din cauza ca e mai plapanda si de la Rares sa ai asteptari mai mari?

Eu cred ca raspunsul tau e da si ca violenta lui Rares are mare legatura cu asta...iar de aici pana la intrarea in cercul vicios e doar un pas...

Laura25 spune:

Alexia, sunt zile cand se inteleg super, nu au nici un conflict. Si sunt zile cand se pocnesc (sau Rares o pocneste pe sora'sa, dar de multe ori provocat de actiuni ale ei) de 2-3 ori. Cand el e cu 'capsa pusa' din varii motive si ea incearca sa se bage in sufletul lui, sa insiste sa puna mana sau sa se bage in ceva ce el ii spune sa nu faca, se ajunge invariabil la pocneli.


Dar, ma simt cumva nevoita sa ii si apar acum in fata vostra. De foarte multe ori se joaca extraordinar impreuna, la gradi el are grija de ea, fara sa ii spunem noi sa o faca (imi povestea Bianca odata cand Rares a ramas acasa, bolnav, ca la masa s-a asezat langa doamna educatoare, pt ca nu era Rares sa stea langa ea sa o apere de B. care o face sa rada si nu o lasa sa manance)

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Laura25 spune:

Da, si asta e posibil.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

lorelaim spune:

Katya si Saskia - cred ca depinde foarte mult de scoala/gradintita... Adica - la concret - noi locuim in Suedia si copila a fost de la 3 ani la gradi suedeza unde a avut parte de 2 d-ne educatoare f bune (una f tanara si lipicioasa si una mai in varsta si severa - dar realmente pro in a avea grija de copii). Atunci cand prunca a impins un copilas jos de pe scaun ca sa ii ia locul (dorea sa se aseze langa educatoare cea tanara pe care efectiv o adora) - a fost imediat pusa in time-out 3 min pe bancuta micuta din fata usii (i s-a explicat de ce - nu a fost certata, a fost luata de manuta si condusa cu blandete afara din clasa). A plans copila 1 min (de ciuda, de furie, de suparare) si nu a mai repetat NICIODATA gestul... (nu a mai avut parte de nici un time-out). La a doua gradinita (pe care a inceput-o la 4 ani si jumatate) - ce se numea pompos Montessori - dar care a fost un total fiasco - medota de "disciplinare" era: daca nu asculti d-nele educatoare atunci esti trimis frumos... in sala de baie sa te... speli pe mini... (eu am citit ca joaca la apa calmeaza si amuza totodata copilul) Pai copila ne poveste ca se jucau de trasneau la baie cam tot timpul... Sa nu uit - mareata achizitie cu, care a venit de la acea gradi - a fost sa scuipe pe oglinda de la baie si sa intinda cu mainile fericita spunand ca "spala oglinda"
Si - la 5 ani a inceput gradi (maternelle) la Sc franceza. Ohoooo - diferenta ca de la cer la pamant (sau mai bine zis - subteran) - atat ca nivel a ceea ce invata cat si a disciplinei. Si asta s-a observat si acasa...

Denizel - apropo de lumea in care traim - chiar din epoca de piatra - cand mamele erau AP-iste de nevoie - oamenii tot cruzi, lacomi si violenti au fost... Si chiar si in societatile tribale actuale - unde mamele sunt AP-iste - la fel se omoara intre ei pentru impartirea resurselor...

Nu toti cei a caror mame nu au fost AP-iste - pentru ca poate nu au avut lapte si ne-au hranit cu bibe, pentru ca la 3 luni de viata ale noastre s-au intors la servici si au fost nevoie sa ne lase la camin sau cu "femeia" (nanny - in termeni actuali) - au fost niste copii nefericiti...

Arla - - AP de pe DC este complet diferit de AP-ul pe care l-am cunoscut eu in Canada (prin consultanta mea in lactatie si prin d-na cu, care am facut haptonomie)

TIME-OUT-ul il percepe fiecare cum crede de cuviinta. Pentru mine personal este un adevarat "gift" - mie imi face bine sa-mi iau o pauza si sa ma reculeg. Am intrebat copila ea ce crede despre time-out si mi-a spus ca daca e voie sa citeasca cat timp e in time-out e perfect (altminrei e "boring" ) ca o ajuta sa se linisteasca si sa putem sa ne jucam frumos in continuare. Eu i-am permis sa citeasca intotdeauna in time-out (de fapt si eu fac la fel) pentru ca am vazut ca-i place f mult.

Jasmin012 spune:

Anca, nu ma gandisem la asta. Cred ca ai dreptate.

Alexia27 spune:

Exact, cand e cu "capsa pusa" reactioneaza prin exprimarea directa si neprelucrata a emotiilor. Si tu ai reactionat la fel cand ai fost cu "capsa pusa": ai stricat cortul si basta. Numai ca tu, ca adult iti reglezi emotiile mai repede si mai eficient decat el, care are doar 5 ani. E normal si e firesc.
La fel de firesc e sa se si ciondaneasca (ca si B e la acelasi nivel de dezvoltare ca si el)si sa se si iubeasca si protejeze. Cam tot ce poti face tu, ca mama e sa ii ajuti sa isi regleze emotiile, si sa incerci pe cat posibil sa nu fii judecator intre ei. Invariabil unul se va simti nedreptatit.

Poate ar fi bine sa ai o discutie (sau sotul tau) cu R despre nevoia lui de a se juca singur atunci, ce anume era in spatele ei (ce reprezenta cortul pentru el, de unde a luat ideea, cine a mai facut asa, avea poate nevoie de putin spatiu atunci, considera jocul "de baieti", etc)

lorelaim spune:

Laura - daca puii tai in general se inteleg bine - atunci cred ca sunt capabili sa aiba o relatie armonioasa.

Ma gandesc ca daca atunci cand amandoi sunt calmi si relaxati, si tu le citesti o poveste - de ex - poti sa te opresti din cand in cand si sa-i intrebi ce gandesc ei despre actiunile unui anumit personaj, ce sentimente le provoaca atitudinea acelui personaj si ce ar face ei daca ar fii in locul lui... Jocul cu schimburi de roluri (cum e sa fii in "pielea" unui personaj), analizarea (tot ca joc - copilul ghiceste/intuieste deoarece nu poate sa intrebe personajul) a ceea ce gandeste, simte celalalt, "ce ai face tu daca...?" e ca o mica "provocare". La o adica ei pot sa si deseneze ce si-ar imagina ca ar face daca ar intra in poveste...

P.S. Pe mine atat de mult m-a prins ICPS ca deja este firesc sa intreb "oare ce simte X? ce gandeste? tu ce crezi - cum ar putea sa rezo situatia in care se afla? ce solutii are? la ce consecinte s-ar putea astepta?" (e ca a doua natura a ne conversam) Bineinteles ca prunca nu are intotdeauna idei - din prima - si atunci o intreb daca ar vrea sa deseneze (ii place f mult sa desenez) si sa creeze o "carticica" cu propria ei versiune de poveste.

De mare ajutor ne-au fost si carticelele (pt copiii mici - de tip DK Body Book) cu chipuri de copii veseli, tristi, speriati, mirati, etc (si denumirea fiec sentiment sub poza copilului)

olympia spune:

Laura, eu recunosc foarte bine scena descrisa de tine. Desi ai mei au sapte ani intre ei. Aia mica i se baga in suflet si-n lucruri si nu accepta nicicum ca n-ar fi dreptul ei si el ia foc.
Cand el avea sapte-opt ani era jale, acu la 16, ajung de obicei la un compromis singuri dar sunt dati in care iau eu de-o apripa mandruta si o canalizez spre altceva ca frate-sau are si el viata lui nu-i jucaria ei. Ca daca el vorbeste cu prietenii sau cu fetele pe calculator, nu-i cazul ca ea sa stie tot si sa fie mot acolo...
Discuta cu amandoi, spune-le ca e ok sa vrea sa se joace cateodata fiecare singur, ca desi-s frati nu-s obligati sa stea impreuna tot timpul, e cazul sa invete sa-si accepte si sa-si respecte alegerile, sa negocieze intre ei si daca au un conflict sa cheme parintii. Explica-le si separat. Fetitei ca uneori fratele vrea sa-si faca jocul lui, ca poate si ea sa faca jocul ei separat, dar ca nu-i permis sa-si strice unul altuia jocul. Ca pentru a se juca impreuna trebuie sa vrea amandoi si vrutul asta nu-i la comanda si nici de la sine inteles (parintii uita asta des). Invata-i sa-si respecte teritoriul si intimitatea unul altuia. Baiatului spune-i ca e ok sa se joace si singur, sa-si anunte frumos sora ca asta vrea si ea il va lasa, va intelege si se va juca si ea cu altele, ca asta nu-i motiv suparare.
Ei acu sunt in competitie pentru voi si pentru spatiul vital. Ca parinti cumva va asteptati ca ei sa fie impreuna si uniti armonios si or fi si ceva asteptari in plus de la baiat ca-i mai voinic, sa protejeze si sa ofere. Nu merge asa. Fiecare are nevoile lui, incurajatii-isa le exprime si invatati-i sa coopereze, sa accepte un eventual refuz al celuilalt, dar mai ales sa va cheme cand au probleme, ca sa le rezolvati calm.

RA spune:

Laura,eu cred ca baietelul avea nevoie de un spatiu delimitat,un spatiu numai al lui.Gandeste-te,ce inseamna de fapt cortul?Nu o casa in miniatura?Nu un loc unde el sa poata invita ...sau nu,pe cine doreste?Asa cum si noi putem avea ...sau nu,dispozitia necesara de a primi in vizita persoane dragi noua.
Banuiesc ca baietelul ar fi invitat-o singur pe surioara lui ,la un moment dat,daca n-ar fi fost oarecum impins sa o faca,fiindca asa cum l-ai descris este un copil grozav(responsabil,protector).
Cu focul,nu stiu ce sa zic...marturisesc ca mie mi-ar fi fost teama,dar programul nostru nu ne permite supravegherea permanenta a baietilor ,ei fiind nevoiti sa mai stea si singuri acasa,iar in cazul meu,cel mare(clasa a cincea) cel putin,este si asa extrem de inventiv!
Eu am 4 si spatiul nu a fost intotdeauna destul de generos pentru fiecare,in sensul ca fetele au fost nevoite multa vreme sa imparta o camera si baietii alta.De aceea,ca sa nu am prea multe batai de cap in sensul asta,i-am incurajat sa-si delimiteze fiecare un spatiu,care sa fie numai al lui,unde ceilalti(inclusiv noi,parintii) au acces numai daca li se permite(birou,pat,dulap,lucruri personale, etc).In general,nu am avut probleme(inafara de criticile primite dinafara ca ii invat prea "capitalisti",ca nu am suficient control asupra lor daca nu le citesc pe shestache corespondenta ,blogul,biletelele de amor).
Asa am rezolvat si problema curateniei in spatiul vital si pe cea a pusului hainelor la locul lor,in dulap.