"Copilul trebuie "dresat" pavlovian ..." (3)

Ilinca_M. spune:

Campari, bine atingi tu o problema: exista mame AP, exista mame non-AP dar mai exista o categorie care nu-i nici cal nici magar, sunt cele care se cred AP sau vor sa fie AP fiindca asa se auto-sugestioneaza ele ca-i bine dar ori n-au inteles care e esenta AP-ului ori pur si simplu nu sunt facute sa fie asa si practic ele mimeaza AP si acumuleaza frustrari pana le iese pe nas si rabufnesc. Daca nu ma inseala memoria o astfel de mama a postat si la acest topic, tin minte ca avusese un topic unde se plangea ca de ce naiba i-a trebuit ei sa fie AP ca s-a dovedit ca nu e bine sa fii AP caci s-a sacrificat degeaba si acum fetita ei e o mormoloaca (nu-i convenea ca e prea mamoasa, ceva de genul asta).
In fine...Si eu cand am citit prima data despre AP am avut o reactie de gen:"da-o-ncolo de treaba, ce secta de ciudate si AP-istele astea, numa-n dodii vorbesc, exagereaza si sunt ridicole." Da, exact asa am crezut la o prima vedere. Chiar tin minte ca am jignit fara sa vreau o mamica de la odisee, care ne daduse entuziasmata un link la site-ul AP si eu am facut bashcalie, de s-a suparat saraca si n-a mai intrat o buna perioada pe forum. Apoi am zis ia sa mai intru si sa recitesc cu atentie ce scrie pe-acolo...si mi-am dat seama ca imi facusem o idee gresita despre AP, ca nu era ce credeam eu, mi-au placut articolele si mi-am dat seama ca de fapt sunt chiar pe sufletul meu. Atata tot. Cm spuneam nu militez sub "umbrela" AP, nu-s platita sa-l promovez (bine ar fi:))) dar stiind ce impresie falsa am putut avea si eu la o prima si simplista vedere imi pare rau ca unele mame nu incearca sa vada de fapt ce inseamna AP in profunzime ci il denigreaza pe unde apuca numai asa, ca le enerveaza denizel sau ancaa sau le-a enervat in vremuri imemoriale gazella (am citit arhiva) sau acum le enervez si eu pe unele. Ca uneia ca anca74 li se pare ca-s "suparata pe viatza" si o deranjeaza ca-s "omniprezenta". Da, mai, is omniprezenta, omnipotenta...e vreo problema?

lucialu spune:

Nope. eu preferam sa citesc si sa nu intervin decat cu un vot de apreciere, acum dc dau o stea sunt nedreapta cu voi, asa ca...

CampariSoda spune:

Ilinca, io cred ca daca ajungi la "AP" in profunzime inseamna ca esti cu adevarat adult, capabil sa fii parinte si nu-ti mai trebe nici o eticheta:p Si da, la topicul ala ma gandeam si eu, unde mama a incercat cu cele mai bune intentii sa aplice niste principii citite pe forum, in ideea sa aiba o relatie sanatoasa cu fetita ei, fara sa se gandeasca daca principiile alea i se potrivesc si, ca femeie, ca sotie, ca OM cu un anume bagaj emotional si cu anumite nevoi. Si daca ar fi incercat sa construiasca aceasta relatie sanatoasa cu fetita fara sa se incadreze intr un tipar sau sa isi impuna artificial niste reguli anume probabil ca amandoua ar fi fost mult mai fericite. Ma rog, i s a explicat si acolo cum e cu substratul emotional al tuturor gesturilor astora date de exemplu tot timpul (co sleeping, alaptat, potty training etc.) si nu mai stiu cum s a terminat povestea.
Intr un fel inteleg nevoia de a te raporta la o figura de autoritate (ca e Sears, Dolto, Freud, Budha etc) pentru a-ti justifica niste decizii, pe de alta parte mi se pare ca in relatia parinte-copil e loc de atatea emotii si descoperiri frumoase si "learning together" ca e pacat sa fie ratate doar ca sa ne incadram in limitele impuse de o metoda de parenting sau alta.

alex_andra spune:

Narcisa,cu placere:)
Cand fi-mea avea un an, era simplu de mers cu ea in magazin:)
O puneam in cos, sus, in partea din fata, ii dadeam niste biscuiti si imi faceam cumparaturile linistita.

Eventual mai cumparam si ceva pentru ea, o jucarie, o bluza, etc si era foarte cuminte acolo.

Mai nasol a fost cand nu a mai vrut nici in carucior, nici in brate, nici de mana, nici nimic:)
Aiaa fost o perioada in care am evitat sa mai merg cu ea. Acum e ok, merge de manuta, mai alearga printre randuri, dar e ok, verifica hainutele, se uita la preturi, ma imita perfect

Ai sa vezi, cu cat incepe sa-si dezvolte vocabularul, o sa se rareasca si supararile, pentru ca o sa poata sa-ti spuna ce-l supara.

Uite ce zice si Luna, ca fetita ei are peste 3 ani si parca a si uitat de suparari:)

narcisam102 spune:

Mai am pana atunci alex_andra...

Ok. Fetelor eu am inceput sa ma simt ca la ora de politologie cand profu' ma punea sa citesc din Platon el era extaziat iar eu nu intelegeam nimic dar aveam intonatie si mai luam puncte.
Da-ti-mi dom'ne si mie sa citesc despre AP asta ce e cine a scis, exista vreun link...?
Sa nu imi spune-ti ca prostia aia de articol e AP-ul....

a_alinta spune:

io cred ca daca ajungi la "AP" in profunzime inseamna ca esti cu adevarat adult, capabil sa fii parinte si nu-ti mai trebe nici o eticheta

camparisoda, sa inteleg ca daca nu ajungi la AP in profunzime , inseamna ca nu suntem adulti, in consecinta nici capabili de a fi parinte iar de eticheta nici nu se mai pune problema.

ce zici de eticheta care o pun eu parintilor AP, care dialogheaza intr-un stil caruia inca nu i-am gasit denumirea ( depinde foarte mult de persoana care citeste ) cu restul parintilor care nu sunt in profunzime , cum zici tu, AP?

anca_a spune:

Vai narcisam102, cata perspicacitate! Da-ne voie sa-ti spune-m ca ai intuit corect, fix prostia aia de articol e AP-ul. Si ca sa fii primita printre AP-iste, tre' sa-l inveti pe de rost, sa-l scrii pe o foaie de 1484 de ori si sa-l reciti ca pe o mantra in serile cu luna plina, timp de 14 ani si jumatate, adica pe toata durata co-sleepingului, purtarii si alaptarii pruncului.

a_alinta spune:

adevarul este ca tu mai lipseai pe aici, anca_a, chiar ma gandeam cand apari si tu.

narcisam102 spune:

vai ce rea ai fost anca_a ....
Ok. O sa-l recitesc maine probabil daca mai am timp...dar sincer faza cu tipatul e de kk. Poate nu am fost eu suficient de profunda.

Ok serios vb acum nu e genul meu de a creste un copil. De fapt nici nu l-am crescut in spiritul acestui curent...puiul meu doarme singur, la ora 10, de vreo luna nici nu i mai adorm in brate pt ca doarme si mami cu el si il i-a de manuta printre gratiile patutului. Cand se trezeste incepe sa se joace, numai plange ca alta data, papa tot ca sa se faca baiat mare ca tati asa, si avem si noi o regula la care probabil va mai urma una, si cu cat crestem inca una si tot asa pana cand ne facem mari.
Acum avem problema asta cu tavalitul iar eu sunt usor debusolata pt ca nu prea stiu cum sa reactionez dar ideea Lunei de ai vb in soapta o sa o aplic. Imi aduc aminte ca o aplicam si eu cand ii dadeau dintii si se trezea noaptea il luam in brate il mangaiam pe spate si ii sopteam "gata mami, mami e aici, o sa fie bine, o sa vezi ce dintisori frumosi o sa ai"... si se linistea.
E asa bine sa vb cu cineva care a mai trecut prin asta...

Ilinca_M. spune:

Narcisa, nu-l reciti, be bune, n-are rost. O sa-ti placa atunci cand o sa ma extaziez eu citind super-nanny si cand o sa plang de emotie in timp ce citesc Capraru luand notitze.
A_allinta, ce ciudat, mie mi se parea ca numai tu lipsesti de aici, tovarasha invatzatoare ante '89, care da cu batzu' si "rusineaza" elevii care nu stau mumos cu o mana la spate si alta "lacatu' pe gura".
Teoria cu tantrumurile specifice fazei non-verbale nu se confirma in cazul fiica-mii, ca ea nu are un vocabular dezvoltat, adica fatza de a multor copii de varsta ei e chiar redus. Mai mult vorbeste pe limba ei (va dati seama cat intelegem:))) dar are un limbaj non-verbal foarte foarte expresiv (probabil il compenseaza pe cel verbal)
Narcisa, dar la tantrumuri nu mai tine schema aia cu pusul langa el si neprivitul in ochi?