Cum s-a nascut Elena mea

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Cum s-a nascut Elena mea | Autor: adita

M-am gandit sa va spun si eu povestea nasterii fetitei noastre, chiar daca nu a fost asa cum mi-ar fi placut. Dupa o nastere prin cezariana mi-am dorit foarte mult ca de data asta sa nasc normal. Prima data m-am simtit foarte frustrata ca nu am trait experienta unei nasteri normale si mi-a fost foarte greu sa ma obisnuiesc cu gandul ca am un copil. Mi-am dorit ca de data asta sa pot sa-mi vad copilul imediat dupa nastere, sa-i aud primul planset, sa pot sa-i dau imediat sa pape, fara ca anestezia sa ma impiedice, sa pot sa plec mai repede acasa, si nu in ultimul rand sa stiu ca nu ar fi o problema sa mai am inca un copil.
Pe tot parcursul sarcinii doctorul mi-a spus ca exista posibilitatea sa nasc normal, dar ca ar prefera sa ma opereze ca sa evite riscul ruperii uterului. Dupa ce am citit foarte mult tot ce am gasit despre nastere normala dupa cezariana, ne-am hotarat sa ne asumam riscul unei nasteri normale, cu conditia sa fiu tinuta foarte atent sub observatie si in cazul celei mai mici probleme sa se treaca la operatie. Cu toate astea eu eram convinsa ca o sa reusesc sa nasc normal. Nu am avut probleme in timpul sarcinii, chiar daca am mai facut si efort, am mai ridicat si copilul mai mare in brate, dar totul a fost bine. Am avut ceva emotii fiindca bebe a cam intarziat. Doctorul spunea ca trebuie sa nasc pe 14 mai, eu si sotul socoteam ca ar fi dupa 17, dar credeam ca o sa nasc mai devreme (auzisem ca in cazul uterului cicatriceal se naste de obicei inainte de termen). Asa ca de la sfarsitul lunii aprilie ne-am pus pe asteptare. Si am tot asteptat pana cand pe 20 mai am avut prima contractie care parea mai serioasa. Contractiile s-au repetat la 30 de minute, asa ca am intrat pe forum si le-am anuntat pe fete ca s-ar putea sa nasc. Sotului n-am vrut sa-i spun fiindca eram convinsa ca o sa ma duca imediat la spital, iar eu nu vroiam sa merg prea din timp. Din pacate tocmai atunci s-a gandit si el sa dea telefon sa vada ce mai fac asa ca a trebuit sa-i spun. Bineinteles ca intr-un sfert de ora era acasa. Intre timp vorbisem si cu doctorul meu care a spus sa ma duc totusi la spital, mi-a recomandat un alt doctor si mi-a zis sa-l anunt daca celalalt e de parere ca intr-adevar nasc. M-am dus la spital iar doctorul recomandat a zis ca ma interneaza si ca aproape sigur o sa-mi faca cezariana. M-au dus intr-un salon unde a venit o asistenta care mi-a facut o injectie. Abia dupa ce mi-a facut injectia mi-a venit si mie ideea sa intreb pentru ce este. Am ramas foarte surprinsa sa aflu ca era pentru calmarea contractiilor. Asta se intampla pe la 7.30 seara. Contractiile au continuat la jumatate de ora asa ca am putut sa dorm destul de bine. Pe la ora 4 m-am trezit fiindca contractiile erau mult mai dureroase si mai dese(la 5 minute). Am inceput sa ma plimb. Prin spital toata lumea dormea. M-am gandit sa mai astept putin sa vad cum evolueaza situatia inainte de a trezi vreo asistenta. Dupa o ora de plimbari am obosit si de cum m-am asezat in pat am adormit. Contractiile nu m-au mai deranjat pana dimineata cand au inceput iar la jumatate de ora. Pe la 10 ajunsesera iar la 5 minute si au venit iar sa-mi faca injectia. De data asta stiam despre ce e vorba, asa ca m-am opus.Le-am zis ca eu vreau sa nasc normal si ca n-am nevoie de injectia lor, asa ca au inceput sa se uite la mine ca la ET. Nu mai stiam ce sa cred. Toata lumea din jurul meu era convinsa ca ma baga in operatie, eu eram hotarata sa nasc normal iar doctorul meu nu mai aparea. Ma ingrijora faptul ca nu aveam contractii regulate si ma intrebam daca intr-adevar o sa nasc in viitorul apropiat. In plus imi era foarte foame, ca nu ma lasasera sa mananc, tocmai in ideea ca ma opereaza. Intr-un final mi-am spus : « Ce-o fi, o fi, dar eu mananc. Mi se face rau aici, si oricum o sa nasc normal asa ca nu o sa fie nici o problema cu asta ». Exact la cinci munute dupa ce am mancat a aparut si doctorul, care m-a certat din cauza asta. Mi-a spus ca trebuie sa ma vada si profesorul ca sa-si dea cu parerea daca am sanse sa nasc normal. Am mai stat cateva minute cu sotul si baietelul meu si m-am dus la alt etaj, unde erau salile de nasteri, ca sa-l astept pe profesor. Am asteptat vreo trei ore, dupa care am aflat ca profesorul plecase si uitase sa ma vada. Atunci doctorul meu a mai chemat inca vreo patru doctori care m-au controlat si ei, s-au mirat de asa o ciudatenie (sa vrei sa nasti normal in loc sa-ti faca cezariana), au dat telefon si profesorului si mi-au zis ca ar fi totusi mai bine sa ma opereze, ca mai era mult pana sa nasc (cel putin 6-7 ore, au spus ei) si ca se pare ca nu mai rezista mult cusatura, mai ales ca era destul de proaspata. N-am mai avut ce face, mi-au spus ca puneam in pericol viata copilului daca mai asteptam, asa ca m-am hotarat in cele din urma pentru cezariana. L-am sunat pe sotul meu sa-i spun ca ma opereaza si am izbucnit in plans. Imi doream asa de mult sa nasc normal si ajunsesem atat de aproape incat faptul ca nu s-a putut a fost prea mult pentru mine in momentul ala. Pe langa asta, brusc, contractile mi s-au parut de nesuportat. Atata timp cat credeam ca o sa nasc, n-a fost chiar asa de rau, dar din momentul in care mi-au spus ca nu se poate mi s-au parut ingrozitoare. Probabil conteaza foarte mult autosugestia. M-au dus in sala de operatii. Aici alte discutii cu anestezistul. Bineinteles ca m-a certat pentru ca mancasem. L-am rugat sa nu-mi faca anestezie generala, ca macar sa-mi pot vedea copilul imediat ce se naste, dar dupa ce s-a chinuit cateva minute bune si m-a chinuit si pe mine sa stau aplecata si sa nu ma misc in timp ce eu nu mai puteam de durere, a zis ca nu reuseste, ca sunt prea grasa si ca am vertebrele prea tasate. Asa ca m-au adormit. M-am trezit in timp ce ma duceau in salonul de terapie intensiva. Stiu ca anestezistul ma intreba ceva si eu ii raspundeam, dar nici acum nu imi pot aminti despre ce vorbeam. Am aflat ca am o fetita de 4kg si 53cm, care a primit nota APGAR 9. Au venit sa ma vada sotul si mama mea(care fusese obligata sa plece din oras mai multa vreme si isi dorise foate mult sa se intoarca pana nasc, asa ca era foarte bucuroasa ca am nascut in ziua in care s-a intors ea), dupa care am adormit. Abia dupa vreo 7 ore de la nastere mi-au adus si mie fata. Era foarte frumoasa, dar mi se parea destul de mica pentru 4 kg. Eu m-am simtit foarte bine dupa operatie, nu ma durea aproape deloc, asa ca de dimineata, am plecat la alaptat, am urcat si am coborat pe scari, iar a doua zi dadeam chiar ocol spitalului, in cautare de covrigi. Fiind la a doua cezariana ma simteam, dupa cum imi spunea si doctorul meu, o « profesionista », stiam ce am de facut, ma apucasem sa dau sfaturi si celorlalte mamici. Totul a mers bine, asa ca dupa trei zile mi-au dat drumul acasa (unde a trebuit sa urc 7 etaje pe scari, ca nu mergea liftul). M-am bucurat ca baietelul meu, care atunci avea un an si opt luni a fost foarte incantat de surioara lui mai mica (pe care am numit-o Elena, fiindca s-a nascut chiar in ziua de Sf. Imparati Constantin si Elena).
Asa ca acum sunt o mamica fericita, cu doi copii frumosi si cuminti si, slava Domnului, sanatosi. Si sa dea Dumnezeu ca povestea mea sa se termine cu : « Si au trait fericiti pana la adanci batraneti ».

Doamne ajuta cui saruta si sporeste cui iubeste

http://community.webshots.com/user/adrianacalin

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Pag. 2

ruxi spune:

Bravo, Adita! Felicitari!
Sa-ti traiasca mititeii. Sa fie sanatosi si destepti. Frumoasa poveste, ai fost o mamica tare curajoasa!

Ruxi si Clara pisicuta, 1 an si 2 luni
Implinirea cea mai mare pentru o femeie este acea de a fi MAMA

pisi_ella spune:

Felicitari, sa-ti traiasca puii amandoi si sa-ti aduca numai bucurii!

_ella

Aalina spune:

Si uite asa ai doi copii scumpi foc. Sa iti traisca! Si sa o auzi pe elena razand!!!

Marianar spune:

Felicitari!
Sa-ti traiasca puiutii si sa te bucuri de ei!

danv spune:

Azi am citit cum s-au nascut 3 dintre bebei de mai. O sa citesc si despre al patrulea,dar, inainte, vreau sa te felicit, Adita, ca ai adus pe lume doi copii. Sa-ti traiasca si sa te faca fericita.

http://www.omfs-ct.ro/ioana/pagina_ioanei.htm

Elenalove27 spune:

Adita multa sanatate si fericire alaturi de a ta familie!

Elena 34 saptamini & sotul AL

ange spune:

adita,felicitari si sa-ti traiasca copii!!

ange,mamica de 2 ori

bebelusha28 spune:

Sa-ti traiasca,sa fie sanatosi in primul rand,sa le dea Dzeu multa fericire si noroc in viata,si voi sa va bucurati de ei!

http://community.webshots.com/user/corinutza111