Cum e sa fii mamica de baiat?

Cum e sa fii mamica de baiat? | Autor: Savvy

Link direct la acest mesaj

Buna ziua, dragii mei!
Sunt o viitoare mamica de baiat si vreau sa le intreb pe actualele mamici de baieti, dar si pe specialistii in psihologie de pe forum cum este sa te afli in aceasta situatie.
Eu ma gandesc ca, orice as face, tot va ramane o parte a copilului meu, pe care nu o voi cunoaste: si nu numai partea anatomica, ma refer la tot ceea ce face diferenta dintre un barbat si o femeie. Nu o sa-i pot spune niciodata copilului meu, cu mana pe inima, "Te inteleg pe deplin", pentru ca nu ar fi adevarat.
Ma rog, asta gandesc acum, cand mai am cateva luni pana sa devin mama. Dupa, probabil ca o sa uit de aceste temeri si dragostea va invinge toate obstacolele.
Totusi: cum este, dragi mamici de baieti? Ati avut aceleasi temeri sau sunt eu hipersensibila si reflexiva? Care este relatia voastra de-acum cu baietii vostri?



DPN 4 iulie 2011

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

In general suntem prieteni. Zic in general, pentru ca el fiind adolescent cu probleme specifice varstei mai urcam decibelii...
El stie ca poate discuta despre orice cu mine, are raspuns la orice intrebare, are si sprijin.
Singurul lucru unde nu sunt maleabila e scoala. Daca de ex. ma roaga sa-i motivez o zi ca n-are chef de scoala, zic nu. El stie asta, dar mai incearca din cand in cand. Temele lui sunt pe primul loc, il ajut la orice, dar nu le fac in locul lui.
Oricum, eu n-am incotro, fiind mama singura, nu pot sa-l trimit la taicsu cu discutii masculine, trebuie sa fac fata:)
Si nu zici bine, poti sa-l intelegi pe deplin, ca doar e copilul tau, indiferent daca e fetita sau baiat. Il intelegi, il simti, si de multe ori stii ce-l doare, ce simte, ce va face in clipa urmatoare:)

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

apropo de anatomie, mi-am adus aminte de prietena mea care avea o fetita de vreo 3-4 ani si a nascut un baiat. In maternitate cand i-au adus copiii, a chemat-o pe asistenta de bebei ce sa faca cu baietelul cand ii schimba scutecul, ca ea are fetita, dar baiatul e totusi altfel... si asistenta a zis zambind: nu trebuie sa faceti nimic cu putzurica lui, pur si simplu lasati-o acolo la locul lui

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns andacos spune:

Este minunat sa fii mamica de baietzel!Si d efetitza -cred,insa de baietzel...e divin!

Se creeaza o legatura minunata intre mama si fiu,care bine gestionata(de catre mama bineintzeles)duce la ceva cu adevarat minunat!

Si eu ca si Gabi sunt mamica de adolescent si da...vai d enervii mei uneoriinsa...stiu ca ce ne leaga pe noi trece peste...decibeli!

Dana

www.dropshots.com/andacos#" target="_blank">handarbeit

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Savvy spune:

ha, ha, ha! Supertare! Hai ca mi-au trecut toate fricile cu asta!
De-abia astept sa fiu mamica si sa trec prin ce treceti voi, mai ales daca ziceti ca stiti exact ce simt copiii vostri!

Dar mai am un "gandacel" in cap: nu vreau sa fiu soacra! Adica soacra aia geloasa pe nora ca i-a furat baiatul!



Citat:
citat din mesajul lui Gabi_K

apropo de anatomie, mi-am adus aminte de prietena mea care avea o fetita de vreo 3-4 ani si a nascut un baiat. In maternitate cand i-au adus copiii, a chemat-o pe asistenta de bebei ce sa faca cu baietelul cand ii schimba scutecul, ca ea are fetita, dar baiatul e totusi altfel... si asistenta a zis zambind: nu trebuie sa faceti nimic cu putzurica lui, pur si simplu lasati-o acolo la locul lui

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert


DPN 4 iulie 2011

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns emanouela spune:

indiferent de ce e, fata, baiat nu ai sa poti spune cu mana pe inima "te inteleg"....pt ca la fel nici noi nu am fost intelesi de parinti....e diferenta de varsta, de mentalitate, de educatie, etc...chiar daca incerci sa vezi cu ochii copilariei "probl" lor din copilarie, nu ai sa le vezi asa cum le vad ei, pt ca tu ai un creier matur, tu nu mai esti copil....altfel am crescut noi, altfel cresc ei. eu sunt mama de baiat...deocamdata e mic dar incerc sa fiu ca e, copilaros....sa ne jucam, sa ne strambam, sa calcam in balti, sa ne fugarim, sa ne imbratisam. tre sa ti-l faci prieten...pt ca altfel il pierzi. am invatat de la alta mamica de baiat, e marisor acum...tre sa intri in varsta lor...sa nu te buseasca rasul sau sa il certi daca vine in clasa 1 si-ti zice a iubeste colega de banca sau pe doamna...eu vreau sa "cresc" o dat cu el. nu-ti fa probleme pt ca te adaptezi. nastere usoara si un bebe sanatos

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Tala spune:

Incep si eu cu E MINUNAT sa fii mamica de baiat. Neasteptat de minunat caci si eu aveam aceleasi intrebari si temeri ca si tine.
Am inteles pana la urma ca doar putzulica ramane o necunoscuta pt mine (ca si intuitie a ceea ce poate sa simta el fizic in anumite situatii, dar aici ma mai consiliaza si tati). In rest, nu e vorba de baietel sau fetita ci de copilul tau. Din nefericire cred (stiu) ca exista situatii in care mame de fete sunt mai straine de copiii lor decat o mama de baiatul ei. Trebuie sa te pregatesti pt perioada in care trece prin complexul lui Oedip, altfel, e usor sa faci curse de masini, sa inveti sa manuiesti surubelnita...doar de dragul lui. Mai departe inca nu stiu (inca e mititel) dar sper ca tot asa vom continua astfel incat sa-i fiu alaturi toata viata (fara sa ma transform in lipitoare)

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Gabi_K spune:

pana sa te faci soacra mai ai de tras tare vreo 25 de ani... din care primii 10 sunt cei mai frumosi... ca dupa aceea sa vezi tu pofte, mofturi, scandaluri, idei, jigniri la adresa "vechiturilor din secolul XX (asta e momentul cand asa finut ii atrag atentia ca si el e o vechitura din secolul trecut, nu numai eu)

Gabi+Robert(20.05.1997)+Lili(17.05.2002)

Povestea nasterii: Lili si Robert

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Vivela spune:

haha, ce m-a distrat asta cu "nu vreau sa fi soacra" . daca s-o insura baiatul, atunci n-ai incotro , depinde doar de tine ce fel de soacra o sa fii.

eu am doi baieti, inca mici, cel mare are 3 ani jumate, cel mic 8 luni. la primul am avut si eu oarece temeri, dar acum ma intreb: "cum o fi sa fii mama de fata?".
cred ca lucrurile vin natural, nu se invata de nicaieri. si nici exemplul altora nu ajuta mereu, situatia ta va fi intotdeauna particulara.

sarcina usoara in continuare .


Traiesc in Orasul Alandala

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mari_paun spune:

si eu sunt mamica de baietel...am sperat sa am baiat desi imi era teama ca nu fac fatza, invatata cu rochite si toane de fata am zis ca o sa fie greu cu baiatul...deocamdata are 5 luni dar e diferit total fata de Ema, nu credeam ca sunt copii cuminti si ca nu este asa de greu sa ai baiat
Am depasit emotiile si sper sa stabilim relatia speciala mama-fiu


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Simonix spune:

Si eu sunt mama de baiat, inca este mic Robert (face 3 ani) deci nu am o viziune globala, cum va fi la adolescenta etc. Voi vorbi din perspectiva a ceea ce SIMT acum si voi adauga ceea ce cred si sper ca voi face mai incolo. Bineinteles ca este diferit sa fii mama de baiat / fetitza, dar cred ca ambele stari pot fi traite la aceeasi intensitate. Relatiile evolueaza iar perceptiile difera, in functite de "unde te afli in viata".

Personal, cred ca la varste foarte mici este o relatie mult mai fuzionala intre o mama si un baiat. Am vazut si fetitze total lipite de mama dar nu stiu, simt ca este altceva. Cu un baietel mi se pare ca ai o chestie in plus, te simti mult mai "completa" poate tocmai fiindca este celalalt sex. Un baiat are ceva spre care noi tindem si pe care stim ca nu il vom avea niciodata. Uneori as zice ca este ca o relatie cu un iubit (nu va speriati, efectiv asa simt). Am remarcat ca fetele de baieti cad mai usor in "greseli" (calificate de unii asa) gen dormit impreuna (si noi ne aflam aici ), mamicile au o slabiciune mai mare pentru mostenitorii masculini :D Poate si din cauza ca baietii nu concureaza cu mama pentru dragostea tatalui, din contra, este intre ei (baiat si mama) o complicitate pe care de-abia tarziu fetele o vor simti cu mamele. Baietii vor fi mai posesivi cu mamele, ceea ce, de ce sa nu recunoastem, ne gadila oarecum orgoliul si ne face sa ne simtim speciale. Vorbesc de stadii timpurii ale dezvoltarii copilului. Mai apoi evident ca treaba se schimba.

Din pacate mi se pare mai greu pentru o mama de baiat sa treaca peste faza fuzionala si sa isi ajute copilul sa devina autonom emotional. Exact aici sper eu sa lucrez. In genere am recunoscut doua patternuri dupa care functioneaza relatia mama-baiat la varste adulte: barbatul inca copilul mamei sau barbatul care are o relatie foarte distanta cu mama. Exista evident si al treilea pattern, barbatul prieten cu mama, asta este insa mai rar, este genul de relatie spre care tind. Mi-as dori sa il pot desprinde pe al meu baiat in siguranta, sa stie ca sunt mereu acolo, sa ma caute cand are nevoie de mine si sa stie de asemenea ca eu am nevoie de el si la varste mai mari. Ce fac pentru asta ? (sunt convinsa ca trebuie inceput de la varste mici). Pai ii vorbesc mult si incurajez apropierea de tata, alternam dormitul cu copilul , tatal se ocupa de el la fel cum ma ocup eu, desi e clar ca piticul are o preferinta pentru mine, mai ales la boala... Incerc sa ii dau incredere in el, sa il "independizez" usor usor, fara stres, in functie de ritmul lui (desi uneori mai mentin legaturi fuzionale, vezi treaba cu dormitul impreuna ...) Sa vedem mai incolo, sunt convinsa ca sunt multe de facut si pentru moment habar nu am cum va evolua relatia.

La varste mai mari cred ca se mai schimba treaba, mamele comunica mai mult cu fetele, doar impartasesc in mare cam aceleasi experiente. Nasterea unui copil o va face pe fata sa isi inteleaga mai bine mama (sau sa se distanteze de ea, aici depinde...) iar mama va retrai (sau va dori sa retraiasca) copilaria fetei sale. Asta este ceva ce mamele de baieti nu pot avea, zic eu. Ma uit la soacra mea, in general nu ei ii cer parerea, pe ea o cam pun in fata faptului implinit cand vine cvorba de Robert. Pe mama insa o intreb "ce crezi etc". Si de altfel mama sotului meu nu se implica deloc, ne cam lasa pe noi - pe cand mama mea e mult mai bagareatza, doar sunt FATA ei :)

Din pacate nu am citit si alte raspunsuri, eventual citesc diseara si mai revin si eu cu o idee, doua :)

Simona cu Robert

Cum a venit Robertzel in viata noastra

Poze cu noi toti

Mergi la inceput