Depresie sau doar suparare?

Cred ca starea pe care o traiesc acum - cea de inutilitate a oricarui lucru, a lipsei de rost al oricarui lucru - exista de mult, doar ca nu am constientizat-o, pentru ca mereu a existat speranta ca pot gasi cai de rezolvare, ca pot gasi si aplica solutii si ca, pana la urma, se va rezolva.

Nu si acum.

Duminica dupa-amiaza eram in bucatarie, ii pregateam Dariei ceva de mancare. Daria era pe scaun, in picioarele goale, ca de obicei. S-a dat jos de pe scaun si s-a indreptat catre mine, lipaind cu picioarele goale pe gresie. Si... m-am enervat, pentru ca de un an de zile incercam sa o convingem sa nu mai vina cu picioarele goale pe gresie, in bucatarie, pentru ca nu e nici igienic, nici sanatos. Am prins-o de bluza si am tarsait-o pana pe hol, i-am spus ca, daca tot ii place atat sa umble desculta, ii deschid usa si o las pe casa scarii sau, si mai bine, o trimit la tiganii de afara, ca eu m-am saturat sa ii tot explic ca se poate imbolnavi de la atata mers desculta pe gresia rece... In 2 ore a facut pipi de 5 ori si nu cativa stropi acolo...

Imediat dupa episodul asta, am trait sentimentul de inutilitate. Am simtit ca tot ceea ce incerc sa fac este inutil, fara finalitate, si ca nu mai are niciun rost. Ce rost are sa ii spun mereu copilului sa isi ia papuceii, cand ea nu ma asculta. Ce rost are sa ma ocup de treburi gospodaresti, cand oricum nu dureaza, a doua zi trebuie sa le iau de la capat. Si, mai ales, ce rost are sa incerc sa iesim din situatia financiara nasoala in care suntem.

Sa nu credeti ca nu muncim si ca nu facem eforturi pentru a duce o viata decenta. Doar ca eforturile noastre se izbesc de... hai sa zicem, "criza". Din salariul lui iubi, de 1.600 de lei, platim chiria, 400 de lei, si naveta lui lunara, 400 de lei. Isi mai platea si mobilul, intre 50 si 80 de lei/luna. Cu restul banilor cumparam mancare, de regula.

Cat timp am avut indemnizatie, plateam din indemnizatie facturile. Acum n-o mai am. Sunt traducatoare. Dupa ce ca proiectele s-au imputinat mult, nici banii nu mai vin la timp, respectiv vin la intervale de 60 de zile sau chiar peste 60 de zile. Ieri am primit banii pentru niste traduceri efectuate in decembrie.

De ce spun ca simt sentimentul asta de inutilitate, pentru ca noi, in intervalul asta de doua luni, ajungem sa facem imprumuturi peste imprumuturi si sa platim facturile din banii alocati mancarii. Si, cand vin banii mei, acoperim "golurile" din perioada celor doua luni. Adica ajungem pe "zero". In cateva ore!!!

Din cauza mediului de barfe si favoritism de la serviciu, iubi este nemultumit de locul lui de munca. Eu sunt din Cluj si rudele mele de acolo ne-au dat de inteles ca vor cauta si ele, prin cunostintele lor, un loc de munca potrivit pentru el, acolo. Nu au miscat un deget pana acum! De ce sa promiti daca nu faci??? De ce sa dai oamenilor sperante false???

Am cautat si noi, am trimis "n" email-uri, am trimis si eu, pentru mine, pentru traduceri, niciun raspuns de niciun fel... Pe bestjobs, ejobs, myjob, bizoo jobs... Nimic, nimic de nicaieri...

Intre timp, iubi a facut doua cursuri de respecializare, unul de Inspector Resurse Umane si celalalt de Inspector Protectia Muncii, au costat o droaie, i le-a platit maica-sa pe amandoua... Si ce daca le-a facut, ca nici asa nu gasim nimic...

El nu mai suporta Braila, simte ca i se inchid orizonturile aici...

Cum spuneam, de duminica sunt in starea asta, de inutilitate. Ce rost are sa speram ca se vor indrepta lucrurile, cand situatia este la fel sau chiar mai rea... Ce rost are...

Eu nu vad niciun rost... Unii promit si nu fac nimic, iubi cheltuie, din banii mamei lui, milioane pentru cursuri de respecializare, eu dau zeci de e-mailuri, speranta si iar speranta, poate ca de data asta va merge, si pentru ce... Doar ca sa se naruie in fiecare zi...

Suntem suparati, nemultumiti, am uitat sa zambim...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

My_Lady0091 spune:

eu te inteleg cel mai bine,de aproape un an trec prin ce treci tu...simt viatza goala,fara sens..qdin toate motivele pe care le-ai enumerat mai sus, exceptie copil, e prea mic.

Blackmoon Lady&lipishtocul

Selene_Bunny spune:

Am vorbit cu mama mea la telefon ieri, mi-a spus ca e clar depresie, pentru ca exact asa stari a avut si ea, pasul urmator sunt atacurile de panica numai la gandul ca tre' sa te scoli din pat si sa faci mancare sau curatenie, pe ea a dus-o fratele meu la Psihiatrie atunci, mai mult in brate, din cate spune ea, pentru ca nici sa mearga nu mai putea...

Imi zice ca numai eu am puterea sa ies din starea asta, ca numai eu pot gasi resurse mobilizatoare si motive de a merge inainte, dar oare chiar asa e?

Va rog sa nu-mi spuneti sa ma bucur ca am un copil sanatos si sa-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta. Si nici sa ma gandesc la mamele care si-au pierdut copiii sau au copii cu boli grave.

Ca nu ma ajuta cu nimic!!! Nu e o motivatie suficient de puternica!!!

Am stat vreo 2 saptamani cu frigiderul gol, de puteam sa-l scot din priza, ca nu mai aveam in el decat niste lapte si puteam sa-l tin si la soacra-mea in frigider. Nu e normal asa ceva!!!

Situatia dateaza de anul trecut, dar in ianuarie s-a acutizat, ca sa zic asa, am scris la subiectul "Pentru copii", pentru ca nu am mai avut nicio alta solutie decat sa cer, pentru Daria, ajutor de la fetele de acolo.

Si, din nou, ce rost are??? Sa speri ca... ce??? Ca exista rezolvari? Le-am epuizat pe toate cele la care m-am putut gandi...

Nu sunt in stare sa fac altceva decat traduceri. Nu sunt in stare sa dau meditatii sau sa ma angajez, chiar si ca profesoara de engleza intr-o gradinita/scoala privata. Nu mai sunt. Nu mai am energie si rabdare pentru asa ceva.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Selene_Bunny spune:

Mi-am pierdut si pofta de mancare, simt senzatia de foame, dar, cand vad mancarea gatita sau ii simt mirosul, mi se face greata si imi piere orice chef sa gust...

Ieri m-a sarutat iubi cu gust de mancare, el tocmai mancase, si eu l-am respins, m-am sters efectiv pe gura cu dosul palmei...

Azi am preferat sa beau un pahar de suc de portocale proaspat facut, si atat...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

My_Lady0091 spune:

offffff....
stiu cum e....dar trebuie sa iti revii...pentru ea..pentru fetitza ta.
eu te inteleg prea bine...si daca imi dai un PM cu ID tau de messenger sau facebook, am putea vb mai multe.
aici nu ma incumet sa povestesc, e prea personal:)

Blackmoon Lady&lipishtocul

nushulica spune:

salut selene!
eu ti-am tot citit posturile in ultimul timp si am fost la curent cu situatia voastra..ce sa zic,imi pare fff rau ca ati ajuns aici,intr-o perioada te stiam f activa la umanitare nu m-as fi gandit o secunda ca o sa ajungi aici
eu nu stiu sa-ti raspund nimic legat de depresie ca nu sunt specialista si chiar nu as sti ce sa-ti spun,in schimb ma gandesc ca dpdv financiar a cam venit momentul sa faceti o schimbare radicala!!! v-ati gandit eventual sa va mutati in alta tara unde sa gasiti niste servicii bine platite si unde sa traiesti decent fara sa mai treci prin asemenea mizerii? daria e marisoara o poti da la gradi...noi am luat decizia asta anul trecut cand eu inca eram insarcinata acum asteptam s amai creasca un pic bb si sa se mai incalzeasca si plecam in uk,pe noi ne ajuta mult faptul ca sora mea locuieste deja acolo si vom avea un sprijin la inceput dar se poate si fara iti zic sigur! acolo de ex sotul meu castiga cam de 10ori mai mult intr-o singura luna deca castiga acum aici ca sa vezi si tu diferenta...normal ca si cheltuielile sunt altele dar crede-ma ca tragand linia ramai pe plus nu ajungi la datorii...noi inca nu am ajuns in situatia financiara in care sunteti voi acum dar nici nu vrem sa asteptam sa ajungem
daca crezi ca te pot ajuta cu mai multe detalii sau daca te intereseaza ceva despre plecare in uk si joburile de acolo da-mi pm si iti povestesc exact ce cheltuieli vom avea...ca sa iti faci o idee...eu zic ca merita sa incerci,stand aici doar te vei afunda mai mult si mai mult

Mami si 2 printi iubiti: DAVID(24 sept 2008) si STEFAN(24 sept 2010)

monica70 spune:

SELENE cred ca ai toate motivele sa te simti cum te simti (si pe mine doar lipsa lor ma indispune rau) . Dar in acelasi timp,mie mi se pare ca nu e totul atat de tragic,adica ai solutii.
In primul rand,nu exista "nu sunt in stare sa ..." ,ba da esti in stare sa faci orice,trebuie doar sa vrei asta.Esti tanara si sanatoasa ,deci ai lumea inainte,ce vrei mai mult? In plus ai un sot cu care te intelegi si un copil minunat.
Mie mi se pare ca solutia e sa va mutati urgent in Cluj.Faza cu 400 lei chiria si 400 lei naveta mi se par niste cheltuieli horror.In Cluj ati putea sta cred si la mama ta,macar pana va redresati financiar,deci automat ai avea baby sitter pentru fetita si in plus se impart cheltuielile de intretinere.Si inca o chestie importanta,de ce astepti sa ii caute cineva serviciu sotului? Eu am lucrat la 5 firme private in ultmii 20 de ani si toate locurile de munca mi le-am gasit singura,din anunturi in ziar/de pe internet si dupa interviuri.Daca acceptati (si e posibl) sa stati la mama ta poate accepta sotul si un salariu ceva mai mic ,deci poate gasi mai rapid de lucru.Cu timpul fiind acolo,poate cauta si ceva mai bine platit.Tu la fel,avand cine sa aiba grija de fetita,poti sa iti cauti si altceva de lucru pe langa traduceri.Daca nu te simti (acum) capabila intelectual de dat meditatii sau alte chestii de gen,sa stii ca nu e rusine sa te angajezi macar ca o simpla vanzatoare undeva si cca 10 mil tot vei obtine la un asa post.Asta pana iti revii la normal.Sau poti sa faci curatenie.Crede-ma ca eu de multe ori fiind la birou le invidiam efectiv pe femeile de serviciu care n-aveau niciun gand,pe cand eu cu contabilitatea si stresul aferent imi iesea fum pe nas
Oricum cel mai important e sa iesi urgent din butoi si sa incepi sa actionezi,macar la inceput prin a face planuri de bataie!
Bafta!

MONI cu DIANA (01.01.2006) si TUDOR (14.08.2009)
www.dropshots.com/DIANATUDOR" target="_blank"> POZE

10% din viata este rezultatul a ceea ce ni se intampla, 90% din viata noastra este decisa de modul in care reactionam la ceea ce ni se intampla
ARADENCELE ALATURI DE MARIA_RUBI

Selene_Bunny spune:

monicabo, mama mea nu locuieste in Cluj. Locuieste in Singeorz-Bai. In Cluj am restul rudelor.

In decembrie, matusa mea ne-a spus ca, daca este sa venim in Cluj, ne lasa sa locuim, temporar, in apartamentul bunicilor. Bunicul meu nu mai este, iar bunica locuieste la matusa mea din vara lui 2008. Este f. bolnava, joi a facut al doilea AVC. Are si 87 de ani sau cat.

Insa niciodata nu s-a pus problema sa venim in Cluj fara bani!!! Adica iubi fara loc de munca si eu fara proiecte. Cat o fi de ajutor de la rude, eliminarea chiriei, cheltuielile tot trebuie platite. Si din ce???

Unchiul meu a zis asa: "puteti si sa stati 3 luni doar pe salariul tau". Adica al meu. Care salariu? Care??? Ca ei nu stiu cat de in rahat suntem. Ca mai mult stiu fetele de pe forum, cu care nu m-am vazut veci, decat rudele mele.

Ca ceea ce iti dau ei de inteles este ca... esti un om slab, un ratat, daca nu ai resurse financiare. Cand iubi a simtit ca efectiv nu mai poate sta la serviciul lui, mama lui!!! i-a spus ca este un invins. Si i-a reprosat ca isi lasa familia de izbeliste, ca din ce o sa traim? Nu exista "nu mai pot", nu exista depresie, nuuu, cine trece prin asa stari, e un invins, unul care renunta prea usor...

Nu voi avea niciun babysitter in Cluj, Monica. Daria e inscrisa la gradinita aici, va merge din toamna, daca se va putea. Mai babysitter e soacra, care sta pe palier cu noi. Chiar mai babysitter decat maica-mea, care le are si ea pe ale ei, de cand a murit tata, in 2001, fix de ziua ei.

Nu am asteptat sa caute altcineva serviciu, ei s-au oferit!!! Ei, ca, vezi Doamne, cunosc atata lume. In momentul in care s-au oferit ei, noi deja trimiseseram vreo 50 de CV-uri. Si am continuat sa trimitem. De aia intreb, de ce sa imbrobodesti pe cineva la cap cu cate relatii ai tu, doar asa, ca sa te dai mare?

Si mi-e rusine ca scriu chestiile astea despre ei. Mi-e rusine, pentru ca m-au/ne-au ajutat de "n" ori. Insa hibele astea ale lor strica tot farmecul ajutorului si grijii si rudeniei si mama ma-sii.

Iubi ar accepta si 1.000 de lei, numai Cluj sa fie.

Vanzator nu te ia nimeni fara studii economice. Si/sau experienta. Am incercat pentru iubi, la Dedemann si Praktiker, la raionul de tehnice. Degeaba.

Am adormit si m-a trezit pisica, a venit sa vada daca mai traiesc sau nu. Acu' doar ce am tras o tura de plans. Ma apuca asa, din senin, numai cand ma gandesc la ziua de maine, la cea de poimaine...

nushu, asa este, eram activa, era bucuria mea. Acum s-a dus si asta.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

Selene_Bunny spune:

A, ce mai vroiam sa spun: destinatarii (clientii) traducerilor nu sunt romani, sunt straini care isi desfac produsele in Romania. Si daca as fi in UK, si daca as fi pe Luna, intervalul de sosire a banilor tot ala ar fi.

Ca nu vorbim de un angajator roman care isi freaca la icre angajatii, "c-asa e la Romanika".

Simt ca am facut tot ce puteam face. Simt ca am depus toate eforturile pe care le puteam face, cu mintea si cu cunostintele mele/noastre. Si ca toate eforturile astea sunt in van. Ca bat la usi inchise si ca nu depinde de mine/noi sa le deschid/em.

Suntem mereu incruntati, nervosi, nu ne mai gasim bucuria in nimic. Eu mai am si niste trasaturi de caracter care numai cinste nu-mi fac - pe scurt, nu stiu sa manageriez nervii, furia, agresivitatea. Incerc si nu-mi iese mereu.

Uneori ma gandesc daca sunt o mama buna sau nu. Daca sufletul copilului astuia m-a ales bine sau nu.

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii

mari_paun spune:

Selene, ma doare cand citesc atatea situatii similare...de multe ori ma intreb daca am dreptul sa ma vait canmd sunt altii mai rau decat mine...
merita sa incercati orice...vb lui Nushu, daca nu mai rezistati aici plecati in alta tara...
eu am plecat acum 3 ani cu copilul dupa mine, voiam sa ma stabilesc in UK sa o dau pe Ema la scoala... cineva mi-a promis ca ma ajuta, cand am ajuns acolo pers respectiva a dat-o la intors chiar in ziua in care trebuia sa ne mutam...am revenit in tara, norocul meu ca nu demisionasem ci doar imi suspendasem contractul de munca...oricum sunt sigura ca ma descurcam cu job-ul, aveam bani de chiria pe 6 luni...si eram singura, daca ai merge cu sotul si daca te ajuta cineva CONCRET...ori sa plece intai sotul, nu te lasa coplesita de aceasta situatie, ia atitudine!
curaj...mobilizeaza-te si o sa fie bine!!

daca nu-l aveam pe Pit asa micut, imi convingeam sotul sa plecam din tara asta fara ...perspective, macar pt copii

Selene_Bunny spune:

Mai bine il incurajam sa faca un curs de engleza intensiv...

Ca nu se descurca cu limbile straine... Si are si trac...

Blogul meu - de la noi, pentru ei!

NOU - colectia de martie!

Bazar general - fiecare implicare conteaza!

Daria-Nandini, haiosenii si dragalasenii