Dorinta avida de a fi apreciat, placut, iubit...

Exclusive spune:

Hai sa ma bag si io in seama

ML, dupa cum poate iti aduci aminte, si noi am locuit in state (middle of nowwhere - St. Louis, Missouri) ptr. 4 1/2 ani si nu m-as intoarce acolo sau in America nici in ruptul capului. Oamenii mi s-au parut cold and distant, ca sa nu spun sovinisti. De fapt si intre ei se apreciau numai dupa ... the immage they were able to sell. Ce casa aveau, ce masina conduceau, ce toale de firma etalau, ce nevasta mai tanara la brat aveau.Dupa mine americanii sunt oameni f superficiali si preocupati numai de fatada, si in functie de fatada pe care o etalezi la exterior esti considerat PERFECT, VALUABLE, COMPATIBLE!

De aceea cand am fost relocati cu serviciul sotului in Canada, am simtit o usurare - nu am reusit sa ne faceam acolo nici un prieten in acesti aproape 5 ani. Nici de la serviciul sotului, nici din cartier, doar mai la urma, cand se schimbase legea la viza L2 si mi-au dat si mie workpermit, m-am imprietenit cu o italianca de la lucru, emigrata (si neacomodata) acolo de 30 de ani! In Canada din primul an ne-am facut prieteni, si nu neaparat romani! Lumea aici e mult mai toleranta, si nu se pune atata pret pe fatada - oamenii aici nu sunt atat de greedy and superficial like in the States. They are more human si eu sunt mult mai relaxata ca pot sa ma exprim cum vreau fara sa fiu interpretata si rasinterpretata. Crede-ma, eu aveam la un moment dat o fobie sa nu spun ceva care sa se poata intoarce impotriva mea, ptr. ca acolo au cultura asta to sue anybody for everything. Just because they have the POWER to do that!

Tu ar trebui sa intaresti relatia cu sotul tau (poate trece si el printr-o after-andropause crisis ) - dealtfel sunt carti scrise pe tema "How to keep your husband" sau "Why your husband might be looking somwhere else" ... eh, orice barbat are un ego care trebuie periat... deci tu trebuie sa-l cuceresti de partea ta, si sa-l faci sa vada si sa perceapa lucrurile asa cum le simti tu. Macar sa nu-ti mai reproseze comportamentul tau vis-a-vis de acesti vecini, atat timp cat tu nu faci nimic cu rea intentie sau premeditare. El trebuie sa inteleaga asta si sa nu te forteze sa devii tu fake so that you could blend in ... si in cazul in care you feel you cannot fake it (just smile, and let them be), atunci poate ar trebui sa va ganditi sa va mutati altundeva ... Canada (here there is a place for everybody under the sun)

La faza cu vecina cu monturi, dupa experientele pe care le-am avut eu cu americanii (ex: atunci cand ma apropiam cu fetita de 3 ani sa se joace cu copiii lor, isi puneau cel mai cuceritor smile spunand odrasleleor lor, asa dintr-o data: Let's go home now, it's late!), stiind ca ei m-ar putea considera inferioara (casa nu mare ca a lor, accent de imigranta, nou venita = "intrusa" in comunitatea lor, etc.)le-as fi zambit amabil si i-as fi urat doamnei insanatosire grabnica. No other comments.

Ce am invatat eu in America: the less you are saying, the better!Just smile. A lot! It's all that counts! This is the American Dream: to sell the immage of ... being PERRRRFECT!

ML spune:

Tot as mai trancani, deocamdata mi s-au cam descarcat bateriile , n-am crezut ca pot umple atatea pagini.
As vrea sa-i schimb titlul ca pana la urma nu mai cred ca-i vorba despre iubire ci despre "image" cum spuneati mai sus, despre adaptare intr-o comunitate incuiata, despre un sot cu hachite si altele pe langa.
Voi reveni, deocamdata va multumesc tuturor, mi-au ajutat mesajele voastre .

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)

nelia spune:

ML, pe mine m-a amuzat teribil felul in care ai povestit... ai putea face un film sau scrie o carte. Si eu ii scriu sotului, nu sint multe scrisori, dar alea care sint le pastreaza in seif.

Citind parca ma uitam la un film american a carei actiune se petrece intr-un orasel, chiar ieri am vazut unul. Si asa as lua si in viata, ca intr-un film. Dar as vorbi cu sotul, i-as spune cum vezi tu lucrurile, i-as spune ca il inteleg, stiu de ce simte nevoia asta si faceti un pact: eu ma port sau incerc, ma inveti acolo unde nu-mi iese cu vecinii cum vrei tu, iar tu te porti in casa cum vreau eu. E in regula daca in afara sintem asa cum se cere, ca sa ne fie bine si sa avem relatii bune, dar nu si in casa, unul fata de altul.

Si eu spun ca Lorelaim, dupa mesajele tale, tu pari un om care poti sa faci asta. In plus, eu sint sigura ca daca iti propui, poti ajunge cumva la oamenii acestia. Nu ai vazut in filme cum vine cite una ca tine si ii schimba pe toti?

Sint sigura ca fiecare dintre ei abia asteapta o supapa ca sa iasa un pic din tipar si sa fie asa cum sint de fapt in realitate. Daca toti seamana cu sotul tau, eu spun ca sint oameni buni, nu neaparat falsi, ci pur si simplu nu pot iesi atit de usor din tiparele educatiei lor.

As incerca sa citesc un pic din istoria oraselului, zonei... ce i-a marcat, ce anume a dus la un asemenea comportament. Sint sigura ca intuitia ta va descoperi cai de abordare cu ei in asa fel incit sa-i scoti un pic din carapace. Daca stai acasa, poate ai putea face ceva util pentru comunitate, pornind de la copii. Nu o lua personal dar nu-ti iese din prima, eu cred ca e mult de munca acolo ca sa fii cu adevarat integrat.

Pentru mine ar fi o provocare si la cum te percep eu, sint sigura ca ti-ar placea sa-i vezi pe toti cuceriti, dar nu prin metodele lor, ci prin ale tale. Si atunci ii vei crea si sotului imaginea dorita si portite de comunicare (stii ca in spatele oricarui barbat e o femeie, nu?).

Gindeste-te ca nu o faci pentru tine sau pentru sot, ci pentru copiii tai. Pentru ca din ceea ce investesti tu acum in relatiile cu cei din jur, vor avea si ei de cistigat, nu se stie sigur daca va veti muta vreodata si chiar daca o veti face, pe moment acolo e casa voastra, aia e comunitatea. Nu e vorba de facut prieteni, ci doar de a deschide niste cai de comunicare, reale, dar pe care sa poti sa mergi si tu.

Si umor, mult umor, asta e de baza. Eu l-as folosi in orice situatie jenanta, cind se ivesc. Si m-as folosi de glumele lor, dar le-as da substraturile mele, chiar daca ei vad doar suprafata, pe mine m-ar reconforta pentru ca nu as avea de ce sa ma simt incurcata, stiu ca am spus ce am avut de spus.

In cazul cu monturile, eu vad lucrurile cam asa, daca incerci sa-i intelegi un pic, vesi sti exact ce sa raspunzi si cind. Imi este clar ca ei sint destul de conservatori, nu as spune capete patrate, dar inchisi in regulile comunitatii lor si orice factor exterior ii bulverseaza.

Era clar ca nu stia exact de unde-i vine problema (anatomic vorbind) si cum ei se cred foarte bine crescuti si educati, in plus bine ingrijiti de ai lor parinti, ca doar de asta nici nu ies din tipare, faptul ca ai putut arunca o vina atit de mare asupra parintilor e o jignire in ochii lor...

Sotul a dres-o cu baletul pentru ca o mama buna care i-a incaltat numai cu pantofi de calitate, sigur a dus-o si la balet, lucru pe care si-l doreste fiecare fetita, chiar daca e mai grasuta (poate de aceea a si spus in vis - uite, asta e una din portite in ceea ce priveste vecina).

Tu trebuia doar sa confirmi ceea ce a spus sotul si sa spui da, asa este, m-am gindit ca de la incaltaminte, dar nu mi-a trecut prin cap ca ar putea fi de la pantofii de balet. Fara ironie, sincer, ca sa te creada... dar tu in sinea ta stiai ca de fapt ai salvat aparentele si ai fi fost linistita, sotul la fel, doamna cu monturile incintata ca cineva, care mai e si din afara, ar putea sa creada ca le are de la pantofii de la balet...

Eu stiu ca pentru tine e o problema, dar pe mine m-a amuzat teribil citind si vazind scenele cu ochii mintii. Iti dai seama ce nuvela minunata ar iesi din asta? Ca vad ca talent la scris ai... poate cu alte personaje, animalute, poate o carte pentru copii. Ca Alice in tara minunilor... chiar umorul fin de acolo ai putea sa-l folosesti.

Ma duc la culcare cu imaginea doamnei cu monturi stind pe peluza si deasupra ei, o bula in care e ea, asa plinuta cum este, e incaltata cu niste pantofiori micuti de balet... si face piruete. Si filmuletul se incheie cu o trecere rapida de la pantofiorii mici de balet al doamnei din bula pe monturile doamnei de pe peluza... si zimbete mari pe toate fetele din imagine.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ML spune:

, m-ai amuzat si tu, Nelia! Fetitei mele ii place mult sa deseneze, este pasionata de genul caricatural, "asambleaza" tot felul de personaje cu figuri expresive si bule dupa bule, ea imi va ilustra cartea .
Chiar ma gandeam azi de cate ori am discutat eu mai indelung, asa, cu ei (in special cu V., doamna cu monturile). O data cand le-am dat niste dovlecei din gradina si alta data cand am ajuns impreuna cu copiii la ei in curte sa vedem un... opossum , atarnat intr-un copacel de langa terasa (opossumul este animalutul preferat al baiatului, are si unul mititel de plus cu care doarme, asa ca ne-am dus toti 4 sa-l observam pe viu. De fapt chiar baiatul l-a descoperit alergand dupa un catel de-al nostru. Asa ca, acum mi-o imaginez si eu pe pe V. pe terasa insa, baletand pe langa opossum .
Si ma mai gandeam, ca, la cat de linistita mi-s si nu neaparat doritoare de aventuri, pana acum am avut parte in viata de tot felul de "experiente" interesante (copilaria, fratele, parintii, bunicii, rudele, meseriile schimbate, tarile vizitate si prietenii dobanditi, locurile in care am trait, inclusiv sotul care, cu adevarat, ba mi se pare imposibil, ba ma fascineaza. Pana la urma nu cred ca sunt intamplatoare, fiecare mi-a deschis ochii spre ceva nou, nu prea invat eu din ele, dar, cu siguranta, le... enjoy ).
He, he, n-am sa scriu nimic, nici macar blog n-am, doar un jurnal de mana pentru/despre copiii mei.
Salutare, ma duc si eu la somn!

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)

lorelaim spune:

Un pic de balet pt a incepe o sapt faina "Fantasia 1940 - Dance of the Hours" http://www.youtube.com/watch?v=izS-6BqS3p8

si cateva ifo despre "monturi"
http://medlive.hotnews.ro/monturile-surplusul-din-pantofi-de-ce-apar-si-cum-scapam-de-ele.html

Nu am citit cartea "5 Simple Steps to Take Your Marriage from Good to Great" de Terri L. Orbuch - dar am citit niste review-uri intr-un art mai de mult (mi-am pus-o "de-o parte" in "cosul" virtual de pe Amazon... pentru cand epuizez alte cumparaturi... CD-uri si carti pt prunca ) http://www.amazon.com/Simple-Steps-Take-Marriage-Great/dp/0385342861/ref=sr_1_1?ie=UTF8&s=books&qid=1298276090&sr=8-1

ML - cred ca fiec dintre noi ramanem copii (intr-o mai mica sau mai mare masura) in adancul sufletului - chiar si atunci cand devenim adulti Poate chiar ai... 3 copii Si eu am ajuns la concluzia ca fiec intamplare din viata noastra este o "lectie de viata"... Ideea de baza este - cred eu - sa invatam ceva din ceea ce ni se intampla... si sa "enjoy the ride"... (Intr-unul din episoadele din serialul (BBC) dulcisor si usurel "Lark Rise to Candleford" - un tanar spunea unei d-ne invarsta (parafrazez)"I fight life - you accept it!" Cred ca "secretul" este sa NU luptam si sa incercam sa intelegem si sa acceptam viata...)

Multa sanatate si numai bine iti doresc!

Adela99 spune:

ML, m-am gandit mult la tine si io zic cam ca si nelia: baleteaza, da' un balet mai modern asha, cu influentze exotice si umor :)
cred ca orice imigrant iti intelege "frustrarile" prin care am trecut mai toti, doar ca tu esti "imigrant" si in relatia cu sotu' am pus imigrant intre ghilimele ca nu ma refer strict la imigrant ci la trairile lui
pe mine nu m-ar deranja sa fac piruete, pentru ca am invatzat si io cu timpu' sa le fac, mai fac cate un avant, en avant urmat de un arrière si apoi de un dégagé si recunosc, din cand in cand aplic si cate un frappé; da' pana la urma tot ajung la pas de deux :) da' musai sa recunosc ca am niste monturi de numa' de la pantofiori:)

cred ca pe tine inafara de interesu' lui fata de image te mai deranjeaza ca nu te simti apreciata asha cum esti, ca vrea sa te modeleze, ca incearca sa-ti repare "gafele", ca vrea sa devii (oare cu cati i se scrie verbu' asta?) un miniel

ML spune:

Citat:

citat din mesajul lui Adela99 ... mai fac cate un avant, en avant urmat de un arrière si apoi de un dégagé si recunosc, din cand in cand aplic si cate un frappé; da' pana la urma tot ajung la pas de deux :) , ah, ce-mi place, trebuie sa cercetez, eu mi-s antrenata exclusiv in kung-fu . cred ca pe tine inafara de interesu' lui fata de image te mai deranjeaza ca nu te simti apreciata asha cum esti, ca vrea sa te modeleze, ca incearca sa-ti repare "gafele", ca vrea sa devii (oare cu cati i se scrie verbu' asta?) un miniel Asa, ca bine-ai spus-o! . Plus ca si el face gafe (deosebirea este ca are abilitatea si prezenta de spirit de a le drege pe limba lor), apoi vine si-mi tine mie/copiilor lectii de buna purtare (aici intervine self esteemul ala cred..). Unde-i omisoru ala cu maciuca?

ML spune:

Lorelai, chiar intentionam sa iau Fantasia de la biblioteca pt. copii (si nu numai). Multumesc de info/ monturi (deci nu se fac de la pantofi...) si titlu carte.

Apropo de lupta, filme si poate testosteron . Cand ma uit la barbat cum nu se lasa el asa biruit in pareri (fie ca-i Pattel indianu', fie ca-s eu cu monturile, fie copiii cu dovleacu sau iepurele mort (am sa mai spui io despre ele, aia cu iepurele inca ma face sa rad singura, da, singura, el nu crede ca-i prea amuzanta intamplarea nici acum )) il vad pe Gerard Depardieu in Jean de Florette sau Uranus (diferentele de temperament, latin versus anglo-saxon sunt evidente insa. Vi le recomand, daca nu le-ati vazut ).

Dar incerc sa scriu mai incolo cum spuneam, vreau s-o aduc pe mama in vizita sa-i arate lui V. si barbatului cum arata niste monturi romanesti sanatoase, nu din astea sclifosiste si operate de pe-aici. Glumesc, Trebuie sa ma ocup de acte. Si mama mama are monturi biata, da' o sa le tinem secrete .

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)