Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (70)

nicoleta26 spune:

Minunate mamici,buna seara.Cer mii de scuze pentru marea perioada de timp in care nu am mai scris dar nu am avut vesti bune si nu am avut curajul sa mai scriu, si nu am vrut sa va intristez si cu problemele mele...in schimb sa stiti ca sunt in fiecare zi cu gandul la voi si va citesc fara lipsa.
Ramona, offf Ramona, Bunul Dumnezeu sa fie cu tine si sa-ti dea curaj si putere sa treci si peste durerea aceasta.Nu am cuvinte sa-ti spun, dar sa stii ca in rugaciunile mele te voi avea mereu,precum de altfel si celelalte fete care iti sunt mai apropiate decat eu.
Te imbratisez cu drag si iti doresc multa liniste sufleteasca.

oshima spune:

Buna seara dragelor.
Ioanact – iti multumesc ca ai trecut si pe sotul meu in lista. El merita mai mult decat mine rugaciuni pentru a putea avea un prunc sanatos...
Imi pare rau in schimb sa anunt ca nu mai pot sa merg si eu cu listuta la biserica in postul asta pentru ca zilele trecute am aflat ca voi pleca la drum...anul asta voi fii mai mult pe drumuri ...deci nu pot merge la biserici in anumite date, dar pot in schimb ori de cate ori ma voi ruga personal, voi pomenii si numele voastre ca sa va ajute Bunul Dumnezeu si poate voi reusii sa trec si pe la o biserica, dar nu pot lua angajamentul pentru anumite perioade pentru ca nu stiu unde voi fii...
Am mult respect fata de persoanele care adopta un copil, dar nu as vrea ca asta sa devina un santaj pentru a putea avea un copil nascut de mine caci unii spun :”intai adopta si dupa iti va da Dumnezeu si unul al tau”... As vrea ca Dumnezeu sa imi dea un copilas indiferent de alegerea adoptiei si apoi adoptia trebuie sa o fac cu inima deschisa si nu pentru un alt scop sau daca nu sunt sigura ca voi fii in stare a-i daruii toata dragostea mea de mama.
Laura2008, pogonici – aveti dreptate, se trece prin multe stari de depresie in drumul spre Fiv. Eu incerc sa fiu tare majoritatea timpului, dar uneori cedez nervos si emotional...e foarte greu...foarte greu...ce e cert e ca o viata normala nu mai am de cand am aflat ca sunt bolnava...e un soc din care nu reusesc sa imi revin desi ma mint mereu ca am trecut peste...intai a trebuit sa accept faptul ca am o boala pe viata, apoi ca copilasul meu nu se va naste din pasiunea dintre parintii lui, apoi ca exista posibilitatea ca sa nu aflu niciodata cum e sa cresca un sufletel in pantecele meu, apoi ca e posibil ca eu si sotul sa imbatranim singuri...
NU ASTA E VIATA PE CARE O VISASEM PENTRU MINE, NU ASTA E VIITORUL LA CARE ASPIRAM!!!!! Si Dumnezeu mi-e martor ca nu mi-am dorit nicicand lucruri marete...Imi tot spun ca toate astea inseamna ca ar trebuii sa invat ceva...dar tot nu reusesc sa inteleg CE??? Nu sunt perfecta nicidecum, dar nu sunt nici cea mai pacatoasa din lume ca sa platesc un asa pret...atata suferinta...
Pe de alta parte ma gandesc ca inca nu sunt pregatita sa fiu parinte (nu am fost nicicand...) si ca vreau acest copil doar pentru ca mi s-a spus ca nu voi avea niciodata decat printr-un noroc. Il doream si inainte, dar nu cu atata ardoare ca acum, pentru ca mi-era teama ca nu voi fii in stare sa il cresc cu principii sanatoase, sa fac din el un om bun, cinstit, ca nu voi avea sa-i dau tot ce are nevoie, ca eram ingijorata de societatea in care va creste...Poate din cauza asta Dumnezeu nu mi-l da...ca nu sunt eu ferm decisa, ci plina de griji, temeri...
Astazi este ziua mea, implinesc 29 de ani si nu ma gandesc la altceva decat la faptul ca la varsta asta ar fii trebuit sa am deja 2 copii frumosi si sanatosi...ca grijile mele ar fii trebuit sa fie doar ca alearga prin casa desculti si ca nu vor sa treaca la culcare...ca e un alt an in care voi cauta ca o disperata sa raman insarcinata...imi doresc ca anul asta sa fie un an bun, fara cautari in van, fara sperante desarte, fara durere...imi doresc ca visele frumoase sa se indeplineasca
xdidi/ramona – imi pare rau prin ce treceti, imi imaginez ce poate trece prin sufletul vostru...imi amintesc si acum momentul cand ma aflam in fata medicului ce incerca sa imi explice situatia mea de sanatate si infertilitate...simteam ca mor incet-incet in mine, ca traiam viata altuia dintr-un film cu umor de prost gust...
Vorbele sunt de prisos ramona...ce te pot sfatuii e ca e bine sa mergi la un medic care sa dea multa atentie problemei tale ca sa nu se mai repete asa ceva pentru ca eu cred ca cu putina atentie se poate mentine o sarcina in cazul tau...
Tot ce va pot spune e sa plangeti ca sa va descarcati, sa vorbiti cu cineva, si mai ales sa va rugati ca Bunul Dumnezeu sa aiba mila de sufletul vostru indurerat si sa va dea puterea sa mergeti mai departe.
Doamne ajuta!

pinuta spune:

oshima LA MULTI ANI!
Sa dea Bunul Dumnezeu sa ti se implineasca dorintele!
Este multa amaraciune in mesajele tale.Sa stii ca meritati amandoi in egala masura sa vi se implineasca dorinta arzatoare.Si nu e vorba cat esti de pacatoasa sau nu,pacatele le ispasim din neam in neam.Dumnezeu nu vrea pedepsirea pacatosului ci indreptarea lui!
Cat despre adoptie eu nu cred ca cele care am facut pasul asta l-am facut pentru al "santaja" pe Domnul sa ne dea un copil,sange din sangele nostru.Eu , cel putin , nu-mi mai canalizez efortul pentru a naste un copil, ci pentru al creste bine pe acesta pe care mi l-a dat Dumnezeu.Nu neg ca n-as mai vrea unul, dar daca e natural, bine, daca nu tot bine, adica n-o sa mai merg la nici un medic(am pierdut destul timp din viata mea prin cabinetele lor). Oricum peste 3-4 ani vrem sa mai adoptam unul,ca sa nu fie singur.Totul se rezuma la A IUBI neconditionat.Sa stii ca si mie mi-a fost frica sa fac pasul asta si mi-am pus milioane de intrebari:daca n-o sa-l iubesc, daca n-o sa ma iubeasca el, daca n-o sa ma descurc daca o sa fie bolnav, daca...daca...daca...Pana am decis sa lasam totul in mainile Domnului.Acum imi pare rau doar ca am lasat sa treaca aproape 14 ani pana sa-mi fac curaj.Primele 2 saptamani dupa ce l-am adus acasa aveam senzatia ca mi l-a lasat cineva in grija, nu ca e al meu. Acum stiu fiecare plans al lui ce semnificatie are, cand vad ca-mi recunoaste vocea, imi zambeste si se cuibareste la pieptul meu si adoarme fericit(cateodata ma prinde cu pumnutul de bluza prin somn, de nu-l pot pune in patut)imi dau seama cat de inutile au fost toate temerile mele.In fiecare dintre noi exista instinc matern inca de la nastere,asa suntem "programate". In adolescenta spuneam ca vreau macar 5 copii, eu fiind copil unic, mereu am invidiat familiile numeroase. Apoi mi-am dorit macar unul si tot n-a fost sa fie.Noi am obosit sa mai luptam cu infertilitatea, cu noi insine, cu sistemul, cu grijile financiare, cu ideile preconcepute ale celor din jur, cu toate.Am pus punct si am luat-o de la capat.Toata lupta asta cu infertilitatea te seaca de energie si devine obsesiva.E in natura omului sa-si doreasca ce nu poate avea. Noi am ajuns la concluzia ca ar trebui sa luam in calcul si alte optiuni.Fiecare familie decide cat este timpul sa o faca sau daca o va face. Indiferent ce ar fi sa nu uiti ca nu esti singura! Noi suntem aici si te vom sustine fara sa te judecam.Pentru asta sunt prietenii, nu?



Am o comoara: Rares- Nectarie!

http://lb1m.lilypie.com/XoYHp2.png
http://davm.daisypath.com/zC3pp2.png

Ioanact spune:

Doamne Ajuta!

oshima LA MULTI ANI! Multa sanatate si un prunc sau m multi cat de curand! (suntem de-o seama, cateva luni dif ).

www.noutati-ortodoxe.ro/calendar-ortodox/sinaxar.php?date=1298178000" target="_blank"> SINAXARUL DE AZI!

Azi noapte, Justinei i-au iesit doi dintisori odata. S-a trezit de multe ori, a marait/ tipat. O cred si eu ca o doare.

O Duminica placuta!


ALINA de IOANA (11 Ianuarie 2008) + JUSTINA (14 Aprilie 2010)
Blogul fetelor!
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!

pinuta spune:

doi odata ! Pai era si normal sa tipe mititica! Poate scapa la fel de usor si ceilalti!
cand ai timp Alina sa ne treci si pe noi pe listuta =Maria-Nicoleta si Constantin. Iti multumesc!
Ma inscriu sa duc si eu intr-o zi din post lista la biserica.

Am o comoara: Rares- Nectarie!

http://lb1m.lilypie.com/XoYHp2.png
http://davm.daisypath.com/zC3pp2.png

noce spune:

La multi ani, Oshima! Sa-ti dea Dumnezeu pace, liniste, sanatate si rodnicie! Sa fii fericita!

Ce-ar fi daca ai gandi mai mult cu sufletul si mai putin cu ratiunea, daca nu ai crede medicii, ca-s si ei oameni si uneori se insala. Sa crezi ce simti tu, ce iti doresti tu, nu ceea ce iti spun altii ca esti. Poate ca din asteptarea asta ai de invatat lectia rabdarii, sa inveti sa astepti si sa meriti cel mai frumos dar de la Tatal nostru. Poate e alta lectie, nu stim noi. Eu ti-as sugera sa te relaxezi, sa vezi perioada asta ca pe ultima in doi, sa va bucurati de ultimele luni in doi, sa faceti lucruri pe care parintii cu copii nu le pot face (mers la teatru, scuba, piscine, iesit in oras la orice ora, etc) si sa lasi totul in seama lui Dumnezeu. Faca-se Voia Lui, la vremea cuvenita! Apoi, sa va ganditi amandoi de ce vreti un copil, ce vreti sa-i oferiti, cum o sa-l sprijiniti sa devina un bun crestin, sa construiti cu gandurile voastre.
Sper sa nu te supar cu gandurile mele, nu-s eu mai vrednica. Orice om poate spune oricand ca viata pe care o are nu e cea pe care si-a dorit-o, dar poate e cea pe care Dumnezeu ne-a dat-o ca sa invatam ceva din ea.

Ramona, draga noastra imi pare ffff rau! Cuvintele sunt inutile, as vrea sa te mangai cumva, sa stii ca te intelegem toate! Sa te mangaie Bunul Dumnezeu cu un pruc sanatos cat mai curand si sa uiti durerea acestor zile. Daca poti, iesi cat mai mult afara, mergi la biserici, sa stai cat mai putin in casa ca sa nu cazi in deznadeje.

Xdidi, Dumnezeu ne vindeca de toate. Nu te mai gandi la tine ca esti bolnava, ca se pot face putine cu corpul tau si alte prostii. Corpul tau e facut de mainile Domnului si poarta in el Duhul Sfant. Cu post, rugaciune sincera, spovedanie curata si Sfanta Impartasanie ne vindecam toti. Post poti tine oricand, cu cat mai mult, cu atat mai bine. Spovedania, la fel, cat mai deasa, cat mai amanuntita, sa cureti sufletul de pacatele ascunse si uitate. Cu timpul si cu rabdare vin toate. Imi amintesc acum e o fosta colega aspiranta care ne scria mereu ingrijorata si de varsta si de diagnostice, mai vorbeam cu ea la tel, tare necajita era. La un moment dat a crezut ca a apucat-o menopauza si tare s-a indurerat, pana a aflat ca de fapt era insarcinata. Acum are baietel de-o schioapa, vreun anisor si 3-4 lunite.

Sandaa, casnicie frumoasa in continuare, sa v-o binecuvanteze Domnul cu multa fericire!

Nicoleta

Pinuta, ce frumos zici tu acolo. Ma gandesc si eu deseori la felul cum imi iubesc copilul, ca-l iubesc pentru ceea ce e el, nu pentru ceea ce ar avea de la noi.

Imi sunt tare dragi postarile tale si ale lui Pogonici, ma bucur de bucuriile voastre si ma minunez de cum s-au schimbat vietile voastre. Imi amintesc mesajele arzatoare ale lui Pogonici dinainte, cate probleme, cate intrebari, iar acum pacea si fericirea i-au umplut casa si ni le transmite si noua.

MaraAnisia, noi suntem in tara acum.

pogonici1977 spune:

noce..mai facut sa imi curga o lacrima...offfffff doamne ce a trecut timpul..si cum va stresam cu a le mele probeleme..griji..ganduri..

parca a fost un vis acea perioada de cand sa nascut..printesa....miii de intrebari....pana am aduso acasa

..... vezi minunile neau ajutat si nu neau ocolit...

fetelor ce suferiti acum dupa UN GLAS MIC DE PRUNC...credetima ca intro zi vi se va lumina si voua casa cu un ...asa eram si eu ca voi...candva..dar acum am uitat totul

cea mai fericita mami de printesa

http://davf.daisypath.com/O2Kmp3.png


http://lpmf.lilypie.com/glMep2.png

pinuta spune:

Noce adevar graita-i! Mii de !
Pogonici sper din tot sufletul ca ai trecut cu bine peste ziua de
vineri! dulci!
Ramona ai incredere in Bunul Dumnezeu ca se va indura si va va mangaia cu un sufletel!

Am o comoara: Rares- Nectarie!

http://lb1m.lilypie.com/XoYHp2.png
http://davm.daisypath.com/zC3pp2.png

Ioanact spune:

Buna seara!

Da, doi odata! Si in noaptea asta ma astept sa m iasa unul sus (al cincilea), se vede f bine.
In listuta esti trecuta, in categ mamicilor.
Vrei sa te trec si ca aspiranta?
Te-am trecut si pe lista cu pomelnicele.



ALINA de IOANA (11 Ianuarie 2008) + JUSTINA (14 Aprilie 2010)
Blogul fetelor!
MULTUMESC DOAMNE PT CELE 2 PRINTESE!!

ramonacopil spune:

Pe data de 26.02.2011 sunt nasa de cununie. E prea tarziu pentru miri sa-si mai gaseasca alti nasi. E vreo problema in cazul meu? Adica am voie sa ii cunun daca n-au trecut 40 zile?

https://picasaweb.google.com/115966029651162300820