Rugaciune colectiva pt. a dobandi prunci buni (70)

cora79 spune:

Buna fetelor,nu stiu daca va mai amintiti de mine,sunt si eu o vesnica aspiranta la titlul de mamica,insa la noi minunea se incapataneaza sa apara in ciuda tuturor eforturilor si incercarilor noastre
va citesc mereu,sunt alatir de voi in tot ceea ce vi se intampla bun sau rau si in rugaciune,insa nu prea am ce sa va povestesc nou

"DOAMNE FA SI PENTRU NOI O MINUNE CU PAMPERS"

caciantoni spune:

Doamne ajuta!

DRAGUTELOR SI CIPRIAN.......SINAXARUL DE AZI......

http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie24.htm

ramonacopil spune:

Ioanact Te rog sa ma pui din nou la aspirante

https://picasaweb.google.com/115966029651162300820

marinela_76 spune:

Buna fetelor nu am mai intrat de mult pe forum dar cand intru citesc tot din urma si ma bucur cu voi cand povestiti asa frumos deeva sa sti ca imi lipsesc postarile tale pentru ca vorbesti asa frumos ca la noi in ardeal.Acum am vazut ca ai mai intrat si neai spus si un banc sa ne descretesti fruntile eu o sa pot duce pomelnicele noastre in perioada postului numai duminica pentru ca aici in Spania nu se face liturghie in fiecare zi
Le multumesc tuturor celor care au dus pomelnicele noastre la bisericile si manastirile din tara
Si noi ne-am hotarat impreuna cu sotul ca dupa ce o sa mergem definitiv in tara sa ne depunem dosarul pentru adoptie penru ca nu vreu sa fac nici un FIV si nici o fertilizare
eu cred ca e mai mare durere sa ramai insarcinata si sa pierzi sarcina pe parcurs ca si sa nu ramai insarcinata deloc dupa ce am pierdut sarcina m-m rugat laDD ca mai bine sa nu mai raman insarcinata decat sa raman si sa o pierd,e o mare durere.Ma rog in fiecare zi la Dumnezeu sa ne calauzeasca pasii si sa dobandim un prunc cum crede El ca e mai bine
vasi va doresc o zi binecuvantata

twins3 spune:

buna...sunt noua pe forum....si doresc sa devin mamica....puteti sa imi spuneti cum functioneaza rugaciunea colectiva/...cred in puterea rugaciunii...si cum vine si postul pastelui...as dori sa ma rog pentru a ramane insarcinata...mi-a placut ce am citit despre ajutorul care l-au primit atatea fete...sunt una dintre persoanele care cred ca puterea rugaciunii poate face minuni....anu acesta am fost si in pelerinaj la ieusalim si am fost si la manastirea sf sava...unde am primit de la parintele roman de acolo... finic...in timpul postului o sa tb sa imi fac ceai din el........va scriu pt ca, chiar daca sunt la inceput de drum stiu ca o sa am nevoie de ajutorul vostru...va multumesc...

danuk spune:

Mara, te rog sa ma ierti ca te-am suparat si imi pare rau ca am fost inteleasa gresit...niciodata nu m-am gandit ca mamele care au adoptat copii sunt nefericite. Pai, numai faptul ca ai adus acasa un sufletel care are nevoie de tine....si fericirea este totala! Am spus "din fericire" pentru ca ziua in care am aflat ca sunt insarcinata a fost cea mai fericita din viata mea...nu stiu, e ceva rau in asta?
De asemenea, nu mi-am inchipuit vreodata ca vorbele mele pot fi considerate jigniri la adresa celor care au decis sa adopte un sufletel. Cred ca este unul dintre cele mai frumoase fapte pe care le poti face in viata.
Si eu am fost pe punctul de a adopta...de multe ori ma gandeam: "Doamne, daca nu imi asculti rugaciunile de a avea un bebe, inseamna ca, undeva, un copil are nevoie de mine! Va trebui sa merg sa il caut" dar - asa cum am spus ca "nu a mai fost cazul", pentru ca, dupa ani de asteptari, m-a binecuvantat Dumnezeu cu un test pozitiv. Chiar nu vreau sa supar pe nimeni cu postarea mea, mai ales ca se apropie Postul Mare, iertare!






22+

Ca_Mila spune:

Buna dimi fetele
Bine ai venit twins3 ma bucur pt tine ca ai ajuns la Ierusalim, si eu am primit crengute de finic, am fost la parintele duhovnic, ne-a dat canon si a zis dupa ce terminam canonul atunci sa beau ceaiul. Eu anul trecut am fost in Israel, intre timp l-am intrebat pe parinte despre finic, dar a spus sa mai asteptam...asa ca acum a venit momentul. Voi ati vb cu parintele vostru?

ramonacopil spune:

Ioanact iti multumesc

https://picasaweb.google.com/115966029651162300820

ramonacopil spune:

Ne vorbeste parintele Cleopa vol 1

DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

Sa vorbim ceva care intelegem cu totii, si cei mai de jos si cei mai de sus. Vorbim ceva de inteles, dar totodata si ce este mai de folos pentru fapta buna. Vom vorbi despre frica lui Dumnezeu.
La Pilde spune asa: Cu frica lui Dumnezeu se abate tot omul de la rau. Daca se abate omul de frica lui Dumnezeu de la tot raul, frica lui Dumenzeu este prima piedica a pacatului, care impiedica pacatul sa patrunda in sufletul nostru.
Proorocul David, prin Duhul Sfant, ati vazut in Psaltire ca ne spune: Inceperea intelepciunii este frica Domnului si intelegere buna este tuturor celor ce o fac pe dansa. Si iarasi zice Solomon, fiul sau, despre intelepciune mai mult, ca frica Domnului este scoala intelepciunii. Iar Isus, fiul lui Sirah, in Cartea intelepciunii lui, spune asa: Frica Domnului mai presus de toata intelepciunea a covarsit.
Vedeti, trei prooroci mari lauda frica lui Dumnezeu, care de care mai inalt filosofand despre dansa, ca intr-adevar, cum spune si Sfantul Isaac Sirul: Frica lui Dumnezeu este temelia tuturor faptelor bune. El spune ca intelepciunea are doua capate: primul capat este frica lui Dumnezeu si al doilea capat este dragostea de Dumnezeu. Dar pentru ce asa? Pentru ca toata fapta buna se incepe de la frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea de Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si treapta cea mai de sus a tuturor faptelor bune, caci mai mare decat toate este dragostea. Dar ca sa ajunga cineva la dragostea de Dumnezeu, negresit trebuie sa aiba mai intai frica lui Dumenzeu. Ca de aici porneste toata fapta buna: din a se teme omul de Domnul.
Auzi ce zice Duhul Sfant? Fericit este omul care se teme de Domnul, ca intru poruncile Lui va voi foarte. Ai auzit? Cine se teme de Dumnezeu, voieste foarte mult sa faca poruncile lui Dumnezeu, adica faptele bune; dupa cum si acela ce nu se teme, isi da frau liber la toata rautatea si la tot pacatul.
Cine are frica lui Dumnezeu este cel mai intelept om de pe fata pamantului. Pentru ca spune Sfantul Grigorie de Nyssa, mare filosof si fratele marelui Vasile: “Am vazut pe multi oameni care s-au silit sa invete toata stiinta cea din afara, iar in cele teologhicesti, adica in stiinta despre Dumnezeu, nu putin au sporit. Dar fiindca le-a lipsit lor adevarata intelepciune, care este frica lui Dumnezeu, departe s-au facut de Dumnezeu si in mocirla tuturor relelor au ajuns”.
Auzi pe unul ca are doua doctorate, doua licente. Dar auzi ca-i un preacurvar, un ateu, un om necredincios, om fara judecata, fara mila de saraci, fara dragoste de aproapele lui, care da cu piciorul in toata fapta buna si in credinta cea dreapta. Ce-i foloseste lui stiinta din afara, daca n-are frica lui Dumnezeu? Mai bine nu se nastea unul ca acesta, care nu cunoaste pe Ziditorul sau si nu se teme de El in toata vremea, ca sa se fereasca de rau si sa faca binele.
De aceea va spun: e bine ca omul sa invete carte multa, sa fie si inginer, sa fie si doctor, sa fie si profesor, si profesor universitar, sa fie si militar, sa fie si general, ce-a randuit Dumnezeu pentru fiecare. Dar in toate treptele lui sa nu uite frica de Dumnezeu. Ca, daca a uitat de Dumnezeu, mai bine nu mai venea in lumea aceasta si mai bine nu se nastea sa vada atata bunatate a lui Dumnezeu. Cum ne-a dat El noua viata, minte, aer, lumina, caldura, ploile la vreme, hrana, belsug, sanatate, vedere, auz, intelepciune si, dupa atatea binefaceri ale lui Dumnezeu, sa inchida ochii ca pasarile cele de noapte, care nu vad numai la intuneric, si sa nu vada pe Dumnezeu, Care este lumina cea neapropiata si locuieste in lumina cea neapropiata.
De aceea am inceput sa va spun: ferice de omul care se teme de Dumnezeu, ca acela este cu adevarat om intelept si acela va avea fericire si in veacul de acum si in veacul cel viitor.
Cine se teme de Dumnezeu, nu-i place sa ia avutul altuia. Cine se teme de Dumnezeu, nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu, si cu sotia sa traieste in curatie, dupa randuiala Bisericii. Cine se teme de Dumnezeu, nu face avorturi, nu-i betiv, nu-i tutungiu, nu-i bataus, nu-i ravnitor de avere straina, nu-i nesupus, asculta de stapanirea statului, cinsteste stapanirea, dupa Apostolul Pavel: El da celui cu cinstea, cinste; celui cu dajdia, dajdie; celui cu frica, frica; si nimanui cu nimic nu-i ramane dator, decat sa iubeasca pe Dumnezeu si pe aproapele.
Cine se teme de Dumnezeu, nu doarme in timpul Sfintei Liturghii, acasa, Duminica. Cine se teme de Dumnezeu, nu lasa copiii sa creasca in faradelegi, ci ii cearta si-i indreapta, ii invata sa se inchine lui Dumnezeu, sa posteasca, sa mearga la biserica si sa duca o viata curata in familie. Cine se teme de Dumnezeu, nu pierde vremea indesert. Ori lucreaza, ori se roaga lui Dumnezeu, ori citeste Sfientele Scripturi, ori cugeta la judecata viitoare, la moarte, la rasplata, la fericirea raiului si la iad.
Cine se teme de Dumnezeu, iubeste pe tot omul si ajuta pe tot omul cu multa dragoste, cand este in necazuri. Cine se teme de Dumnezeu, nu cruta averea sa de a o da la saraci. Cine se teme de Dumnezeu, are mare frica, nu numai sa nu greseasca cu lucrul sau cu cuvantul, lui Dumnezeu, ci si cu gandul. Dar de ce? Stie ce zice Duhul Sfant: ca Dumnezeu pe cele mai inainte gandite ale noastre le-a vazut si le vede.
Ati auzit la Iov? Ati auzit om temator de Dumnezeu? Ce zice dumnezeieasca Scriptura? „Era un om in tara Asidiei, in tinutul Uz in Arabia, si era cel mai bogat om de la rasaritul soarelui”. Dar auzi ce spune: Si era foarte temator de Dumnezeu. In toata seara aducea un bou jertfa. Pentru ce? El traieste inainte de Legea scrisa. Este al cincilea de la Avraam si a trait aproape cu o mie de ani inainte de Moise.
Si el, acest om a lui Dumnezeu, avea sapte feciori si trei fete si aducea jertfa de curatire, cum se aduceau jertfele sangeroase atunci, nu cumva copiii mei, fiind tineri, sa fi gresit ceva cu gandul lui Dumnezeu. Ati auzit? Care din tata si mama de azi, care parinti mai au grija ce gandesc copiii lor? Cine se mai teme azi de pacatele cu gandul ale copiilor lor? „Vai de mine, or fi cugetat ceva rau copiii mei! Poate au cugetat la furt, sau la ura, sau la desfranare, sau la betie, sau la razbunare. Vai de mine, sa aduc jertfa lui Dumnezeu, sa-i ierte Dumnezeu, ca au gresit cu gandul!”
Ai auzit parinte de copii? Ai auzit tata de copii? Se teme sa nu fi gresit copiii lui cu gandul catre Dumnezeu! Ai auzit de ce l-a laudat Dumnezeu pe Iov? Iata cum spune Scriptura: Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului inaintea Domnului, ca-s miliarde de miliarde de ingeri. Nimeni nu-i poate numara, dupa cum spune Proorocul Ieremia: Oastea cerului cine o va numara? Ca-s mai multi ca nisipul marii. Si ei merg la Dumnezeu, Care-i Minte; Mintea cea dintai, izvorul tuturor mintilor rationale, celor din cer si de pe pamant, si dau raportul ganditor si cuvantator, ce fac cu mantuirea sufletelor; ce fac oamenii pe pamant si cum se lupta ei si slujesc lui Dumnezeu la mantuirea lumii.
Ce zice apostolul Pavel? Au nu sunt toti slugi – zice de ingeri – care se trimit de Dumnezeu spre slujba, pentru cei ce vor sa mosteneasca mantuirea? Ai auzit care-i slujba lor? Sunt pusi in slujba mantuirii neamului omenesc. Asa au venit ingerii; si vesnic vin ca fulgerul si dau raportul lui Dumnezeu ce fac oamenii pe pamant, si fiecare inger pazitor spune de sufletul sau ce i s-a incredintat ce face in acel minut.
Atunci a venit si satana, si Dumnezeu il intreaba: Dar tu de unde vii? Dar ce? Nu stia Dumnezeu de unde vine diavolul, daca Dumnezeu este in tot locul de fata? Cum spune la Ieremia: Eu sunt Care umplu cerul si pamantul. Exista loc unde nu-i Dumnezeu, in iad sau in rai, sau in cer, sau pe pamant? Exista vreun cer sau mai presus de toate cerurile unde nu-i Dumnezeu? Si atunci nu stia Dumnezeu de unde vine? Dar de ce i-a pus intrebarea? Ca sa ne raspunda noua cum a fost istoria lui Iov.
– De unde vii tu? – l-a intrebat Dumnezeu pe satana. Iar el a zis:
– Doamne, cutreierat-am pamantul in toate cate sunt sub cer si iata sunt de fata.
Ai auzit cum lucreaza el? Ca nu-i singur. A treia parte din stelele cerului au cazut, o treime din ingeri au cazut, cum arata Sfantul Grigorie de Nyssa. Si la Apocalipsa zice: Am vazut un drac mare ros care a tarat cu coada lui a treia parte din stelele cerului si le-a daramat pe pamant.
Unde-i locuinta demonilor acuma? In vazduh. Dar nu numai in vazduhul asta care inconjura planeta noastra si celelalte planete, zeci de miliarde, ci spatiul interplanetar si spatiul interstelar care n-are margine. Ca de aici pana la Calea Lactee, pana la Drumul Robilor, avem paisprezece milioane de ani calatoria luminii, si lumina merge cu 300.000 de km pe secunda, cat ai inchide ochii.
Ai auzit cat e de mare spatiul acesta? Satana il umple. Ca auzi ca la ceata care a cazut, i-a dat Dumnezeu loc sub cer. Locul asta le-a dat. Cine ne invata aceasta? Marele Apostol Pavel, gura lui Hristos, ce zice: Domnii puterii vazduhului, duhurile rautatii raspandite in aer. Si marele Prooroc David zice: Multi sunt cei ce se lupta cu noi de la inaltime, adica din vazduh.
De aceea a spus cu dreptate satana: Cutreierat-am pamantul, Doamne, si toate cele de sub cer si iata sunt de fata. Si ce-l intreaba Dumnezeu: Fost-ai pe la robul meu Iov? Ca nu este nimeni asemenea pe pamant ca Iov, om temator de Dumnezeu si care foarte vietuieste cu dreptate. Apoi, cand zice asta, Cel ce a facut cerul si pamantul, Cel ce cerceteaza inimile tuturor, cand lauda pe un om, cine poate sa zica ceva impotriva? Ca nu este nimeni pe pamant ca Iov, temator de Dumnezeu si foarte drept inaintea Mea.
Ai auzit? Si nu pentru ca era sarac sau necajit, ci foarte bogat. Ce spune Scriptura? Era foarte bogat, cel mai bogat om de la rasaritul soarelui. Dar averea nu l-a biruit, nu l-a despartit de Dumnezeu. Fiindca iubea pe Dumnezeu mai tare decat averea. Nimic nu era la dansul averea. Ca o carpa lepadata era. Si aceasta a aratat-o istoria lui Iov, care voi spune-o pe scurt de aici inainte.
Ce s-a intamplat? A zis satana catre Dumnezeu:
– Da, Doamne, Tu spui ca Iov ii drept tare si se teme de Tine. Dar nu degeaba se teme de Tine!
– Dar de ce?
– Daca i-ai inmultit averea lui si turmele lui acopera o tara, cum nu Te va iubi pe Tine? Si cum nu s-ar teme, daca i-ai dat atata avere si cinste?
Socotea diavolul ca de aceea Iov se teme de Dumnezeu, ca avea avere. Dar n-a fost asa. Iov era adevarat temator de Dumnezeu.
– Dar ce vrei tu? zice Dumnezeu.
– Doamne, da-l pe mana mea, sa-ti arat eu Tie daca nu Te va blestema in fata! a zis satana.
– Ce vrei, ma? i-a spus El.
– Da-l pe mana mea pe Iov, sa-i iau eu averile si copiii si toate, sa vedem nu Te va blestema in fata? Ca, daca ai ingradit acuma cu puterea Ta averile lui si toate averile si slugile lui sunt ingradite de Tine, eu nu ma pot apropia de el.
Dar de ce il ingradea puterea lui Dumnezeu? Ca era foarte drept si cinstitor de Dumnezeu si nu se apropia de gospodaria lui nimic. Ca ingerii Domnului il pazeau, fiindca el pazea porunca lui Dumnezeu.
– Ce vrei? l-a intrebat Dumnezeu pe satana.
– Da-l pe mana mea! a raspuns el.
– Ti-l dau. Du-te! Dar de el sa nu te atingi!
Ai vazut ca diavolul nu poate face nimic fara voia lui Dumnezeu si fara ingaduinta Lui? Putea el sa se duca peste Iov si mai inainte, ca avea mare ciuda pe el, ca era drept, insa pana n-a luat blagoslovenia lui Dumnezeu nu s-a dus. Ca si diavolul ii tot sluga lui Dumnezeu; ca tot Dumnezeu l-a facut pe el, si numai unde ii ingaduie Dumnezeu se duce. Ca daca ar fi asa sa faca ce vrea el, n-ar ramane om pe fata pamantului intr-o singura zi, cata ura are el pe oameni. Dar puterea draceasca este ingradita de puterea Atottiitorului Dumnezeu si nu-i ingaduie sa faca mai mult decat vrea El.
Ai auzit ce spune Apostolul Petru? Credincios este Dumnezeu si nu va va lasa pe voi sa va ispititi mai presus de puterile voastre, ci odata cu ispita va trimite si ajutorul. Ati vazut in Evanghelie, cand Hristos a scos in Gadara demonii din cei doi indraciti, ca i-a intrebat: „Cum va cheama?” „Legheon, Doamne, este numele nostru”. Legheon inseamna 6000 de demoni. Atatia demoni erau in doi oameni! Ca legheon este cuvant grecesc, legiune de ostasi. Legheon sau legiune. In doi oameni erau 6000 de demoni.
De aceea se culcau in morminte si in haine nu umblau, ca umblau goi prin pustiu, cum spune Evanghelia. Erau multi. Daca voiesti, Doamne, sa ne scoti pe noi din oamenii acestia, da-ne voie sa ne ducem in porci. Ca era o turma de porci pe malul Marii Galileea. Am fost acolo unde s-au inecat porcii, ca am trecut prin toate locurile, cand am fost la Ierusalim. Erau cam 2000 de porci, aproape de cetatea Gadara si Gherghesa. Sunt doua cetati alaturea de podisul Golan.
Si cand le-a dat voie, au intrat demonii in porci si s-au dus in mare si s-au inecat toti. Dar de ce a dat voie Domnul diavolilor sa intre in porci? Pentru ca legea lui Moise nu dadea voie sa tina porci. Iar ei, impotriva legii, tineau si mancau carne de porc. Si atunci i-a dus in mare, pentru cei care-i tineau, ca-i tineau pentru negustorie, sa vanda la altii.
Ia sa revenim la Iov. Si a venit diavolul la Iov. Si prima data, cand a ajuns asupra gospodariei lui Iov, a pogorat foc din cer. Dar ce? Satana-i in cer? Nu l-a dat Arhanghelul Mihail jos din cer? N-a fost lupta cu Arhanghelul Mihail, cum vedem la Apocalipsa? Si loc nu s-a mai aflat pentru ei in cer. Dar de ce spune Scriptura cer? Aerul se numeste cer. Tariile aerului se numesc „cer” in Sfanta Scriptura. Ca auzi ce zice Scriptura: Laudati pe Domnul pasarile cerului. Nu cumva ele traiesc in cer, fiindca le spune pasarile cerului? Nu. Traiesc in aer. Deci sa intelegeti, dupa Dogmatica Sfantului Ioan Damanschin, aerul se numeste cer.
Deci satana a pogorat foc din vazduh, din aer. Si avea bietul Iov 7000 de oi, 3000 de camile, 500 perechi de boi, 500 de perechi de asini, 3000 de slugi cu braie de aur incinsi, care slujeau la atata avere, sapte feciori si trei fete, palate si mosii. Si prima data turmele oilor au cazut jertfa. A pogorat satana foc din cer, adica din vazduh, si au ars turmele lui Iov, deodata cu tot cu ciobani, cu tot cu slugi, cu stani, cu caini; 7000 de oi deodata le-a mistuit focul. Dar, prin iconomie dumnezeiasca, a ramas un singur om, ca sa duca vestea. Si a venit la Iov. Iov era ca un imparat, purta porfira si era om foarte cinstit de imparatii pamantului, ca avea negustorie cu oamenii din alte tari, ca avea avere mare. Si a venit sluga si a zis:
– Stapane, doamne!
– Ce este, fiule?
– Iata, slugile tale, ciobanii tai si turmele tale pasteau la munte si la ses. Si a venit foc din cer - adica din vazduh – deodata si a mistuit turmele tale si pastorii tai si slugile tale si tot ce era acolo. Si am ramas singur si am venit sa-ti spun ce s-a intamplat.
Iar Iov a zis:
– Nu-i nimica, fiule! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului, asa a facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si n-a cartit. Si nici n-a terminat cel de la oi si vine cel de la camile:
– Stapane, doamne, haldeii au trecut Ioardanul, au rapit camilele tale, 3000 de camile, si pastorii si toate, si le-au dus in tara lor si am scapat eu singur si am venit sa-ti spun.
Si a zis Iov:
– Nu-i nimica, fiule! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului, asa a facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si nici n-au trecut putine minute, vine al treilea cel de la boi:
– Stapane, doamne, talharii au venit din pustiu, au junghiat pe slugile tale si cele 500 de perechi de boi le-au luat si s-au dus cu ele.
Si a zis Iov acelasi cuvant:
– Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului, asa a facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si n-a trecut decat putin si a venit cel de la asini:
– Stapane, doamne, din partile Damascului au venit sirienii si au prins slugile tale si cu tot cu asine le-au trecut in tara lor.
Si acolo erau 500 de perechi de asine, fiindca in tarile calde camila si asinul sunt cele mai cautate animale, care pot rabda de sete si traiesc cu putina hrana. Si a zis Iov acelasi cuvant:
– Nu-i nimica, fiule! Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului, asa a facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si n-a zis nici un cuvant, ca i-a luat intr-un ceas toata averea. La urma a venit al cincilea. Acesta i-a rupt inima, dar tot n-a indraznit sa zica de rau impotriva lui Dumnezeu. El avea sapte feciori si trei fete. Si ei, vazand pe tatal lor ca face milostenie vesnic la atatea mii de saraci, au inceput sa faca la fel ca tatal lor. Faceau praznic in fiecare sambata. Si sambata asta facea cel mai mic; apoi celalalt, pana ajungea la cel mai mare si apoi fetele. Si tocmai acuma erau la un praznic mare in aceea sambata; multi oameni erau chemati la masa si ei slujeau la masa celor necajiti acolo.
Satana, avand ingaduinta lui Dumnezeu, s-a dus si a scuturat casa – cladirea, palatul unde erau – si i-a omorat pe toti; si pe cei de la masa si pe feciorii lui Iov. N-a ramas decat unul, care a venit la Iov si a zis:
– Stapane, doamne, iata feciorii tai si fetele tale erau la casa celui mare, la un praznic, si s-a cutremurat casa din temelii si i-a omorat pe toti, si am scapat eu din intamplare – ca asa, prin iconomie dumnezeiasca, numai unul scapa – si am venit sa-ti spun.
Si Iov, cand a vazut ca Dumnezeu i-a luat si feciorii, fiind acolo in fata casei lui, a apucat vestmintele de sus de la gat – ca-n Orient hainele-s pana jos la pamant, asa poarta barbatii, cum purtam noi, calugarii – si si-a rupt haina sa pana jos. S-a dezbracat si s-a aruncat cu fata la pamant si a filosofat pentru moarte, si a zis:
– Nu-i nimica, fiule, gol am iesit din pantecele maicii mele, gol ma voi duce in groapa. Nimic n-am adus in lumea aceasta, aratat este ca nimic nu pot scoate. Domnul a dat, Domnul a luat, precum I s-a parut Domnului asa a facut! Fie numele Domnului binecuvantat de acum si pana in veac!
Si intru toate ce i s-au intamplat lui Iov, n-a zis un cuvant rau impotriva Ziditorului sau. Atat de tare se temea Iov de Dumnezeu.
Atunci satana, vazand ca nu l-a biruit, ca i-a luat totul, s-a dus iar la Dumnezeu. Fost-a intru una din zile si au venit ingerii Domnului si iata a venit si satana inaintea Sa. Si iar il intreaba:
– De unde vii tu?
– Doamne, cutreierat-am pamantul si toate cele de sub cer si iata sunt de fata!
Si l-a intrebat Dumnezeu a doua oara:
– Dar ai fost la robul meu, Iov?
– Da, Doamne, am fost si i-am facut cate am vrut eu!
– Ei! A zis ceva improtriva Mea?
– Nu, Doamne; dar am sa-Ti spun ceva. Cer un razboi mai mare contra lui Iov.
– Ce vrei, ma?
– Piele pentru piele.
– Ce vrei sa spui?
– Da. I-am luat toata averea si copiii, dar el este sanatos si sotia lui a ramas sanatoasa. Insa da-mi voie sa ma ating de carnea lui si de oasele lui si, sa vedem, nu te va blestema in fata?
Adica a cerut sa-i dea boala grea. Ce zice? Omul a ramas sanatos, macar cu zilele.
– Du-te, i-a zis Dumnezeu, dar de sufletul lui sa nu te atingi!
Ai vazut ce este mai scump la om? Sufletul. „De sufletul lui sa nu te atingi”. Ca sufletul este mai scump decat tot ce exista in lumea asta. El este mai scump decat toate. De aceea ii atata lupta pentru mantuirea sufletului.
Si a venit satana, cu voia lui Dumnezeu, cu ingaduinta Lui, si l-a lovit pe Iov, din talpa piciorului pana-n crestet, cu lepra. Boala care n-ati vazut, fereasca Dumnezeu; crapa carnea omului si se face alba ca zapada si curge sange si face viermi; patrunde pana la os si n-are leac in veacul veacului. Numai Mantuitorul a vindecat leprosi, cum ati auzit.
Atunci Iov, cand s-a vazut lepros din crestet pana-n talpa, a cazut la pamant de durere; si era niste gunoi inaintea casei lui si el zacea in gunoi. Si, fiindca ranile il ursturau si viermii ii provocau mancarime, a gasit un ciob de oala, un harb, si cu harbul acela scotea viermii din rani.
Si n-a fost bataia lui Iov o zi, o luna sau un an. N-ati citit Hronograful lui Chedrinos si alte carti? Sapte ani si jumatate l-au mancat viermii de viu pe Iov! Asa a rabdat. Si nu zicea nimic si rabda; un schelet in gunoi mancat de toate jivinele.
Iar sotia lui, ramanand sanatoasa, ca pe ea n-a lovit-o, ca era mai slaba in credinta, se ducea cu traista in sat la cerut si ii aducea cate ceva de hrana. Singurul ajutor ii era sotia lui, singura mangaiere, ca sa nu moara de foame.
Vazand diavolul ca nu l-a biruit pe Iov, a incercat prin femeie, cum zice dumnezeiescul Ioan Gura de Aur: „Cand a vazut ca pe stalpul cel de diamant al credintei, pe Iov, nu-l biruieste, la arma cea veche a alergat”. La care? La femeie, cu care biruieste in rai pe Adam. Stia ca femeia e mai slaba.
Si femeia, cand l-a vazut ca-l mananca viermii, un an, doi, trei, si toata lumea spunea ca-i blestemat de Dumnezeu, ca l-a uitat Dumnezeu si a facut multe rele inaintea Domnului – ca asa judeca oamenii, ca judecatiile lor nu-s ca ale lui Dumnezeu –, atunci femeia a inceput sa creada, si vine la el si-i spune:
– Mai, omule; iata ce ti-a facut tie Dumnezeul tau. Tot ai spus ca Dumnezeu ti-ajuta, ca Dumnezeu ii drept. Iata acuma te mananca viermii de viu in gunoi, ti-a luat toata averea si copiii de atatia ani si tu nu zici nici un cuvant de hula impotriva Lui si nu-ti pierzi rabdarea!
Atat se temea Iov de Dumnezeu.
– Ce este, femeie?
– Zi un cuvant de hula impotriva lui Dumnezeu; ocareste-L de ce te-a necajit asa, si vei muri!
Ai auzit acest tovaras de viata, cum s-a facut unealta satanei in vremea necazului barbatului sau? Iar Iov ii spunea cu blandete, ca vedea ca diavolul vorbeste prin gura ei:
– Femeie hai, femeie! Ca o nebuna vorbesti si ca o fara de minte. Nu sunt eu Iov care eram ca imparatii de bogat si cinstit in lume? Nu-ti aduci aminte ce cinste am avut noi pe pamant si cata avere si cate slugi aveam? Apoi, cum am primit cele bune din mana Domnului, sa nu primim si cele rele?
Auzi om care se teme de Dumnezeu, cand da de necaz? Da! „Dumnezeu m-a ajutat atata vreme; trebuie sa rabd acuma, ca multumire lui Dumnezeu ca m-a ajutat alta data”. Si a vazut diavolul ca nu-l poate birui. Atunci au venit la el trei prieteni: Bildad, Tofar si Edifaz Ameneul. Acestia erau ca niste imparati de bogati, boieri mari din alte tari, care cumparau mii de vite de la Iov, miei si lana.
Cand au venit, au intrebat:
– Unde-s curtile lui Iov? Unde este Iov?
Iar oamenii le aratau:
– Uite colo in gunoiul acela un schelet; il mananca viermii.
Barba lui era pana la pamant si parul incalcit de gunoaie. Ei auzisera de bataia lui Iov, dar nu creadeau ca-i chiar asa. Si au venit din alta tara. Cand au venit la Iov, cum il stiau ce om cinstit era, ce parale si ce slugi avea, au stat cei trei prieteni langa Iov sapte zile si sapte nopti si n-a putut vorbi unul. Numai se uita la el. Si gandeau ce va fi asta? Ce fel de bataie a lui Dumnezeu este asta? Si la sapte zile a deschis cuvantul Elifaz Ameneul si, in loc sa-l mangaie pe Iov in ranile si in durerea lui, in loc sa-l imbarbateze, ca erau prieteni de altadata, a inceput sa-l raneasca cu cuvantul:
– Iov, mi se pare ca te-a retezat Dumnezeu pe tine ca pe un copac tomnatic, care nu face roada. De ce-ai ajuns tu asa? Ai oprit plata vaduvelor si simbria lucratorilor! Ai uitat de Dumnezeu! Ai facut faradelegi inainte Lui!
Si asa mereu l-a mustrat. La fel si al doilea prieten si al treilea. Si a venit si al patrulea, unul Elihu. Acesta a vorbit putin mai drept, ca se temea: „Mai, nu cumva sa fie certare a Domnului pe drept si ma tem sa vorbesc pe omul acesta”. Iar Iov a inceput a le spune lor cu blandete:
– Dragii mei, prietenii mei, spre dosada ati venit aici si spre rana mie. Mai bine ziceam eu gropii, „mama mea”, si viermilor, „voi sunteti fratii si surorile mele”, decat sa vina prietenii mei sa ma raneasca cu cuvinte; adica mai bine ma mangaiam cu viermii si cu gandul la groapa, la mormant, decat sa aud din gura voastra acestea.
Si le-a spus: „Voi ma invinuiti ca am oprit plata slugilor si ca am facut nedreptate. Eu nu ma laud, dar adevarul voi vorbi. Eu am fost tatal sarmanilor si maica vaduvelor, eu am fost ochiul orbilor si urechea surzilor si piciorul schiopilor si mana ciungilor. Tunsura mieilor mei a incalzit umerii saracilor; ca lana de la sapte mii de oi toata o dadeam pentru imbracaminte la saraci. Usa mea nu s-a inchis la tot strainul si toata averea mea am socotit cu putere s-o impart la cei necajiti. Deci nu-i adevarat ce vorbiti voi. Adevarat ca mana Domnului ma cearta pentru pacatele mele, dar ceea ce ma invinuiti voi nu este adevarat”.
Vazand Dumnezeu rabdarea lui Iov, dupa ce-au plecat cei trei prieteni si Elihu s-a dat putin in laturi, a aparut Dumnezeu in nori si in vifor deasupra lui. Iov zacea acolo de sapte ani jumate, numai oasele si inima ramasese – caci carnea lui era mancata de viermi. Si cand a venit Ziditorul cerului si al pamantului, Iov era acuma ranit de prietenii lui ocarat si defaimat si de sotia lui si de toti. Deodata aude glasul lui Dumnezeu din nori:
– Iov, scoala-te ca un barbat, ia vesmantul tau – ca i-a trimis un vesmant din cel alb ca zapada –, incinge-te si sa stam de vorba amandoi!
Cine a zis scoala-te? Acel ce va scula toti mortii la judecata intr-o clipeala de vreme! S-a sculat ca fulgerul Iov, sanatos ca la 30 de ani si frumos si vesel, s-a imbracat in vesmantul dat de Dumnezeu. Si a spus Dumnezeu catre el:
– Iov, unde erai tu cand am intemeiat pamantul? Spune-mi Mie care-i latimea cea de sub cer? In ce loc locuieste intunericul si ce loc are lumina? Unde erai tu cand am masurat Eu muntii cu asezamantul cunostintei, vaile cu cumpana si dealurile; cand am pus marii hotar nisipul si am ingradit marea cu nisip si I-am spus: pana aici sa stai si intru tine sa se sfarame valurile tale?
Eu am intins crivatul pe uscat. Eu am facut cuvantatori pe pamant. Eu am masurat greutatea vanturilor. Eu am insemnat calea fulgerelor sub cer. Eu am randuit nasterile fiarelor din codri, nasterea dobitoacelor pamantului si a oamenilor. Eu am facut orizontul si rarita cea de miazanoapte si am impodobit cerul cu stele, cu soare si luna si lumina am daruit zidirii Mele. Spune-Mi: unde erai tu atunci?
Eu pe tine, Iov, te-am turnat ca laptele in pantecele maicii tale, te-am inchegat ca branza, te-am tesut ca panza, ti-am facut inima si oase si te-am facut faptura Mea in pantecele maicii tale si Eu am zidit inima ta si am stiut ca nu-ti vei pierde rabdarea. Eu am intemeiat inima ta intru tine si credinta si rabdarea ta.
Si acum, Iov, fiindca ai asteptat cu rabdare venirea Mea si n-ai zis vreun cuvant rau in atatea scarbe si necazuri si boli, iata, Eu iti daruiesc tie de acum inainte 140 de ani de viata; si vor fi averile tale indoite. In loc de sapte mii de oi, paisprezece mii de oi; in loc de trei mii de camile, sase mii de camile, si celelalte la fel. Si vei ajunge sa traiesti pana la al cincilea si al saselea stranepot si vei adormi plin de zile si vei veni la Mine sa te veselesti cu Mine in veci.
Atunci s-a facut nevazut Dumnezeu. Si sotia lui cand a venit de unde era dusa, l-a gasit sanatos si vesel foarte. Si a plouat Dumnezeu in curtea lui Iov trei zile si trei nopti cu galbeni de aur, cum spune in traditie. A luat Iov mosii si vite.
Sotia lui a stat cu fata la pamant trei zile si trei nopti, cerand iertare de la el. Si i-a zis Dumnezeu lui Iov: „Iarta pe sotia ta, ca nu-i vinovata ea, ci diavolul a ispitit-o!” Si a iertat-o el si a luat-o, si a nascut iar sapte feciori si trei fete si nu era frumusete sub cer asemenea feciorilor si fetelor lui Iov. Nu se gaseau mai frumosi copii ca aceia pe pamant.
Ati auzit ce a facut la Iov frica lui Dumnezeu? Daca a avut frica lui Dumnezeu, nici cand era bogat nu s-a mandrit, n-a fost aspru si nemilostiv; nici cand i-a luat Dumnezeu averea, n-a zis un cuvant impotriva lui Dumnezeu.
Iata om cu frica lui Dumnezeu, care aducea jertfa un bou in fiecare seara, ca nici copiii lui sa nu fi gresit lui Dumnezeu cu gandul. Ati auzit om cu frica de Dumnezeu, cum l-a incununat Dumnezeu? Prin cate l-a trecut in veacul de acum si s-a dus sa se odihneasca in sanul lui Avraam, al carui stranepot era. Iata, deci, cum l-a binecuvantat Dumnezeu!
Fratii mei, omul care are frica de Dumnezeu nu trebuie sa-l pazeasca nimeni sa nu fure, sau sa nu fie curvar, sau betiv, sau hot, sau sa nu faca rau. Cel ce are frica lui Dumnezeu si ziua si noaptea pururea vegheaza asupra lui: sa nu gandesc ceva rau asupra omului, sa nu vorbesc ceva rau ca-i pacat, sa nu fac ceva rau ca-i pacat! Cine are frica lui Dumnezeu, acela se face santinela intregii intelepciuni, isi pazeste sufletul si mintea sa de ganduri rele, limba sa de cuvinte rele si toata asezarea sa de a lucra impotriva lui Dumnezeu.



https://picasaweb.google.com/115966029651162300820

ramonacopil spune:

O ISTORIOARA CU FRICA DE DUMNEZEU

Imi aduc aminte de un filosof, care a venit la Socrate, alt filosof. Si acela avea o femeie foarte talentata. Si a inceput sa spuna: „Domnule, am o femeie asa de frumoasa!” Celalalt era la o masa cu un creion in mana si hartie si a tras un zero. „Femeia mea-i de neam mare; taica-sau a fost ministru”. Celalalt a mai tras un zero.
„Femeia mea ii sanatoasa ca oul, n-a fost bolnava si nu-i bolnava”. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea ii foarte invatata”. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea stie sa lucreze lucruri de menaj, sa faca prajituri de tot neamul, bucate la mese mari”. Acela a mai tras un zero. „Femeia mea stie sa toarca broderii artistice, coase flori, impleteste, face flanele cu masina sau cu mana. Uite cate talente are femeia mea!”. Acela a mai tras un zero.
La urma a adaugat: „Femeia mea are frica de Dumnezeu si este credincioasa!”. Acela a pus un unu inainte, pusese sase zerouri. Unu urmat de sase zerouri face un milion. Si a spus: „Ia, acuma i-am dat valorare femeii tale. Nu cand ai spus ca-i frumoasa si invatata si sanatoasa si stie multe sa faca, pentru ca daca ii lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dansa egal cu zero, nule, nimic!”
Asa se intampla si cu barbatul, ca si cu femeia aceea si cu orice om. Poate sa aiba toate talentele, poate sa stie toate meseriile din lume, poate sa cunoasca toate stiintele lumii, daca ii lipseste frica lui Dumnezeu, ii lipseste scoala intelepciunii si omul acesta nu-i bun de nimic.


ALTA ISTOTIOARA DESPRE FRICA DE DUMNEZEU

Era un om deprins sa fure, macar de-ar fi fost sarac. Da de unde! Era om gospodar, avea femeie buna, credincioasa si copii, avea boi, avea oi, cai, porci, vite, pasari, pamant, livezi, vii, dar a fost crescut rau la parintii lui, ca nu era satul pana nu manca ceva de furat. Omul acesta de multe ori avea discutii cu sotia lui. Sotia lui buna ii spunea:
– Mai, omule, ulciorul nu merge de multe ori la apa. Caci ii rusine in sat, daca te-o prinde pe tine ca furi; toti or sa te judece pe tine de ce ai furat, ca ai tot ce iti trebuie. De ce furi, ma?
– Femeie, eu nu pot. Pana n-oi mai lua eu de la cutare boier, de la cutare om, de la cutare proprietar!
Odata era in luna lui iulie, luna era plina pe cer senin ca ziua. El venise din tarina, si a vazut lanurile pline de clai de grau, jumatati de grau, cum se cheama in alte parti. Ce s-a gandit el? „Ce bine ar fi sa aduc eu o caruta de grau din acesta la mine”, ca era grau frumos. A venit acasa, a pregatit caruta si caii, drugul de legat snopii; a pus niste fan pentru cai si iarba verde in caruta si-n puterea noptii, cand doarme si pasarea – cum zice taranul –, a luat o copilita numai trei-patru ani cu el. Copilei ii placea sa mearga cu tata-sau cu caruta totdeauna.
– Tataica, ma iei cu caruta?
– Te iau!
Dar ma-sa a zis:
– Stai acasa!
– Nu! si a inceput a plange copila.
– Da-i drumul! Copila vrea sa auda cum merg caii, s-o plimbe tata-sau cu caruta.
Dar a fost o pronie dumnezeiasca aceasta si purtarea de grija a lui Dumnezeu. A venit omul acesta la furat snopi in tarina. Un lan de grau era langa padure mare si un drum de tarina pe marginea padurii. El a tras caii cu oistea pe unde trebuia sa iasa de pe lan, a luat din gura la cai zabala si le-a dat sa manance.
Copilita a ramas in caruta. Era luna, senin si se vedea bine la mare distanta. Si s-a dus pe lan omul asta, de meserie hot din copilarie, si a inceput sa se uite in toate partile: si la stanga si la dreapta si inainte si inapoi. Se uita asa. De ce se uita? Ca nu cumva sa fie vreun paznic pe lan. Dar tot ce isi zicea: „Chiar daca ar fi, acuma doarme intr-o claie, ca acu-i puterea noptii”. In acest timp copilita se uita de la caruta cum taica-sau se uita in toate partile, si incolo si incolo si se minuna ea in mintea ei – copii naivi – de ce se uita taica-sau asa?
Dupa ce s-a incredintat el ca nu este nimeni si nu-l vede nimeni, a luat cativa snopi de grau si a venit la caruta. Copilita, prin care a vorbit Duhul Sfant, intreaba pe taica-sau:
– Tataica, mata ai uitat ceva!
– Dragul tatei, dar ce-am uitat?
– Mata ai uitat ceva! Te-ai uitat in toate partile, dar ai uitat sa te uiti si in sus!
– Cum ai zis?
– Mata in sus de ce nu te-ai uitat?
Dar copila n-a zis ca sa-l mustre pe tatal ei. Ea a crezut ca poate asa-i bine, daca se uita in toate partile, sa se uite si in sus. Dar l-a costat pe om foarte mult.
– Cum, cum ai zis?
– Tataica, eu am crezut ca trebuie sa te uiti si in sus!
Si atata l-a certat frica lui Dumnezeu pe om, ca a luat snopii, i-a dus inapoi si a facut claia; a venit, a intors caii, a pus zabala la cai, si a pus copilita in caruta si cu caruta goala s-a intors acasa. Cand vine acasa, femeia stia ca nu vine niciodata cu golul. Ori fura bostani, ori popusoi, ori grau, ori altceva, el venea incarcat. Il vede, de data asta mai erau doua-trei ceasuri pan-la ziua, ca vine cu golul:
– Mai, omule, dar ce ai patit? Ce-ai patit?
– Femeie, cate zile voi avea nu mai fur!
– Ce-ai patit? Bine ti-a facut! Te-a prins! – ea credea ca l-a prins. Ti-am spus eu tie. Asa gospodar la furat!
– Mai femeie, nu m-a prins nimeni.
– Nu cred. Te-a prins! De ce-ai venit cu golul?
– Nu mai fur cate zile oi avea!
– Dar ce-ai patit?
El arata copilita si zice:
– Din cauza copilei.
– Dar ce ti-a facut copila?
– Din cauza ei nu mai fur in veacul veacului. Caci a vorbit Duhul Sfant prin gura ei.
– Dar ce-a zis copila?
– Eu m-am dus pe lan – cum ii obiceiul meu –, si-nainte de a incepe a cara snopii ma uitam: in stanga, in dreapta, incoace-ncolo. Copilita ma vedea de la caruta si cand am venit m-a intrebat: „Tataica, mata ai uitat ceva; ai uitat sa te uiti si in sus”.
Atunci m-am gandit cat sunt de nebun. Dumnezeu imi vorbeste prin gura copilei, ca trebuia sa ma uit mai intai in sus; ca daca ma uitam in sus, nu mai era nevoie sa ma uit la dreapta, la stanga, sau inainte, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi. Ochii lui Dumnezeu – cum spune Solomon – sunt de milioane de ori mai luminosi decat soarele si nu este loc unde nu cerceteaza atotstiinta lui Dumnezeu. Cum zice si Apostolul: „Stiinta lui Dumnezeu strabate pana la despartirea duhului de a sufletului, nu numai pana la despartirea trupului de a sufletului”.
Omul este icoana Preasfintei Treimi. El are minte, cuvant si duh. Duhul cel in chip de raze de lumina, care-i in inima, cu acesta omul ii mai mare decat ingerii; ca ingerii nu s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, ci numai omul. Omul este icoana vie a Sfintei Treimi pe pamant, are minte, cuvant si duh. Mintea este chipul Tatalui, cuvantul este chipul lui Hristos, iar duhul cel de viata facator este chip al Duhului Sfant.
Acest duh de viata nu-i duhul cu care vorbim, acesta este sluga mintii si are altfel de cuvant. Iar acela este un dor ganditor, sta intre minte si intre cuvant si circumscrie – are in sine – si pe minte si cuvant, dupa Sfantul Grigorie Palama, preaindumnezeitul la minte. Deci pana acolo strabate stiinta lui Dumnezeu, pana la despartirea duhului de a sufletului si nimeni nu poate sa se ascunda cu vreun gand de la atotstiinta Ziditorului.
Acest Duh Sfant l-a cercetat pe acest om cu frica lui Dumnezeu si s-a gandit: „De acum inainte nu voi mai fura in veci, cat voi trai. Ba, am sa ma duc sa ma marturisesc si sa-mi fac canonul pentru cate am facut in viata, ca daca ma mai duc la furat trebuie mai intai sa ma uit in sus. Si daca ma uit in sus mi-e destul atat, ca sa nu mai pot fura in vecii veciilor, ca de ochiul cel de sus nimeni nu se poate pazi”.
Iarasi va spun: inceputul intelepciunii este frica Domnului. Ea este temelia tuturor faptelor bune. Intelepciunea are doua capete: primul este frica de Dumnezeu si cel mai de sus este dragostea de Dumnezeu, ca toata fapta buna se incepe din frica lui Dumnezeu si se termina in dragostea lui Dumnezeu, care este legatura desavarsirii si cea mai inalta fapta buna.
Dumnezeu cel inchinat in Treime, Parintele, Cuvantul si Duhul Sfant, Treimea cea de o fiinta si nedespartita si Preacurata Lui Maica si toti sfintii sa ne fie in ajutor, sa nu uitam frica lui Dumnezeu si sa pazim poruncile Lui. Amin.



https://picasaweb.google.com/115966029651162300820