bunicii sustin ca-ti cresc copilul mai bine

am si eu o problema.

situatie: (din punctul nostru de vedere)

-doi parinti tineri, studenti, incercand sa se ancoreze cat mai bine in viitoarea lor meserie, cu situatie materiala buna (nu stralucita, dar fara probleme de acest gen) facuta cu propriile eforturi. mama care incearca sa imbine cat poate mai bine cariera cu familia.
-micuta de 2 ani, luminitza familiei, primul copil si nepot din generatie, sanatoasa, voioasa, jucausa, normal dezvoltata.
-trio ultra-fericit impreuna, vacante peste tot, in cursul saptamanii gradinita si dupa aia diverse activitati impreuna. toti invatam unul de la altul cum e sa ai o familie pe care o iubesti si cum e viata privita din punctul asta de vedere. din cand in cand micutza sta la bunici cat sunt parintii la scoala sau la lucru.
-peste ca.3 luni o sa apara si bebe nr.2.

situatie (din punctul de vedere al bunicilor - cu ironia mea de rigoare)

- doi parinti tineri, cu capul in nori, dezorganizati si dezordonati, care de obicei nu au facut bine aproape nimic, care au indraznit sa isi aranjeze apartament si masini si o oarecare siguranta si independenta in loc sa stea cuminti cu parintii lor si sa fie studenti model prin biblioteci; care pe urma au mai facut si un copil de care nu au grija din cauza ca sunt prea stresati si lipsiti de experienta; care se duc la universitate si la concursuri in timp ce copilul e obligat sa mearga si sa se chinuie la gradinita desi are doar 2 ani si ii strica enorm; care indraznesc sa se certe din cand in cand, spre deosebire de toate familiile din lume care nu se cearta niciodata; care colac peste pupaza l-au mai programat si pe al doilea martir.
- micutza de 2 ani, iubirea familiei, subnutrita, subdezvoltata, chinuita, nemancata, nedormita, fatzaita tot timpul incoace si incolo, ba la mare, ba la munte, purtata pe masini si mancata cu respectivele ocazii la restaurante unde, fara exceptie, mancarea e infecta si plina de toti virusii pamantului; bolnava non stop; obligata sa faca fata vietii anormale a parintilor ei; molipsita de agitatie cand isi vede parintii.
- trio inconstient, care ar face mai bine sa isi lase copilul in grija bunicilor nemaipomeniti, unde se vad imediat rezultatele, unde copilul mananca, doarme, se bucura, se linisteste, creste, invata, scapa de toate plagile enumerate mai sus. daca se poate, nici seara sa n-o mai vada parintii, mai curand un babysitter daca bunicii din Viena lucreaza; sau cel mai bine sa se mute cu totul la ei; sau la bunicii din Romania, unde si asa toti copiii din parc arata muuuuult mai bine si mai normal decat sarmana progenitura chinuita in vest.
- si cu bebe 2 ce pisici o sa faceti? iar aceeasi poveste, nu?


concluzii: (?)

- stiu ca parintii nostri ne vor doar binele
- stiu ca si noi ii vrem durdunicii noastre doar binele, si cel mai bine e sa fie langa noi si sa continuam sa fim o familie normala, asa cum consider ca suntem
- stiu ca binele nostru cu binele parintilor nostri e incompatibil

si cu toate astea ma doare si ma mustra constiinta, ramasita din vremurile copilariei, ca nu sunt in stare sa fiu o mama buna, ca poate totusi ei au dreptate, ca la un copil e mai greu sa iei note maxime la toate materiile sanatatii si mancarii si etc etc.
dar de ce ..... scuzati expresia, nu conteaza deloc iubirea noastra pentru ea si a ei pentru noi, si faptul ca ne merge bine, si ca toti doctorii ne rad in nas cand o mai ducem la inca un control desi e sanatoasa tun si absolut normala pe curba de crestere si desteapta, si totusi noi mai facem niste analize la insistenta bunicilor, ca poate totusi are viermisori care nu se vad, sau mucii au degenerat de mult intr-o forma grava de bronsita; de ce nu putem sa auzim si de la parintii nostri ceea ce auzim de la atatia altii - ca ne descurcam bine si ca reusim sa facem lucruri imposibile si ca la noi e liniste si frumos cand intri in casa si ca avem un copil care straluceste de bucurie si asta inseamna ca e totul in ordine???!!!
de ce nu avem dreptul sa ne crestem copilul - in viitor, copiii - fara sa primim atatea reprosuri, fara sa avem dreptul sa facem greseli, fara mustrari de constiinta??!!

de ce trebuie sa sustina proprii nostri parinti ca noi nu suntem in stare sa ingrijim copilul asa cum o fac ei?

acum m-am descarcat un pic, dar e incredibil ce corzi ascunse iti pot atinge astfel de afirmatii. am lasat-o trei saptamani in Romania, dupa indelungi deliberari intre noi (de tip: e bine si pentru ea, si pentru bunici sa fie impreuna, ne rezolvam si noi cateva probleme si ne pregatim pentru un an universitar/familial cat mai linistit), si acum ni se spune ca e o nebunie ca vrem sa o aducem inapoi.

of.

Adriana

Marox spune:

Am zimbit cind am citit despre punctul de vedere al bunicilor.

Te invidiez, e grozav daca reusesti sa imbini si familia si scoala, in conditiile in care esti insarcinata. Eu de-abia reusesc sa fac fata serviciului si unui copil de 4 luni, in conditiile in care ma bazez destul si pe sotul meu. Cred ca daca as fi in locul tau as lasa-o pe fetita la bunici macar pina la sarcina si inca vreo luna-doua dupa aceea. Poate ca-ti spun asta si pt ca am fost crescuta de bunici pina la 5 ani si am fost foarte, foarte fericita.

ad_risnov spune:

Bravo voua! Sunteti niste parinti absolut normali si va felicit ca reusiti sa le faceti pe toate!
Consider ca numai daca simtiti voi nevoia de a lasa fetita o perioada in Romania sa o faceti. Altfel nu mai plecati urechea la ce spun parintii vostri! Mi se pare absolut normal sa-ti cresti copilul pe care l-ai facut, asa cum consideri ca e mai bine pt. el si pt. tine.
Si nu uitati: Drumul spre iad e pavat cu bune intentii!!!

Adriana in 26 de saptamani

lorelei_19 spune:

of, klavier, acelasi lucru l-am auzit si eu de n ori si chiar mi-a intrat de-a binelea in cap ca-s o mama iresponsabila. inca ma mai simt vinovata si speriata cand fiica-mea mananca mai prost o zi - doua, chiar daca Magdutza e cat mine de inalta. Sa nu-i lasi sa-ti strice increderea in tine ca mama, pentru copilul tau tu esti mama perfecta, sa nu-i lasi sa va distruga linistea sufleteasca. procedati perfect si pacat ca n-am citit randurile astea acum 12 ani, cand am nascut fetita. mi-ar fi fost muuult mai usor.
sa fiti fericiti si sa va bucurati in continuare de viata si ... bravo voua!

Cary spune:

Din punct de vedere al parintelui,care e intre copil si bunici.

Frumoasa poveste si super cunoscuta de mine,caci si in cazul meu babacii au spus la fel,doar cu mica diferenta ca eu nu sunt departe de casa,ci doar la 4,5 blocuri distanta de babacii mei si 3 blocuri distanta de soacra-mea.
Cei 2 copii sunt singuri lor nepoti si doresc sa-i rasfete cum poate si-ar fi dorit sa procedeze cu noi(cand eram copii)dar timpurile au fost,cum au fost.
Nu-i mai putin adevarat si bine se spune ca batranii sunt ca si copii,parinti mei sunt mult mai ingaduitori cu nepotii lor,dar au fost foarte,foarte exigenti cu mine.
Rasfatul stica copilul,pierde valoare lucrurilor si crede ca tot ce zboara se mananca.
De aceea le pun lozinca:EU I-AM FACUT,EU II CRESC!!!

Bravo voua,tine-o tot asa,caci familia trebuie sa fie unita si la bine si la rau,chiar daca mai apar unele probleme,totul se rezolva si iar rasare soarele.
Fii linistita ca esti o mama de nota 10.

Din punct de vedere al distantei si al dragostei.

Te-ai gandit vreodata ca acum in pragul batranetilor bunicii au nevoie de TINE,de ajutorul tau,de dragostea ta care se revarsa spre copil,acolo departe si doresc si ei o parte din aceasta dragoste???
Poate bunicii incearca sa-ti sugereze ca ar trebui sa te intorci in tara??
Nu stiu daca m-am facut inteleasa,dar am sa-ti spun ce e in cazul meu:
Daca tatal meu nu vede copiii intr-o saptamana se imbolnaveste,are oscilatii de tensiune,stari de depresie,nepotii ii dau o stare de implinire.Tata are foarte multa dragoste ce trebuie revarsata asupra copiilor.Se vede pe chipul lui ca e super,super fericit atunci cand nepotii sunt cu el,chiar si pentru o jumatate de ora,nu mai mult,caci apare RASFATUL!

Mult succes pe mai departe!

Mirunda spune:

Draga Adriana (ca Klavier nu prea imi vine sa iti zic :-)),

faptul ca ai scris acest mesaj asa cum l-ai scris dovedeste ca tu constientizezi EXACT de care parte este dreptatea in povestea ta: normal ca LA VOI! Adica la tine si la sotul tau...stilul asta il cunosc si eu din proprie experienta, si este, din pacate, o problema larg raspandita pe la noi...parintii isi iau drepturi ce in alte locuri nu le au, stilul de a educa si de a trai este destul de diferit aici sau la noi, in Romania....avantajul la noi este ca avem familii pe care ne putem baza, suntem uniti, si la bine si la rau...avantajul pe care l-am avea daca am fi cu sufletul din tara unde acum suntem cu trupul, este ca am fi lasati in pace...(asta se petrece in general, sigur ca peste tot exista exceptii...) Atunci nu ne-am mai putea neaparat baza pe faptul ca copii pot sta oricand si oricum la bunici, pentru ca ar fi posibil, de exemplu, ca acesti bunici tocmai atunci sa nu nu aiba chef de nepoti, fiind in drum spre baile x sau insula y...cred ca intelegi ce vreau sa iti spun...ca sa nu mai lungesc vorba, o sa iti zic ce am facut eu...m-a costat ani lungi de lupte, dar a meritat...mi-am lasat copilul cu bunicii lui, atunci cand ei au vrut si au putut, dar am incercat sa am avut intotdeauna si o "portita de scapare", un eventual "baby sitter", pretena, etc, care ar fi putut lua copilul cand as fi avut eu nevoie..i-am multumit mamei mele din suflet ca ma ajuta, dar i-am explicat intotdeauna ca EU SUNT ALTFEL DECAT EA- si ca asta inseamna si ca eu imi educ altfel copilul decat a facut-o ea cu mine...nu mai bine sau mai rau, dar ALTFEL...ca trebuie sa imi respecte si ea mie acest lucru, chiar daca ea considera ca o face mai bine, si , daca se poate, sa nu imi spuna asta...
Ceeace m-a deranjat cel mai mult din ce ai povestit tu, a fost senzatia mea ca mama ta (parintii tai), te fac sa ai un COMPLEX DE VINOVATIE fata de copilul tau, ca nu il ingrijesti asa cum trebuie , si asta mi se pare, scuza-ma te rog: o porcarie! NU ai de ce sa te simti vinovata, faci totul minunat, tu si sotul tau, chiar daca nu asa cum vor parintii tai. Ei insa trebuie sa va respecte, asa cum sunteti. Eu asta as incerca sa sa ii fac sa inteleaga, cu dragoste si respect, dar FERM...
Toate bune, Mirunda

"Copilului tau, atunci cand este mic, sa ii daruiesti radacini, atunci cand este mare, aripi".

caramela spune:

tine copiii cu tine, sint ai tai nu i-ai facut ca sa ii lasi la bunici.
o sa va descurcati, iar fetita sint convinsa ca e fericita la gradinita unde se joaca cu copii de virsta ei. Ce mare lucru face daca sta acasa cu bunicii?
si ai mei s-au oferit sa stea cu fiul meu, sa-l creasca "macar vreo doi ani" si eu m-am isterizat cind am auzit asta. Vreau sa-l vad zilnic, il iau cu mine peste tot, e foarte civilizat si maninca frumos la restaurant de cind avea 2 ani. Ca sa nu-ti spun ce mult ii place la gradinita si citi prieteni are!

Eryka spune:

Da Felicitari eu zic ca va descurcatzi destul de bine,eu una parca sa zic ca nu mi-as lasa copii la bunici pe perioade foarte lungi,doar in scurte vacantze ca doar e normal,pana la urma sunt bunici ,nu niste straini.Ce sa zic? analiza-tzi si voi situatia si vede-tzi cum va e mai bine.Dar eu cred ca copilul e destul de feriit langa voi ,parintzii ei.

Eryka & sufletzelul din burtica---> (11 saptamani)

parpalak spune:

Morala: cind om fi noi bunici, sa avem grija cum ne purtam cu copiii.

Sanatate la bebei si mamici.
http://community.webshots.com/user/parpalak

madadum spune:

draga adriana

te inteleg perfect pentru ca si eu sint in aceeasi situatie cu tine. mama mea este absolut terminata dupa mara (2 ani si 4 luni). dupa imense discutii am cedat putin la inceput si apoi din ce in ce mai mult si am lasat copilul la ea in timpul saptamanii. noi o luam vineri seara acasa si de obicei o ducem duminica inapoi. filmul de duminica seara este urmatorul - mara vede ca am ajuns la buni si incepe sa planga ca vrea acasa, buni imi spune ca copilul este cam tras la fata si incercanat - adica nu a mancat si nu a dormit, tati ii raspunde bunicii ca in schimb copilul a fost vesel si s-a distrat de minume. sapt urm buni cedeaza si vine la noi sa stea cu pitica, insa de miercuri incep iar discutiile cum ca ce mimunat ii merge copilului cand este la ea si ce prost arata cand sta cu noi. alt motiv pentru care copilul ar trebui sa stea cu ea este ca noi trebuie sa avem grija de serviciu si sa nu ne mai batem capu' cu copilu'. pai daca asta vroiam, nu-l mai faceam. ma ducem sambata 3 ore in parc, vedem cati copii vroiam si gata...

pur si simplu nu ne putem intelege ca copilul trebuie sa stea cu parintii si bunicii daca vor sa ne ajute cu ce avem noi nevoie ca altfel nu se mai poate numi ajutor!

o zi buna si voua
mada

dede spune:

quote:

---

Originally posted by parpalak

Morala: cind om fi noi bunici, sa avem grija cum ne purtam cu copiii.

Sanatate la bebei si mamici.
http://community.webshots.com/user/parpalak

---

Axioma: abia cand vom ajunge bunici, vom stii cum sa avem grija de copii !