Fiica vs. Mama

pisigri spune:

Noi tre sa ne mutam pe MP
Eu nu pricep ce sfaturi de specialitate/de catre oameni care cunosc problema pot fi date cind avem o spoiala de informatii. Cele care au studiat indeaproape problema asta a abuzului in familie (din motive care le privesc, dar am impresia ca in majoritate au facut-o pentru ca au fost ele insele victime ale unei forme de abuz) au descifrat repede, dintr-o cearta relatata sumar, fara a cere informatii suplimentare si fara a pune intrebari (cum a facut simply, de m-a luat pe mine capul citindu-le, nu m-as fi gindit veci si pururi la asemenea "studiu de caz"), ca femeia e abuzata si trebuie sa se desprinda de abuzator.
Soacra-mea (ca sa nu mai zic de mama...) il tolocaneste la cap pe fiu-su ca de ce se rade la doua zile si nu zilnic, si o face de ani, si cind e fiu-su nervos din varii motive i-o intoarce, si ea se supara, si iaca gata conflictul. Si e doar atit, un conflict. De ce in cazul asta nu poate fi "doar" un conflict?

O fac pe gica-contra pentru ca mi se pare ca situatia seamana cumva cu alea de la "in unul sau in doi..." in care ea spune ca banuieste ca e inselata pentru ca nu i se mai spune te iubesc si sotul e preocupat, si juma de forum sare sa ii recomande sa divorteze, ca sigur are pe alta... Adica ne grabim sa tragem concluzii filtrate prin propria experienta traumatizanta. Care concluzii poate nu sint intru totul corecte.

P.S. Vezi ca la faza asta tin cu ana_radu. Pentru ca pentru ea, asta ar fi situatia ideala, sa fi fost vorba doar de un ciondaneala...

Si chiar cred ca ma retrag. Nu e scopul meu sa lovesc in nimeni, nici cu intentie, nici din intrebari prost adresate.




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

simplyana_m spune:

PISIGRI, eu te iubesc mult de tot pe tine!
...cum "te-a luat capul"? e de bine sau de rau?

http://www.lucamic.blogspot.com/

pisigri spune:

Mai, nu e de rau, da zau daca eu as fi fost in stare sa ramific atit datele problemei si sa adresez atitea intrebari.
Nu vezi ca eu scriu "un ciondaneala"?? (oscilam intre un conflict si o cearta...si a iesit...)




http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009)

nelia spune:

Pisigri, am scanat in fuga ce s-a scris... eu pe undeva inteleg nevoia de a o apara pe mama ta. Numai ca poti sa o faci mai bine daca intelegi exact unde au fost greselile ei care te-au afectat. Si in nici un caz nu se poate compara cu toate mamele care au crescut copii in acea perioada! Pe mine ma doare sufletul pentru multi dintre parinti, tocmai pentru ca ii inteleg, stiu cum le-a fost, am inteles mecanismul... imi pare rau pentru ei, si-au limitat viata, iubirea cu niste lucruri lipsite de importanta si multi dintre ei nici nu stiu asta si poate ca nu vor afla niciodata.

De aceea le este si greu sa inteleaga... ca sa poata accepta si reface ceea ce se mai poate face. Eu nu-i judec, dar nici nu pot sa fiu de partea lor. Fiecare isi duce crucea... a lor e grea si e mostenita si ea de la parintii lor... Sintem oameni si intelegem si greseli si slabiciuni si neputinte... dar nu putem merge la infinit pe calea intelegerii. Sau s-ar putea daca ar fi reciproca: da, mama, eu te inteleg iar mama ii spune 'iarta-ma, si eu te inteleg, abia acum te inteleg, hai sa construim impreuna altceva.

Nu stiu daca ajunge, ceea ce s-a intimplat in copilarie ramine pregnant si de multe ori este mai presus de puterile noastre sa depasim si, oricum, nu putem depasi daca ascundem in continuare, daca nu ne strigam 'furiile' asa cum spunea LadyJ. Care nu inseamna neaparat sa urli, sa te certi, sa jignesti si tu la rindul tau ca sa te usurezi... ci pur si simplu sa te deschizi, sa spui ce ai pe suflet, sa mergi pina la radacina raului si sa afli adevarul despre tine si parintii tai.

Sigur ca un adult, care vrea sa fie 'altfel' cu copiii lui, va face eforturi in sensul acesta. Dar eu nu cred ca poti ajunge la un rezultat final si bun pina nu faci ordine in tine, in ceea ce priveste copilaria (asta ti-o spun din proprie experienta).

dica intelegi ce e de inteles, sa accepti ce se poate accepta, sa spui ce nu poti si sa accepti si faptul ca nu poti sa accepti ce nu e de acceptat, chiar daca intelegi... si sa oferi astfel o baza solida si sanatoasa vietii de adult, cu tot ce exista in ea. Abia asta inseamna autencitate si daca pe asta o ai, atunci nu ai cum sa gresesti prea mult.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

daniela_b spune:

O sa ma urasc pentru ce-o sa scriu acum dar...treaca-mearga, inca o persoana in grupul de "uratori", nu mai conteaza...

asadar:

va rog, putem uita (macar) pentru macar o pagina de pisigri si de relatiile ei nu prea rele cu mama sa, ca sa ne reintoarcem la Ana?

Va rog sa recititi subiectul si sa va uitati cite raspunsuri sint pentru copilul nefericit Ana si cite sint pentru copilul multumit pisigri.
Va rog ( iar) sa facem un grup pozitiv pentru cel ce cere ajutorul si nu un grup anti- cel ce spune ca nu e nevoie de ajutor.
Va rog.


Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii

simplyana_m spune:

Editez, ca am copil mic care da send cand nu trebuie

ana_radu spune:

In primul rand vreau sa multumesc celor care ma inteleg, deoarece prin sfaturile care mi le-au dat mi-am dat seama ca au trait si ele situati similare......deci nu trebuie sa scrii o mie de cuvinte pentru a intelege suferinta cuiva.
In al doilea rand pentru cele care nu au perceput problema mea, imi pare rau, dar nu pot face o anamneza a vieti mele pe fiecare varsta pe acest forum pentru ca ele sa inteleaga exact ceea ce simt.
Sa stiti ca m-am gandit mult la titlu....si am considerat ca, in fiecare caz exista doua parti distincte. O parte sunt eu (care mi-am expus punctul meu de vedere)si cealalta parte mama(1. puteau sa existe pe forum persoane de varsta mamei sau 2. sa existe persoane care sunt mame si au acelasi coportament ca al mamei mele), avand dreptul sa isi exprime liber opinia.
Acest subiect nu este doar pentru a primi sfaturi(de la persoane care au acelasi trairi) pentru a-mi rezolva eu problema cat si un semnal de alarma pentru toate MAMELE care cred ca daca ii dai copilului sa manance, haine, o locuinta .......inseamna ca nu-i mai trebuie nimic copilului tau. Am tanjit tot timpul dupa iubire, dupa o alinare, dupa o incurajare dupa cineva cu sa vorbesc si care sa-i pese de simtirile mele si sa ma incurajeze unde era cazul......dar am dat de zidul " fa asa ca eu iti vreau binele si stiu eu mai bine" .

simplyana_m spune:

...si cu asta inchei, cel putin pana vine Ana cu lamuririle:

Pana nu ma contrazici, trag concluzia ca da, pe tine te-a suparat incorectitudinea. Nu gasesti justificata reactia si "greutatea" vorbelor, atata timp cat tu te-ai comportat bine. De ce, daca "dansa" totusi pretinde asta, nu crezi ca ai jignit-o deloc? Nu mi se pare ca va permiteti prea multe reciproc! Ce anume ai spus pe un ton ridicat?

"Dansa" devine aici o fiinta numita intamplator, mama, pe care sa o iertam, sa n-o iertam? Te-ai identificat cu una din postarile fetelor, dar imi scapa inca multe detalii...Daca incidentul a fost in premiera, cum ai constatat tu ca mama ta nu recunoaste niciodata ca a gresit, nu spune "imi pare rau"? Cum nu are timp sa te asculte, cand vorbiti zilnic, ore in sir? Tu ai timp sa ii vorbesti? I-ai facut totusi reprosuri, daca se simte acuzata pe nedrept, i-ai spus despre frustrarile tale, fara sa o jignesti.
Revin cu nevoia de a reproduce dialogul vostru, si nu numai replica mamei tale intre ghilimele. Am impresia ca s-au cam spus lucruri si ca, si tu, si mama ta va considerati victime. Posibil ca mama ta sa faca galagie mai mare, iar tu sa-ti cauti confirmarea aici...



Aici iti ofer o

http://www.lucamic.blogspot.com/

simplyana_m spune:

Ok, Ana. Eu am considerat ca dai aici un exemplu personal, care vad ca vrei sa fie edificator pentru mame in general si pentru un anumit tip de mame in particular. Dar nu se intelege bine nici care e exemplul tau personal, nici ce tip de mama e cea "blamata", pentru ca nimeni nu se va identifica vreodata cu o mama rea sau dictatoriala, fara nici un fel de alte trasaturi "umane". Si mai cred ca cel mai bun ajutor pentru tine, care ai cerut opinia unor oameni neimplicati emotional, tocmai pentru obiectivitate, este de a intelege lucrurile mai bine in afara emotiilor, tocmai pentru a le gestiona mai bine. Dar daca tu ai venit aici pentru o mangaiere sau un umar pe care sa plangi, probabil ca ti-ai atins scopul deja.
Iti doresc sa rezolvi cat mai repede si mai usor conflictele, si sa-ti incepi viata cea noua cu fruntea sus!

http://www.lucamic.blogspot.com/

daniela_b spune:

Hei, simply-ana, ce e cu tine? aveai o dupa-amiaza neocupata si nu stiai ce sa faci cu ea? Da, Ana noastra ( a'de facu' subiectu') avea nevoie de o mingiiere si un umar de plins peste...care ti-e tie nedumerirea? Ca si-a atins scopul deja?
Pai, bine.
Stii ce greu e?
Sa gasesti umar.
Sa dai umar cui ti-l cere?





Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii