Recuperarea dupa infidelitate

balanta spune:

Marius, imi cer scuze, a fost clarificata situatia de ilia.

delhope spune:

Buna Illia,

Apreciez tare mult modul tau de a vedea lucrurile si tin sa iti spun ca tind sa il impartasesc. Vreau sa cred ca ceea ce se intampla in viata mea acum este o ratacire de moment si ca ne vom trezi ca dintr-un vis urat, pentru a ne creste fetita impreuna (ieri am aflat ca este fetita :)). Imi doresc asta din tot sufletul, la fel de mult cum imi doresc sa il pot ierta cu adevarat, sa SIMT ca l-am iertat, nu sa ma gabdesc sa il iert. Realitatea este, insa, ca el isi iubeste libertatea castigata si se vede in continuare cu aceasta femeie. Mi-a spus ca o iubeste si ca se simte foarte compatibil cu ea, ca ii ofera exact ce are nevoie...Pe de alta parte, exista o persoana careia ii spune ca s-ar intoarce acasa, insa nu este momentul inca, intrucat vrea sa vada o schimbare reala la mine (sa ii ofer mai multa libertate, mai multa atentie, mai multa spontaneitate, mai multa intelegere si sprijin). Stiu ca uneori trece pe acasa si scoate cainele la plimbare, insa asta cand eu sunt la birou...nu stiu cat de des a facut asta in ultima saptamana (el fiind plecat din 21 febr), insa cu siguranta era un obicei constant. Este extrem de contradictorie toata situatia, iar anomaliile in general imi solicita atentia si implicarea la maxim. Pe de-o parte s-ar intoarce (desi imi spune in fata ca nu ma mai iubeste si ca o iubeste pe aia) insa ii este teama de reprosuri si certuri...pe de alta parte, nu se intoarce si ma indeparteaza din viata lui...Am decis sa nu il mai sun sub nicio forma. Ieri, programarea la medic a fost reprogramata (a trebuit sa merg mai devreme), insa nu l-am anuntat. Urma sa vina cu mine, insa am decis sa nu il anunt de noua ora si nu i-a picat deloc bine, s-a interesat chiar cum a fost si cum arata bebe. Cand m-a sunat i-am spus ca este fetita si am discutat un pic despre variante de nume, insa cam atat. Imi vine foarte greu sa cred ca va sta departe de noi, insa este o realitate pe care trebuie sa o accept. Oricat mi-as dori sa trecem peste asta, sa se intoarca si sa-l iert, nu cred ca noi vom fii atat de norocosi ca voi...mai am o singura arma - indiferenta. Si daca nici prin indiferenta totala nu va simti ca ii lipsim, inseamna ca sufletul lui e definitiv in alta parte si va trebui sa mergem pe drumuri separate.
Cred ca timpul le va decide pe toate. Oricum, ma bucur sa aud ca sunt femei care au maturiatea ta cand vine vorba despre situatii atat de grele.
Sincer, te admir.

floaredemac spune:

Delhope, stiu si eu un caz asemanator cu al tau. El a inselat-o cand ea era insarcinata, ea nu a putut trece peste asta, au dat divort cand copilul avea cateva luni. Dupa ce cativa ani el nu a dat semne ca i-ar pasa de copil, acum i s-a trezit simtul patern si a dat-o in judecata, solicitand sa petreaca f mult timp doar el cu copilul. Nu spun ca nu ar avea dreptul, este tatal lui, dar 3 ani a uitat de copil, il ruga mamica sa vina sa il viziteze, ii cumpara ea cadouri in numele lui...
Ce vreau sa iti spun este sa ai in vedere si acest aspect - chiar daca acum ti s-ar putea parea ca nu il intereseaza de copil, s-ar putea intr-o buna zi sa isi schimbe comportamentul.
Iti doresc sa fii puternica si inteleapta, si sa duci sarcina la bun sfarsit avand un copil sanatos.

EllaX spune:

delhope, eu am vrut doar sa-ti spun ca eu pe tine te admir. Privind in urma, ar fi fost bine sa gandesc si sa actionez ca tine. Nu stiu povestea ta, dar un om care te insala (si) in timpul sarcinii si iti gaseste tie bube ca sa explice mizeria facuta de el nu merita pastrat, cu atat mai mult tras inapoi. Asta e parerea mea, acum - cam asta a fost si atunci, dar m-am mintit ca cred altceva. Sa fiti sanatoase si sa aveti noroc, tu si fetita!

delhope spune:

Multumesc mult de incurajari, Floaredemac! Realitatea este ca el se intereseaza de sarcina chiar de pe acum. Neputand sa participe la ecografie, s-a interesat pe unde a putut cum este fetita...am negociat chiar unul dintre prenume...chiar nu cred ca nu ii va pasa si vreau sa cred ca nasterea fetitei ii va starni mai mult decat instinctul patern. Mai mult, inca vreau sa cred ca cei 11 ani in care noi am crescut, practic, impreuna, nu au fost o minciuna totala, iar omul pe care il priveam cu atata iubire si admiratie nu a fost un fals...Probabil imi vei spune ca ma mint singra...si mai trist este ca probabil iti voi da dreptate...dar vreau cu tot dinadinsul sa cred ca fiecare are cate un moment de ratacire in viata si ca fiecare merita o a doua sansa. Cred ca timpul le va rezolva pe toate.
Multumesc inca o data si numai bine!

delhope spune:

Multumesc tare mult, EllaX! Dupa toate logicile posibile, nu pot sa nu iti dau dreptate...mai complicat este cand logica este umbrita de sentimente, iar cand spun sentimente, nu ma refer neaparat la iubire, cat mai ales la teama de a merge mai departe singura, la teama de a nu mai avea niciodata incredere in nimenti (si ma intreb de ce as lua+o vreodata de la capat cu altcineva), teama de a ma treyi singura in fiecare dimineata, teama de a avea un copil care sa creasca fara tatal lui....Este extrem de greu de exprimat in cuvinte ce imi trece prin gand...este greu de exprimat cate scenarii nu am incercat sa fac pentru a gasi raspunsul la toata aceasta situatie. Ce are el de gand? De ce a plecat la alta? De ce ne trateaya asa? De ce, in aceste conditii, eu nu imi pot lua gandul de la el? De ce vreau sa lupt in continuare pentru casnicia noastra, in conditiile in care el imi spune ca nu mai vrea asta? Iar daca nu mai vrea asta, de ce nu e pregatit sa divorteze?....si cate si mai cate...
Poate ca intr+o yi voi gasi raspunsurile si atunci am sa le impartasesc aici, poate vor ajutape altcineva...

Multumesc si numai bine!

floaredemac spune:

Delhope, numai tu stii daca te minti singura sau nu.... numai tu stii daca vei putea continua relatia cu el ca si cand nimic nu ar fi fost. Asa, virtual, sunt alaturi de tine si sper din tot sufletul sa se rezolve lucrurile in mod pozitiv. Eu inteleg ca tu il mai iubesti inca, stiu cum este, asa ca totul depinde acum de el. Sper sa realizeze ce poate pierde inainte sa fie prea tarziu.

larissa_79 spune:

ai putea sa ii zici asta sotului cu sufletul deschis? sa stie si el ce a facut si care sunt repercursiunile minciunilor si infidelitatii sale! sa vada si el demage-ul produs!
daca e barbat, daca te iubeste o sa il usture fraza asta!
pe mine una m-ar darama...

din partea mea cu mare drag ilia ai toata admiratia! continui sa cred ca n-ai avut noroc si ca esti o femeie usor de iubit! dar...cum ai zis si tu e foarte posibil ca setul de probleme sa se schimbe doar si n-as putea sa te sfatuiesc sa risiti. daca n-ar fi copii ar merita! dar...asa....sunt mama...e greu sa lasi copii fara tata, sa fii egoist sa te gandesti doar la tine! oricum ti-am citit si subiectele vechi si mi-a placut mult labirintul din inima si sufletul tau. Regret ca el, cel iubit nu l-a apreciat!

Larisa mamica de Nectarie (22 iulie 2010) si Alexia (13 iulie 2006)

http://picasaweb.google.com/roparo/CopiiNectarieLuna5#

victory spune:

Rana din sufletul tau v-a ramane pt toata viata,la fel si teama ca poate se v-a intampla din nou.
Tu esti cea care stie cel mai bine ce vrea de la viata si ce isi doreste pt viitorul copiilor.

Un singur sfat iti dau,gandeste-te ca si tu ai doar o singura viata si aceea scurta si meriti tot ce e mai bun.

Iti doresc numai bine si aceasta alegere pe care ai facut-o si anume sa ierti si sa mergi mai departe sa fie alegerea cea buna.


Anda,mami lui Stefan Alexandru o minune de copil

Raluca_psiho spune:

Draga delhope, sincer nu stiu pe cata responsabilitate te poti baza din partea lui, daca te-a parasit in timpul sarcinii. Iti spun asta in ideea de a nu-ti face prea mari sperante ca totul va fi la fel ca inainte (chiar daca speranta te ajuta sa treci peste durerea acestei perioade). Oricum fetita ta isi va cunoaste tatal, indiferent daca ramaneti impreuna sau nu, si sincer nu cred ca doar de dragul copiilor merita sa faci atat de multe compromisuri pentru el (avand in vedere ca balanta implicarii e foarte dezechilibrata intre voi). Oricum, tu stii cel mai bine cat de mult poti ierta si cat de mult nu poti ierta.
Iar fetita, daca a ales sa se nasca intr-o familie cu probleme de acest gen, inseamna ca este puternica si pregatita pentru viata!:)