Copil mic se enerveaza foarte repede

Dragi mamici, va rog sa imi dati cateva sfaturi cum sa procedez cu fetita mea de 1 an si 4 luni care se enerveaza foarte repede cand nu fac ce vrea ea. Avem aceasta problema de cam 2 saptamani, vrea toata ziua sa fac numai ce vrea ea si mai nou de 2 zile cand se enerveaza ca nu vreau sa fac ATUNCI CEVA incepe sa loveasca. Ea este un copil calm si linistit dar nu inteleg de ce aceasta schimbare de comportament, sa fie de la maselute? Nu am lasat-o niciodata sa planga si nu prae stie ce inseamna cuvantul NU dar cred ca trebuie sa-i pun o limita...parca deja ma vad intr-un magazin cu copilul care se tavaleste pe jos facand o criza ca nu vreau sa-i iau ceva!!!!
Voi cum reusiti sa impuneti anumite limite copiilor? Sa nu credeti ca vreau un copil cuminte pe care sa nu-l simt in casa ...dar vreau sa-l invat ca sunt anumite lucruri pe care CHIAR nu are voie sa le faca.Multumesc.

A_driana spune:

cam aceiasi pb am si eu cu baietelul meu de 1 an si 2 luni...daca nu-i dau ce vrea el sau nu-i fac pe plac incepe sa planga...cateodata il asculta pe ,nu' dar de cele mai multe ori nici nu ma baga in seama...
nu stiu ce sa fac cu el...nu sunt adepta bataii nici vorba...pot sa-i spun calm, frumos sau cu tonul mai ridicat, ca nu prea ma asculta...dar cumva tot trebuie sa inteleaga ca unele lucruri nu-i voie sa le faca...
astept si eu interesata pareri


Adriana, mamica pufarinului David

mcoca spune:

Mariana draga, ai deschis cutia Pandorei cred :) (ma refer la subiect.

Acum on topic : fetita mea a avut aceleasi manifestari cam pe la aceeasi varsta. Cum am procedat noi : cand incepea criza ma puneam la nivelul ei si ii explicam ca mama nu poate sa faca ceea ce cerea ea, pentru ca ..., si daca ea nu e de acord poate sa tipe si sa sa tavaleasca, saaau ... poate sa vina sa se linisteasca la mama in brate. De cele mai multe ori alegea sa vina in brate, alteori se dadea cu fundu de pamant de 2 ori si tot la mine in brate ajungea.
La noi crizele apareau in general seara, cand veneam de la bona. Oboseala isi spunea cuvantul, plus ca nu era multumita ca o lasasem acolo toata ziua. Incet, incet s-au rarit. Au mai fost si situatii cand nu te puteai intelege cu ea, urla si dadea din maini, nu ma lasa sa o ating, aparent fara motiv : atunci avea succes time out-ul (nu mai mult de 1 minut, cu mine nu departe) urmat de venitul la mine in brate.
Intotdeauna i-am vorbit calm, cu caldura si intelegere.

Acum depinde f mult si de copil. La noi merg dialogul, explicatiile cam in majoritatea cazurilor. La nepotul, aceeasi varsta, nici vorba sa meaga tehnicile astea.


Vicky si Printzesone

mariana_alex spune:

Exact asa procedez si eu, ma las jos si-i explic de ce nu se poate dar se intoarce si pleaca plangand si se intoarce si incearca iarasi acelasi lucru, tot plangand...o iau in brate, incerc sa o linistesc si tot ii explic calm ca nu are voie, ca se poate rani, ca mami si tati nu tipa si bla bla ...dar nu prea iesa cum vreau eu ....plange din ce in ce mai tare...;((

mcoca spune:

Pai altceva nu prea ai ce face decat repetat la infinit nu e voie ca te loveste, etc, incercat sa-i distragi atentia, si mai ales sa fii tare pe pozitie. Adica nu azi nu are voie si maine hai sa o lasam ca plange prea tare ...
Ideea e sa nu ii interzici f multe lucruri : 1, 2 cu adevarat importante, atat.

Un exemplu : fetita mea nu mi-a cautat nicioadata in sertare. De ce? Pentru ca la ea in camera a avut voie sa faca ce vrea, iar in salon avea si acolo sertarul ei cu jucarii. In rest nu am lasat-o, asta a fost una din regulile noastre. Daca a vrut sa se uite, s-a uitat, cu mine, dar nu mi-a scos cratitele sau mirodeniile. La noi alta regula a fost : nu ne jucam cu mancarea. Atat a fost la noi.


Vicky si Printzesone

mcoca spune:

Cand zic cu adevarat importante, de fapt importante pentru tine . Ca prize si din astea de securitate, sunt ok zic eu. Noi am securizat casa din punctul asta de vedere, deci nu le aveam pe lista.


Vicky si Printzesone

miereamara spune:

E varsta la care incep sa isi afirme personalitatea. O etapa normala care in cazul nostru este la apogeu (baietelul are doi ani).
Eu am urmat o metoda citita intr-o carte, la noi a mers f bine.
Caz concret: copilul se tavaleste pe jos pt ca vrea ceva care poate fi periculos pt el, sa zicem ca vrea sa se joace la robinetul de apa fierbinte. Criza maxima, tipete, tavaleli pe jos.

1. Ma cobor la nivelul lui (eventual ma intind pe podea langa el) si incerc sa ii transmit cu voce calma ca ii inteleg frustrare. De multe ori din cauza ca este foarte surescitat nu pot sa ii captez atentia si atunci cu o voce cam la o treime din tonul lui ii repet: Aidan vrea sa se joace cu apa fierbinte, Aidan vrea sa se joace cu apa fierbinte..in momentul asta el a inteles ca eu stiu care e durerea lui si de cele mai multe ori se opreste din plans si asteapta sa vada ce urmeaza.

2. i-am captat atentia, ii mai reinforce o data: Aidan vrea sa se joace cu apa fierbinte, daaaa..dar nuuuu, nu se poateeeee pt ca (aici pui motivul) pt ca Aidan face bubu, totul cu cuvinte cat mai putine si simple pt ca ei in momentele in care sunt in criza nu au chef sa asculte prelegeri.

3. i-ai captat atentia, e timpul sa ii indrepti atentia spre altceva: Aidan vrea sa se joace cu apa fierbinte dar nu se poate pt ca poate sa faca buba, hai mai bine sa ne jucam cu ratustele in ligheanul cu apa rece, sau orice altceva care are cat de act leagtura cu cerinta initiala a copilului.

Metoda asta la noi a functionat in 80% din cazuri, totul este sa stai calm si sa arati copilului ca ii intelegi dorinta dar dintr-un anume motiv nu poti sa i-o indeplinesti si apoi sa incerci sa ii arati altceva care sa ii deturneze atentia.

Limitele batute in cuie eu am doar cateva: in primul rand legate de siguranta fizica - scaun de masina, alergat in strada,lovit, muscat, orice altceva care i-ar pune in pericol integritatea lui fizica si a celorlalti(aici nu e loc de negocieri), apoi alte cateva (un pic negociabile) legate de programul de somn si masa, se merge la culcare posibil la aceeasi ora, se mananca la masa - astea tin foarte mult de fiecare familie in parte, apoi limitele "largi" care la fel tin de organizarea si nivelul de toleranta a fiecarei familii in parte, de exemplu mie nu-mi pasa daca imprastie jucarii prin casa, daca face mizerie in jur cand ia masa (atata timp cat sta asezat pe scaun la masa), il las sa exploreze oriunde vrea in casa, etc.

Eu nu m-as ingrijora asa de tare pt crizele din magazine, putin imi pasa ce spune lumea, dc copilul meu face o criza in magazin inseamana ca ceva il deranjeaza si eu trebuie sa aflu ce se intampla.

Incerc sa evit cat mai mult cuvantul NO, daca de exemplu incepe sa-si toarne lapte in cap ii spun ceva de genul : this is not a cup is made for (asta nu e ceva pt care biberonul e facut), nu ii spun direct NUUU, nu e voie, eventual cu o fata panicata pt ca lui i se va parea foarte amuzant si cu siguranta va repeta faza.

Cheia la noi a fost consisistenta, calmul si repetarea de n ori a unui lucru/deprinderi care se vrea invatata. Plus exemplul personal. Neaparat amandoi parintii trebuie sa se puna de acord asupra metodelor, nu unul hais si altul cea. Un categoric nu pedepselor de genul time out sau pedepselor corporale. Am incercat de doua ori time out si nu am facut decat sa il enervez si mai rau, am renuntat si imi pare rau ca le-am incercat.

Sper sa te ajute cat de cat experienta mea. Am incercat sa expun cat mai pe scurt, dar sunt multe chestii de discutat pe marginea acestui subiect.

www.flickr.com/photos/14984866@N07/" target="_blank">Baby Gator

Leditia spune:

Este o perioada,o sa treaca.
Muta tot ce e periculos pt ea cat mai sus,securizeaza casa si las-o sa exploreze,asa ca va mai trebui sa stai cu gura pe ea ca nu are voie aia si ailalta si ea sa se supere.Pt ei este frustrant,vor sa descopere,vor sa exploreze,vor ceva anume,dar nu se pot exprima,au impresia ca noi nu-i intelegem si de multe ori asa este,tocmai ca la varste mici nu vorbesc si tu ca parinte le iei prin eliminare:))
Fii-miu cand se enerva se dadea cu capul de podea sau de pereti,am zis ca innebunesc si ca nu va mai trece in veci perioada aia..Ii puneam mana sub cap sa nu se mai loveasca si el continua sa se loveasca si de ciuda ca-i tineam mana la frunte,fugea mai incolo sa se pocneasca.
Acum se enerveaza daca nu-i reuseste ceva..de ex face un turn din cuburi si pune la un moment dat piese mari peste piese mici sau e prea inalt si nu mai are stabilitate si cade..si le arunca,se enerveaza,se arunca pe jos..dar nu se mai pocneste.
Eu i-am explicat la infinit,l-am luat in brate,l-am calmat si mai ales i-am distras atentia pt a uita de nervi:)
la 2 ani vor fi alti nervi,cu rabdare si calm o sa treceti peste toate si sunt doar etape,care vor trece,vor veni altele si tot asa.
Eu nu i-am impus limite,decat cele ce tin de siguranta lui,am securizat cat am putut casa si l-am lasat sa exploreze..Da,se catara,da se mai intampla sa strice una si alta,dar e cumva vina noastra ca i le lasam la indemana.
O sa-i treaca,o sa vezi.

POZE CU NOI
de David Christian

Speranta si incredere pentru David
Poti ajuta si tu!Bazar umanitar pt David si alti copilasi speciali!.

adra_bell spune:

Mai toti copiii trec prin aceasta etapa, cred ca tine si de frustrarea ca nu pot sa se exprime asa cum si-ar dori ei. Fii-mea se enerva f tare cand nu intelegeam ce spune. Cand spunea cate un cuvanta nou, deja ma treceau transpiratiile daca nu-l ghiceam din prima.

Cat despre crize, asa am procedat si eu, au fost doar doua, una nu se pune:D ca era obosita, a doua vroia un Mos Craciun de ciocolata si s-a pus pe tavaleala intr-un supermarket, era iarna, gresia pe jos uda si murdara iar mandra mea avea o gecuta alba. M-am asezat langa ea (nu-ti spun cat de dezaprobator se uita lumea) si i-am vorbit incet, i-am explicat de ce nu-i cumpar enormitatea si culmea...a inteles.

Rabdare multa, asta e remediul si sa incerci sa o intelegi.

blog

The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world