Sunt obsedata de el !

eumada spune:

Poate te ajuta chestia asta.Inainte de actuala casatorie,am fost maritata doar trei luni cu un tip care pur si simplu ma orbise...si nu-s genul,crede-ma.De atunci m-am desteptat...in fine...
Ei de fapt el vroia sa se panseze cu mine...o iubea enorm pe fosta lui prietena..care intre timp isi gasise unul care o plimba prin..Grecia..bine in 2005 era ceva....
Ei si dupa cateva saptamani,am detectat ca totusi omul ala nu functiona normal..dupa ce am semnat la starea civila(mama nu a fost de acord nici o secunda)l-a sunat fosta....si i-a spus ca e langa cladire,in fine....
El tot timpul povestea cum isi batea joc de el...dar mereu numai de ea vobea si era insurat.Iar in 2005 eram fotomodel pe bune.....aratam traznet,ma ajuta si capul.....degeaba.Era cu ea in gura mereu,vorbea ore intregi cu ea pe mess,isi facea id-uri false si vorbea ore intregi...eram disperata...imi spunea ca ma iubeste,apoi dupa 10 minute imi spunea ca se bucura ca ea sufera ...situatie de kko.Ei si am cunoscut un tip..ii tineam contabilitatea....divortat,un copil...bani pe el la greu.....s-a indragostit fulger de mine,m-a ajutat sa demonstrez ca sostul meu era un impostor...si a rabdat..si a rabdat,nu mi-a cerut nimic niciodata.Si m-am desteptat eu ca dintr-un vis urat....perioada aia am fost exact ca tine acum.....obsedata de nemernic.Asta statea si suferea....
Am divortat repede si am taiat orice legatura cu fostul.Ca ma cauta ca disperatu`..problema lui....
Ulterior,C.patronul meu,nu a mai putut astepta sa ma vindec eu.Mi-a spus :sufar mult ca te iubesc, dar am un copil si prefer sa ma axez pe ea,tu nu esti pregatita de raspunderea pe care o presupune relatia cu mine.M-a durut...omul m-a ajutat fara sa ceara nimic in schimb....

Ei si atunci dupa trei luni de maritis prostesc,dupa inca 1 an de relatie?cu C,am vrut sa ma linistesc....mi-am cumparat casa mea,masina mea,de munca aveam,servciul era foarte bun,deci preocupari la greu.Si incet incet s-au estompat amintirile..bine ca nemernicu` ma cauta sa vada ce fac...odata m-am apucat de tipat de ciuda ca nu ma lasa in pace....
Si i-am trantit-o in fata de s-a lecuit.

Apoi mi-am cunoscut actualul sot care a stiut sa ma faca sa-l iubesc.....sa-l iubesc asa de mult incat la trei luni dupa ce m-a cunoscut aveam stabilita si data nuntii..ba platisem si avansul....
Radeam ca habar nu am ce au toti de vor sa ma ia de nevasta.Dar el e un om deosebit si merita orice,mai ales ca numai iubirea poate suporta scorpia din mine.

Asa ca lasa prostiile si ocupa-te de familie....

Zicea cineva de intalnit..ei c fostul ne-am intalnit in parc...eu cu Eva..chiar in septembrie,seara era....el cu sotia si cu fetita lor de trei luni.
Habar nu am daca era fosta lui sau alta,nu m-a interesat..l-am vazut,am trecut unul pe langa altul,el m-a strigat...am stat de vorba cateva minute....urarile clasice care se fac la bebelusi....nu m-am putu opri sa nu ma gandesc la fata aia...ce are ea de rabdat daca nu e iubirea lui cea mare,ca el avea o problema psihica totusi...ceva exact ca tine .Si vreau sa zic ca m-a busit rasul cand mi-am adus aminte ce proasta am fost....ioi....

Tu insa ai nevoie de psiholog ca e nasol.

Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

lisbeth spune:

Draga mea Ionik,

Cred acum, dupa ce te cunosc un pic mai bine decat la inceput, ca esti exact opusul a ceea ce pareai initial.
Esti o femeie puternica, cum a mai sesizat cineva, o femeie care si-a gasit defularea in aceasta himera, care si-a inventat aceasta lume imaginara, pentru a-si satisface nevoia de iubire, de acceptare, de intelegere.
Sa fi fost in locul tau, altii/altele ar fi clacat, si-ar fi gasit alinarea in diverse forme de exces.

Vin si eu cu o umila sugestie, determinata mai ales de constatarea ca situatia ta a ramas neschimbata chiar si dupa ce ti-ai rostit aici problema, si te-ai autodiagnosticat.
Ce-ar fi sa te impaci cu aceasta obsesie, sa o accepti cu luciditate (ce oximoron!), sa nu te mai lupti cu ea, ci sa faca parte firesc din viata ta, in sensul sa ii atribui exact rolul pe care il are: de viata paralela nascocita de tine, exercitiu de imaginatie, evadare temporara din prezent, dar tot timpul sa ai in vedere ca nu este nimic mai mult decat atat, o nascocire a imaginatiei tale. Ce zici?
dar voi, ce ziceti? E ok sa traiesti asa?
Cu drag,
de la o persoana care evadeaza din cand in cand

alsa spune:

Nu, nu e ok deloc

Adriana mica spune:

Ionik, sunt momente cand fiecare dintre noi este intr-o forma sau alta, tentat(a) sa proiecteze in viitor neimplinirile trecutului.

Din confruntarile pe care le-am avut cu mine insami pe aceasta tema, am ajuns la concluzia ca cel mai mult ajuta sa incerci sa exteriorizezi ceea ce te framanta. Nu stiu sa te sfatuiesc in ce directie sa te indrepti cu acest demers, cred ca este pana la urma o alegere pe care doar tu poti s-o faci.

Uneori este de ajuns sa discuti cu cineva apropiat, sau sa scrii despre toate aceste ganduri si emotii. O astfel de comunicare te poate ajuta sa te detasezi si sa privesti totul din afara, astfel incat sa intelegi mai bine care sunt punctele vulnerabile care te fac sa te simti nesigura de ceea ce se intampla in prezent. Alteori insa este nevoie de suport din partea cuiva specializat.

Multa bafta!

ellej spune:

Mie nu mi se pare o idee atat de rea. Pana cand ii trece "amocul" - pentru ca intr-un final o sa-i treaca. E ca si cum ai visa la cai verzi pe pereti, constient fiind ca sunt doar cai verzi pe pereti :) Un fel de second life temporar.

albertina09 spune:

draga mea, citind povestea ta mi-a venit in minte celebra madame Bovary, vesnic nemultumita de prezent.
As vrea sa te rog sa iti imaginezi ca stergi totul cu buretele, tot trecutul tau si apoi sa iti imaginezi ca esti casatorita cu EL, sa ti-l imaginezi ca pe orice barbat care vine obosit de la serviciu, se aseaza la masa,eventual asteapta sa ii pui tu in farfurie, apoi se tranteste in fata televizorului si adoarme, iar tu esti nevoita sa ai grija de copii, apoi imagineaza-ti ca isi lasa hainele vraiste, iar tu trebuie sa le aduni, imagineaza-ti-l ragaind sau tragand parturi,nu spun ca toti barbatii sunt astfel, dar daca el este, ce te faci?
NU INTELEG, intr-un final ce iubesti tu asa de mult la omul asta? Ca nu te-a bagat niciodata cu adevarat in seama, ca te-a lasat mereu cu ochii in soare, sau ce? Mai imagineaza-te peste 20-30 de ani, cand o viata ai visat la el, ca a trecut viata iar tu doar ai visat la un barbat pe care nu il cunosti deloc, pe care l-ai pus pe un piedestal si i te inchini,nu te intereseaza nimic, crezi ca el e perfect pentru tine.
si daca sotul tau gaseste jurnalele pe care tu le ai de ani de zile? tu il iubesti pe sotul tau? Chiar il iubesti? pune-te si in situatia lui: sa afli dupa ani de zile ca tot timpul viseaza la alta, chiar si cand face dragoste cu tine... ti-ar conveni? Am vazut ca cineva te sfatuia sa ii povestesti totul sotului tau, mie mi se pare o idee nu prea buna. Cea mai buna idee e sa iti revii, sa vezi ce viata frumoasa ai, cu un sot care te iubeste, doi copii minunati( si nu plozi cum i-ai numit tu), o realitate palpabila. Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard

Happy_in_TO spune:

Am avut si eu o dragoste din asta in copilarie, un pustan frumos si finut. Ma uitam de la gardul meu la geamul lui seara tirziu si ma bucuram ca ii vad veioza aprinsa, ma uitam asa, cu ochi galesi dupa el, visam la cai verzi pe pereti. A tinut ani intregi obsesia asta :))
Cind am fost ultima data in tara l-am vazut. Gras, cu burta, fara un dinte in fata, chel si cu capul cit o banita. Mi-a marturisit ca i-a placut de mine in trecut. Mi s-a parut comic!

Happy_in_TO spune:

Inca ceva... dragostea aia, plina de hormoni salbateci care iti multiplica simturile si te baga in priza, cind simti ca ti se suie parul in cap cind te ia de mina sau te atinge din greseala cind va plimbati in parc...dragostea aia e specifica virstei si nu te mai intilnesti cu ea la maturitate. Iti trebuie ore de preludiu sa simti ce simteai la o simpla atingere atunci :))

Asta e, tineretea cu farmecul ei!

escu spune:

Gresit. Poti simti la fel la orice varsta, atunci cand te indragostesti. Este ceva peste ratiune. Chiar pot sa-ti confirm ca la varste mai inaintate multiplicarea simturilor este inzecita. Cu o singura conditie - sa iubesti cu adevarat, sa-ti lasi simturile libere

Amonar spune:

Ionika, eu spun ce cred eu. Parerea mea este bazata pe experienta mea de viata si un pic de analiza.
Nu am intentionat sa scriu dar pana acum nimeni nu a spus ce gandesc eu. Iubirea asta a ta, a existat (si exista) in inima ta dar nu a fost CONSUMATA. Este un mic detaliu de mare importanta. Deci sentimentul acesta nu a fost transpus in practica de zi cu zi, cu consecintele de rigoare. O iubire se poate 'consuma' si prin faptul ca ti se spune in fata ca nu esti dorita. Dar, tu nu ai trait in mod constient acel 'cutit' in inima. Cand baiatul ti-a spus ca 'nu a fost nimic' tu de fapt ai trecut peste intelesul acestor cuvinte si ai refuzat sa le analizezi. Tu le-ai dat la o parte si te-ai dus sa cauti lucruri 'pozitive' in toata povestea asta care ar putea sa rastoarne realitatea cruda (care nu se poate modifica). Ai inceput sa cauti argumente pt a pastra iubirea pt el in sufletul tau. Si te-ai agatat de ele, pt ca ele exista in ochii tai. Bazandu-te pe faptul ca el ti-a raspuns la flirturi, prin prisma ta de a te atasa de cineva, este suficient pt a intretine o iubire. Dar daca pt el un flirt inseamna 'sa vad daca am succes pe piata'? Un fel de alimentare a ego-ului lui? Si stiu ca chiar daca raspunsul tau ar fi pozitiv la aceasta intrebare la tine tot nu s-ar schimba nimic. Pt ca dragostea pt el este impletita cu altceva. Cum s-a spus aici, probleme cu mama ta, tatal tau, sotul tau.
Probail ca chiar daca ar veni cel mai frumos, cel mai inteligent, cel mai.., cel maibarbat si ti-ar spune ce tu esti dragostea vietii lui, tu tot pe acel baiat l-ai iubi. De ce? Pt ca el te-a respins, asa cum a facut-o mama ta, tatal tau (chiar daca tu nu vezi asta). Si vei tanji la tot ce nu poti avea atat timp cat nu produci o SCHIMBARE.

De schimbare ai tu nevoie. Inteleg ca traiesti intr-o monotonie totala, dusa de inertia vietii si situatiei in care te afli. Adica esti mama, ai grija de copiii tai, ai probleme cu mama ta, ai probleme cu sotul tau, ai probleme cu cariera ta. Daca stau sa ma gandesc nu exista resurse vizibile de unde te-ai putea aproviziona cu energie pozitiva. Si asta este lucru de care tu ai nevoie, energie pozitiva. Si se pare ca ai ajuns intr-un stadiu in care tu nu iti poti crea singura aceasta energie pozitiva. De aceea trebuie sa SCHIMBI ceva. Pune-ti mintea la contribuite si scrie un plan pt tine (chiar daca la inceput este numai pe hartie). De exemplu iti propui CE vrei sa schimbi, unde vrei sa ajungi TELUL(spiritual si material). De acolo incepi sa pui pe hartie 'resursele´ de care ai nevoie pt a-ti atinge telul. Nu conteaza daca nu le ai, le pui pe hartie. Dupa aceea te ganbdesti la CUM ajungi la acele resurse (chiar daca ti se pare imposibil). Si bineineles trebuie sa tii cont si de TIMP, durata in care tu ai vrea sa iti realizezi cele propuse. Important este sa incepi sa iti SCHIMBI gandurile. La un moment dat vor ajunge sa fie IMPULSURI si s-ar putea ca dupoa aceea sa se transforme in ACTIUNE.
Sentimentul de dragoste neconsumata este, dupa parerea mea, intretinuta de faptul ca tu nu iti consumi VIATA:
Incepe sa consumi, oricat de ciudat ti s-ar parea acest sfat. Nu neaparat impreuna cu sotul tau sau copiii tai. Tu ai nevoie de a te regasii pe tine. Sa te cunosti. Consuma-ti sentimentele de ura pt mama ta, ia-le la digerat, ia-le la bataie. Imagineaza-ti ca esti intr-un ring de box si in fata ta sta sentimentul de de neputinta de replica in fata mamei tale. Lupta! Cum vrei, nu exista reguli, sub centura daca vrei. Vei vedea ca la un moment dat va deveni un mecanism al subconstientului si vei deveni mai 'bataioasa' si cu mama ta. Vezi ce se intampla cu tine ACTIONAND.