Mamica de ingeras- o raza de speranta
Raspunsuri - Pagina 3
p@ulici spune:
La noi e invers, sotul care intotdeauna zicea un copil e prea putin doi sunt prea multi isi mai doreste eu nu (eu imi doream 2) ... Cat despre regrete, remuscari ... off e greu ... si daca erai langa el le aveai ... eu am fost in ultimele 20 de minute alaturi de fetita mea ... si totusi ... am regrete multe, remuscari ... sunt firesti ... Cat despre lucursoare le-am pastrat cu exceptia unui body si niste scutecele care le-am dat mamicii cu care eram in salon. Chiar avem un body (imprpriu spus al ei, pt ca ea nu a apucat sa poarte nimic din cele cumparate) care e pe un umeras langa patun nostru, la loc de cinste.
multa putere iti doresc, te asteapta si zile mult mai rele si mai grele decat cele ce le-ai trait.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
Andreea_AS spune:
@paulici....
uf, povestea ta este asa trista...
stateam si ma gandeam...am avut "noroc" ca Dumnezeu mi l-a lasat 77 de zile. Adica doua luni si trei saptamani.
Recunosc, am avut ocazia sa fac multe- sa il plimb cu masina, cu avionul, sa il plimb cu caruciorul, chiar sa il duc la mall...
Am avut timp sa il pozez cu multa lume, dar regret amarnic - am tot amanat sa ii fac poze cu tatal lui, dormind impreuna. Erau asa frumosi...isi puneau filme in living si adormeau impreuna...este o imagine ce imi promisesem ca o imortaalizez, dar nu am avut timp sa o fac.
Nu stiu, poate imi veti da dreptatte, sau poate ma insel. Copiii ce au o suferinta sunt asa frumosi....sau poate e o iluzie a mea. Stiu ca toata lumea il placea enorm. In Germania, se inghesuiau asistentele sa il ingrijeasca. Aici, toata lumea il admira..
imi este asa dor de el...
Paulici, stiu ca este prematur, dar nu vrei sa mai incerci?
Andreea_AS spune:
Paulici,
Am intraznit sa copiez site-ul candele virtuala. Are si Andreiul meu una.
http://nshrine.com/shrine/Andrei_Andreiut
Ai un blog deosebit si o poveste....
Sanatate si putere iti doresc.
p@ulici spune:
Andreea ma bucur ca iti place ... s-a nascut din imensa iubire ce i-o port.
Legat de site-ul candele virtuala si eu l-am preluat de la o scumpa mamica de ingerasa de pe DC.
Legat de o noua sarcina ... va veni, la timpul potrivit, pt ca sotul isi doreste. Nu pot sa zic ca nu mai imi doresc copii, insa nu imi doresc eu sa port o sarcina ... dar adoptia e exclusa, asa ca trage singura concluziile. Va veni ... intr-o zi, iar daca totul va fi bine, vor mai veni inca 2, in afara Gabrielei.
PS: Am aprins o candela, pt Andrei, ai facut foarte frumoasa pagina.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
ingeras26a spune:
Nu am cuvinte....
Condoleante tuturor mamelor care au trecut prin aceasta cumplita suferinta.
Ingeras, mami de Maya
Maya va avea o surioara sau/si un fratior! cand va vrea Dumnezeu...
5 sarcini pierdute 5-8 sapt
1 extrauterina
1 FIV nereusit (6 blasto AA)
Andreea_AS spune:
Uf...sunt asa necajita...vad asa multe mamici de Ingerasi....este asa trist ca suntem asa multe.
In ziua in care a murit, am scris multor persoane. Mi-a dat insa putere un raspuns pe email, prin care cineva de departe imi spunea ca nu ma poate intelege, ca nu a cunoscut o asemenea durere, insa ma poate imbarbata daca ma face sa ma gandesc la faptul ca am avut zile frumoase alaturi de puiul meu- ca l-am alaptat, ca mi-a zambit, ca am simtit ca ma vede, ca l-am tinut in brate, ca l-am plimbat, ca am avut grija de el, ca pentru o scurta perioada, am stiut ce inseamna sa ai un bebelus ce imi da sens vietii...asa optimits si realist mi s-a parut acel email, incat si acum apreciez ca cineva mi-a aratat lucrurile bune...ca poate nu as fi putut sa vad dincolo de tristetea si durerea ce o aveam o asa parte frumoasa a celor doua luni si trei saptamani....
Rememorez zilele de inceput ale lui noiembrie in care am fost cu adevarat fericita, cum vedeam lumea, cum mi s-a schimbat universul...cum totul era altfel. Acea saptamana placuta si speciala pentru mine, pentru noi toti, a fost fatala pentru puiul meu....
Pentru ca daca doctorita aceea nu mergea degeaba la spital, daca era atenta la cum ii bate inimioara....la cum reactioneaza plamanii, poate ca Andreiutul meu acum era aici, cu mine, tinandu=l de mana in timp ce el doarme. Poate ca el traia si il simteam, il aveam alaturi de mine, ii dadeam laptic ce inca mai am si poate ieseam sa il plimb...urasc oamenii ce isi fac meseria de mantuiala, mai ales cand e vorba de vietile oamenilor.
Cand eram mica, visam sa ajung medic pediatru. Ulterior, in clasa a 10, am decis sa fac ce zic ai mei, sa fac farmacia, cu toate ca eu mi am dorit enorm sa fac ASE. In cele din urma, tot studii economice am finalizat, dar si azi regret enorm ca nu mi am indeplinit visul din copilarie.
Ma simteam incapabila sa ajut oamenii in suferinta. Stiu insa ca pot sa fac acest lucru, fiind vorba de copilasul meu. Regret, pentru ca daca as fi fost doctor- acum poate ca copilul meu era in viata....
Regret multe- de la increderea in medicul meu, pana la faptul ca nu i-am fost alaturi in noaptea aceea - pentru ca a fost ultima lui noapte. Regret ca nu i-am facut poza cu tati- stiind ca avem mult timp sa ii fac poze. Regret ca nu mi am ascultat instinctele si am venit acasa sa ma culc, cand puteam sa fiu acolo. Poate ca daca il imploram pe Dumnezeu, mi-l mai lasa.
Pe de alta parte, ma gandesc ca a suferit enorm....dar despre suferintele lui nu pot sa scriu acum...pentru ca ma apuca plansul. e cumplit ca o mama sa isi vada puiul cum sufera si nu poate sa faca nimic sa il ajute....
p@ulici spune:
cat de bine exprimi ceea ce simte o mama ...bucuria de a se fi bucurat de puiul ei mai mult sau mai putin timp, acel "poate daca", acea dorinta de a ajuta, acea nemultumire si acele regrete ... din pacate te inteleg.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
p@ulici spune:
Andreea am vrut sa iti trimit mesaj privat dar nu ai activata mesageria.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
Andreea_AS spune:
Scriind pe un alt topic, ma gandeam ceea ce simt.
Nu pot sa spun ca ma simt bine, dar ma simt impacata. Dintr-un anumit punct de vedere, ma gandesc ca Andreiut este mai bine Ingeras decaat la mine in brate. Poate ca daca el ar fi murit in noiembrie, inainte de a fi diagnosticat, inainte de a afla ca el nu este in ordine si inainte de a afla cat de grav este, cred ca nu m-as mai fi ridicat din starea de disperare.
Asa, in cele 77 de zile, am vazut ca sunt capabila de multe.
Stiu ca a avut pentru toti din jurul lui cate una sau mai multe misiuni si mesaje. Daca nu as sta sa gandesc, poate ca venirea lui ar fi de prisos. Dar el mi-a dat atat de multa putere, atat de multa speranta....
Tot el, de acolo de sus, imi da acum putere sa nu plang. Sa merg mai departe. parca este o forta pe care nu o pot descrie...ce ma face sa vad totul intr-un mod extrem de realist.
Aseara m-a sunat o amica. Plangea in hohote. Abia aseara a aflat, iar eu nu am vrut sa o sun sa o anunt. M-a inteles, pentru ca ea are doi Ingerasi. Cu cuvinte simple, cu compasiune, mi-a alinat durerea.
In aceasta perioada am vazut multe reactii. Multe cunostinte nu m-au sunat ca nu stiau ce sa imi zica. Si cand m-au sunat, au reactionat in diverse feluri. Cert este ca eu imbarbatam si le rugam sa nu planga. Iar eu nu plangeam. Stau si ma gandesc -oare sunt eu prea cruda? Oare nu ma doare asa tare? Sau imi da putere Ingerasul meu sa merg mai departe?
Cei ce ne cunosc spun ca am facut tot ceea ce a fost posibil ca Andreiut sa traiasca, dar mai exista si intrebari - daca am fi plecat imediat in Germania/ sa il fi internat acolo? Daca ramaneam mai mult in spital in Germania?
La o setul de intrebari de mai jos insa nu pot sa inteleg posibilele raspunsuri....de ce el, un copilas asa dorit sa fie asa bolnavior si sa aiba o astfel de vietisoara scurta....dar intensa? De ce el? de ce noi, parinti care il iubim asa mult si care....ne-am implicat asa mult?
Ma gandesc ca el a venit cu mesaje si misiuni.
Misiuni pentru doctori, misiuni pentru noi ca parinti, misiuni pentru bunici si pentru toti ce ne-au fost alaturi.
Pe noi ne-a marcat. Pe noi ne-a facut sa luptam si sa ne dam seama de multe. Stiu ca nici un ban din lumea aceasta nu cumpara sanatatea, nu cumpara norocul si nici sansa. Totul este pus intr-o anumita ordine si facut sa se intample exact asa cum este planuit....
Stiu ca in zilele acelea de noiembrie, inainte de a pleca in Germania, ma rugam lui Dumnezeu sa mi-l lase, sa il ingrijesc, sa ii dau lapticul meu, sa ma bucur de el. Si Dumnezeu mi l-a lasat.
Stiu ca taticul lui este in stare sa faca aproape orice pentru el, insa aceasta disponibilitate nu este deajuns.
Am ajuns la starea aceasta de impacare ajutata. Prin autosugestie, prin intelegerea diagnosticului si prin intelegerea ca noi functionam ca un tot-unitar. Am gasit vinovati multi, iar pe unii din ei nu ii voi lasa fara sa nu plateasca.
Sunt extrem de nervoasa ca nu pot pleca din tara asta singura, pentru ca il iubesc enorm de mult pe taticul lui Andreiut. Stiu ca nu pot schimba mare lucru in tara asta, pentru ca ea ar trebui reinventata. Ignoranta, nepasarea, lucrul facut de dragul de a fi facut, neprofesionalismul sunt la ele acasa si parca sunt stranse aici, cu mare dibacie...
Azi se implinesc 14 saptamani de cand am nascut......oare va fi iar o zi de sambata insorita?
monica_dicut spune:
Andreea, nu, nu esti cruda. SA stii ca si eu am reactionat la fel ca si tine. Si eu ii imbarbatam pe cei din jurul meu desi eu eram cea care suferise cea mai mare pierdere. Le spuneam la toti ca asa a fost sa fie, ca asta ne-a fost soarta, ca totul s-a intamplat cu un scop. SI pe mine m-a ajutat mult sa ma gandesc la faptul ca lui ii este mai bine acolo, ca aici ar fi dus o viata plina de chin si suferinta. Pe mine asta ma alina. M-am gandit intotdeauna la binele lui si nu la al meu. Stiam ca eu sunt o fire puternica, si cu un inegras acolo sus care mavegheaza ma simt si mai puternica. Consider ca aceasta pierderea m-a facut un om mai bun, mi-a deschis ochii, m-a invatat ca viata este scurta si de aceea merita traita din plin.
Acum... acum cred ca scopul mortii lui a fost defapt viata lui DRagos, pentru ca daca Andrei nu murea Dragos probabil nu exista iar Dumnezeu a dorit ca Dragos sa fie langa noi si sa ne bucure viata.
Iti doresc din suflet sa gasesti si tu acest scop 
Monica 
de Zgatie cu Blog
Povestea noastra
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce",
trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Ingerasul Andrei