Mamica de ingeras- o raza de speranta
Raspunsuri - Pagina 2
trancanel spune:
Condoleante!
Esti o femeie puternica, vei gasi puterea sa mergi mai departe! Timpul va face ca durerea sa fie mai mica!
Eu iti raspund pt problema cu sanii; am alaptat pana in dec anul trecut, copila a fost cea care m-a intarcat pe mine. nu am reusit sa scap de lapte cu mulsul, desi ziceam ca o sa o fac din ce in ce mai rar. Pana la urma am luat pastile, brocriptin; au avut efecte adverse de genul greturi, somnolenta, insa efectiv ma stresa mulstul (pe parcursul anului cat am alaptat am facut de mai multe ori noduli la sani de la lapte). se spune ca si compresele cu apa rece functioneaza. eu una nu le-am incercat. Concluzia pe care am tras-o eu e ca laptele nu se pierde asa usor...
Curaj, si sa dea Dumnezeu ca anul acesta sa ramai insarcinata!
Legat de intrebarile cu testele genetice, intra pe forum la fetele cu FIV uri in Ungaria, acolo erau discutii despre asta.
Bafta!
libelula spune:
ti-am trimis pm
Andreea_AS spune:
Abramburica, am citit povestea ta. La fel ca si la mine, dar pe un alt forum, s-a intamplat in timp real. Cred ca ma intelegi...mai ales ca suntem in aceeasi perioada a starilor - de la negatie la iluzie, de la vise frumoase la realitate crunda.
Vreau sa va spun ca am pastrat toate lucrurile intacte. nu au trecut nici cele 40 de zile, dar nici nu vreau sa le strang. Sotul saracul, este obisnuit cu ele goale, pentru ca vreme de doua luni am stat in germania. Asa ca - aceasta casa parca asteapta un copil sa vina. Nu imi face rau sa le vad. Vreau sa plang si nu mai pot. Parca Andreiut imi da putere si de undeva aievea imi spune pe limba lui- "mami, nu plange". Este o stare interioara pe care nu o pot descrie. Apropos de asta, cred ca scriam pe topicul de inceput ca am avut multe indicii clare ca ceva se va intampla. Cu o seara inainte de a pleca in Germania, am avut un vis. Ma cususe cineva cu o ata alba, pufoasa. Operatia era mica. Cusatura era superba. In acelasi vis, un copac. Copacul din vis era uscat, fara nicio frunza. Nu ma prea pricep eu la interpretari, dar acest vis am stiu exact ce inseamna. Culmea este ca nimeni nu mi-a dat dreptate la interpretare. Stiam ca operatia lui Andreiut reuseste, dar el nu va trai. La prima vizita la psiholog, am povestit visul. Gandindu-ma mai bine la el, mi am dat seama ca acele doua fire si un pic cu care eram cusuta insemnau - doua saptamani si un pic, doua luni si un pic...apoi copacul fara nicio frunza insemna ca nu trece un an....acel vis l-am constientizat atat de bine, incat imi era teama de el. Stateam cu Andreiut in brate de multe ori sa ma uitam in gol, ca nu stiam cand se va intampla....dar nciodata nu mi am pus problema ca se va intampla asa repede. Apoi, in timp ce eram in spital...prin geamul incubatorului il strigam- "copacelul meu"....
In ziua inmormantarii am rugat-o pe mama sa imi cumpere un copac si sa il plantam in curte. E greu sa se prinda acum...dar stiu ca voi avea Copacul lui Andreiut....
Gandurile si intamplarile astea ma fac sa plang. Pentru ca daca as fi gandit mai in profunzime, poate as fi savurat si mai intens zilele si orele petrecute cu el. Stiu ca ultima data cand l-am tinut in brate, nu am stiut ca va fi pentru ultima oara. Ultima data cand i-a dat sa manance, nu am stiut ca o voi face pentru ultima oara. ultima data cand l-am vazut tragea din suzeta de parca era cea mai buna mancare. Nu l-am vazut in sicrias. Cred ca nu as fi avut puterea sa imi vad copilasul cu ochii inchisi si sa ii sarut fruntea rece. Cred ca as fi lesinat si l-as fi luat cu totul acasa, fara sa ma mai gandesc cum e bine si normal sa se intample in momentul in care trupusorul lui nu mai este in viata...
Intamplari asa ciudate, iar astea sunt cele care ma fac cu adevarat sa plang.
mychydutza spune:
cat poate sa fie de trist......sa te intareasca Dumnezeu si sa-ti umple bratele cat mai curand! cat despre teste genetice, am o prietena a carui prin copil s-a nascut cu o grava malformatie la creier. teste genetice si a doua sarcina i-a urmarit=o dr. Dinu Albu.
pt oprirea lactatiei stiu ca exista niste pastile care nu dau reactii adverse(nu brocriptin).Dostinex parca se cheama. te imbratisez cu drag
d'ale lui Andrei: "mancarea care vorbeste nu se mananca!!!!"
abramburika spune:
andreea - 
Si eu am avut multe coincidente, superstitii la care am inceput insa sa dau un sens dupa ce s-a dus puiul meu.
Insa eu vreau sa dau tot ceea ce pregatisem pt. G. Simt ca ma sufoc sa le vad, sa le am prin preajma.
Mie puiul mi-a murit in brate (si ma bucur ca a fost asa, nu stiu de ce).
Ooofff, ca tare greu mai e ... maine se face o luna de la nastere si 2 sapt. de cand G. e ingeras ... mi se pare insa ca traim acest cosmar de o vesnicie.
Da, Dostinex am luat eu pt. oprirea lactatiei ... nu stiu cum e in Ro, aici insa se dau numai cu reteta. Jumate de pastiluta la 12h, pt. 2 zile. Nu am avut nici o problema, laptele a disparut fara dureri.
Lacrimile sunt limbajul tacut al durerii.
monica_dicut spune:
O imbratisare si un gand bun pentru tine si ingerasul tau de la o alta mamica de ingeras ANdrei. Ma doare tare cand aud atatea povesti triste si atatia ingeasi plecati la Doamne Doamne mult prea devreme. TE simt o femeie puternica si iti doresc din suflet numai bine.
Din pacate nu stiu sa te ajut cu testele genetice, la mine nu a fost cazul pentru ca a fost vorba de o trombofilie finalizata intr-un ficat gras de sarcina.
Cat despre o noua sarcina, ea poate fi si la 6-7 luni de la cezariana. Eu am nascut natural prima data, dar printre mamicile de ingeasi sunt cazuri dupa cezariene cae au ramas gravide la 7 luni de la nastere. Mult succes.
Monica 
de Zgatie cu Blog
Povestea noastra
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce",
trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Ingerasul Andrei
p@ulici spune:
Din pacate cu tristete am citit aceasta poveste ... m-am regasit in cateva fragmente, ma intristez din nou pentru ca inca un ingeras a plceat la cer, ma intristez ca nu am fost eu ultima mamica de ingeras, ma revolt pentru nepasare, superficialitate si ... nu pot sa iti spun decat ca IMI PARE SINCER RAU. Acele daca nu iti vor da pace si doar vei invata sa traieste cu ele si fara puiutul tau. Sfatul meu eu sa intri pe forumul EMMA este familia parintilor de ingerasi, este locul unde ne "intalnim" noi intre noi si cu ingerasii nostri. Cat despre intrebarea ta, eu am nascut natural, insa asa stiu ca trebuie sa treaca 1 an intre 2 sarcini dupa o cezariana.
Imi pare sincer rau, iti spun inca o data ...
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
p@ulici spune:
Legat de laptic, fara medicamente nu vei reusi sa scapi, si eu am avut foarte mult lapte si doar cu medicamente am reusit sa scap. Legat de o noua sarcina ceea ce simti tu e firesc, chiar daca la mine e contrariul, nu trebuie sa crezi ca eti vinovata cu ceva, puiul tau stie asta.
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
p@ulici spune:
Off topic Abramburica imi pare sincer rau ... imi dau seama ca azi e pentru tine o aniversare, multa putere alinare, mangaiere ...
Monica povestea ta o stiu de pe EMMA imi pare rau
Gena MTHFR Mutatia A1298C Genotip HOMOZIGOT Tratament: Clexane 0.4, Utrogestan 2/zi, O fetita nascuta prematur si devenita ingeras la 12 zile 12h 55 min, Supravegheata de dr. Heim Manuela Satu Mare
Avem un ingeras care ne vegheaza de sus... Este fetita noastra Gabriela Catalina 27.04-09.05.2010
Povestea ta printesa...povestea noastra O viata ... nascuta din doi
Andreea_AS spune:
Andreiutul meu a murit fara ca noi sa fim langa el. Uneori ma invinovatesc ca nu am stat la spital, chiar daca nu ma mai tineam pe picioare de oboseala. Eram nedormita de 4 nopti....iar la terapie intensiva unde il dusesem nu puteam sa dorm pe scaun, pentru ca era plin de incubatoare. Aveam nevoie doar de o noapte sa imi revin...iar noaptea aceea, parca a ales-o special. Ziua de sambata pentru mine e cumplita. Pe deoparte imi amintesc ziua de 30 octombrie, insorita si frumoasa, cand am plecat la spital sa nasc....pe de alta parte, imi aduc aminte de ziua aceea superba de 15 ianuarie, la fel de frumoasa si insorita, cand m-am trezit, cu mult dupa ce el a sferit stopul cardiac...si am gasit buricutul lui. Fara sa stiu ce a patit, ma gandeam- "aceasta este singura amintire pe care o am din trupusorul lui". La doua ore dupa ce am pus amintirea intr-o pungulita, sotul mi-a citit mesajul doctorului care ne anunta ca a suferit stop cardiac.
Cumplit. Mi -e asa dor de el, de manutele alea jucause, de mutritele alea zambitoare...de el sa il schimb...inclusiv cand facea ceva mai mirositor...
Abdramburika- imi pare cutremurator sa iti moara copilasul in brate. Nu se putea face nimic pentru a ramane in viata? Dupa parerea mea, fa asa cum simti referitor la lucrusoare. Pe mine nu stiu de ce, ma linisteste sa le vad aici. Ma gandeam cu groaza cat de greu mi-ar fi sa le strang, motiv pentru care am vorbit si cu tati si am hotarat sa le pastram exact asa cum sunt si doar sa le sterg de praf.
Acum am de luptat cu tati, pentru ca el zice ca....are un copil si ca si-a dorit doar un copil. Andreiut ne-a facut pe amandoi sa ne gasim scopul- eu sa il ingrijesc, sa il cresc, iar tati sa aiba grija sa aiba ceea ce ii este necesar, iar scopul nostru nu mai este...
La noi da, sunt multe erori si multe reactii in lant. Mai stiu ca in Germania nu ar fi fost dus si nu ar fi fost operat, daca doctorul nu ar fi stiut ca sansele de reusita sunt aproape de 100%. Si asa a fost. Operatia a reusit. Mai rau este ca indiferenta, nepasarea si neprofesionalismul este la el acasa in aceasta tara... Daca doctorita aceea care l-a vazut la 12 ore dupa iesirea din maternitate - daca doctorita aceea isi facea datoria, in mod sigur el nu suferea atat, nu era chinuit si plamanii nu ii erau afectati.
Cat priveste o noua sarcina, stiu ca as vrea sa se intample si maine, daca ar fi cu putinta...insa imi este teama. Am o teama cumplita de actul medical din tara asta. Trebuie sa ai noroc sa ai doctori buni, in care sa poti avea incredere, care sa stie si sa faca treaba cu placere si devotament, in folosul pacientului.
Stiu ca si inafara sunt probleme de acest gen, insa cazurile sunt mai rare.
Multumesc pentru sfaturile cu lapticul. Trebuie sa imi iau reteta pentru astfel de medicamente.
Stateam si ma gandeam- eu am tinut cat am putut de mult de laptic...iar alte mame renunta cu asa usurinta...de nu pot sa imi exxplic. Cea mai stupida explicatie:"mi se lasa sanii" mi s-a parut de o inconstienta rara.
In utlimele zile visez urat. Nu stiu de ce...vise cu cimitire, drumuri in diverse sensuri...total aiurea...de incepe sa imi fie teama sa ma mai culc, ca sa nu visez.