Ghiocei de martie-aprilie 2009 ***302***

saby spune:

Simonapro daca intri pe "Fotografiile mele" cred ca se vad !

Geanina nu stiu cum pot incarca un filmulet pe picassa , m-am uitat si nu am gasit nimic unde pot incarca film ci doar poze.

Ilinca_M. spune:

Dada, numai aparent nu se pot vedea fotografiile lui Saby, asa-mi apare si mie mereu, trebuie sa dau pe "saby" sa vina albumul. Am admirat frumusetzea aurie, e superba, si cand era mica era dragalasha foc dar de pe la 1 an efectiv tot infloreste. Fain v-ati distrat! Sophiphi ma mosteneste pe mine: uraste frigul, uraste iarna, cand o scot afara dupa 20 de minute se lasa cu plansete, se enerveaza ca nu e prea mobila incotosmanata, vrea in brate etc. Sa vina primavara!!

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

Gianina34 spune:

ilinca - jos palaria
saby - eu aveam filmuletele printre poze si s-au incarcat toate pe picasa, nu m-a intrebat nimeni nimic

Gianina - mami de micsunica-balerina Andreea - 13 aprilie 2009
avem 1 anisor si noua luni

simplyana_m spune:

INA, pricepui cum e cu "espionajul"( spaniolii nu pot pronunta cuvintele care incep cu s+consoana, mai pun in fata un "e", m-am imprastiat cand i-am auzit cu "estop") si te felicit inca o data pt atitudine!


- percepeti activitatea voastra pe forum ca pe un demers intim in umbra (quasi-)anonimatului sau...cum? Orice varianta de raspuns e...corecta. Se accepta si raspunsuri...aprofundate

Mai spusei pe tema asta cum vad eu lucrurile si mai vreau sa adaug ca mie imi foloseste acest quasi-anonimat pentru a-mi depasi inhibitiile si timiditatea. Adica sa ma expun mai tare decat as face-o face-to-face

- ce se intimpla cu iubirile "trecute"?

Daca sunt trecute, amintirea lor nu-mi provoaca nimic altceva decat nostalgie si un zambet pentru mine cea de-atunci si pentru cum vedeam si traiam perioada respectiva. Obiectul iubirii respective evident ca in prezent nu mai are valoare, sau cel putin nu aceeasi, dar nu neg ca ar fi avut "la vremea lui". Fiecare om are un ceva "ce-i al lui, si-i pus de-o parte"

- cum "interzic" copilului ceva fara sa ma auto-plasez pe o pozitie de superioritate.

Nu ma deranjeaza deloc pozitia de superioritate! Gasesc ca e natural, ca si Chatonel si Pisigri. Chiar daca, atunci cand vreau "sa ne intelegem" ( si cand ne certam, si cand ne iubim) ma pozitionez in asa fel incat sa am ochii la nivelul ochilor lui (si Murei tot asa ii captam atentia, altfel imi bateam gura degeaba), consider ca ii confera siguranta faptul ca mama stie mereu ce e de facut, ce e mai bine, ce e periculos...chiar si ce e frumos si ce nu! E necesar sa fie convins ca puterea mea (nu neaparat fizica) e mai mare decat a lui, in primul rand pentru a se simti protejat. Eu ma consider primul sau reper in viata si ma pregatesc tot timpul pentru asta, chiar daca stiu ca la un moment dat mi se va contesta acasta "autoritate" (de fapt asta se intampla periodic, dar la un nivel mai mic, si inconstient). Va asigur ca nu ma impun mereu, foarte rar consider ca e cazul. Dar ca principiu, rolul meu de tutore implica si ceva autoritate, copilul trebuie sa accepte ca limita o stabileste de multe ori mama (si tata, evident), si fara acceptul copilului. Acum de la ce vrem noi si pana la ce ne iese, e cale luuunga.

- cum as vrea sa fie nora/ginerele mea/meu?

As vrea sa fie o tipa interesanta (si frumoasa, normal), de care sa nu se plictiseasca niciodata, si cu suficienta bunavointa fata de mine, sa ne rezolvam problemele fara sa fie Luca vreodata constrans sa aleaga partea vreuneia, in detrimentul celeilalte.

- ce planuri de vacanta aveti?

N-am un plan, imi doresc anul asta sa ajung in Gibraltar si in Lisabona, dar si acasa la Muroaca mea, macar un pic.

- sinteti de acord care fiecare dintre noi -care vrea/poate/are veleitati pentru asa ceva- sa "ticluiasca" o "kestie"/un joc/etc. care sa ne ajute pe toate celelalte in cresterea/educarea/distrarea copilului. Ex: sa zicem ca eu ma hotarasc sa "inventez" un joc pentru mine si Ian; purced la treaba, pregatesc material si produsul finit il trimit pe contul comun sa ne bucuram toate de el; la sfirsit, schimbam impresii.

Asta e o idee super, dar nu ma simt deloc inspirata pe moment. Daca faci tu primi pasi (sau alta mami creativa), promit ca eu ma prind in hora!



http://www.lucamic.blogspot.com/

simplyana_m spune:

Supeeerba Maia! Ce bucle are ea!

http://www.lucamic.blogspot.com/

simplyana_m spune:

Ilinca-balerina (), e super "Despicable Me", si sa stii ca si Luca l-a urmarit cap-coada, de doua ori chiar, desi el n-are in mod normal rabdari de-astea (numai daca nu se uita la Wild China, v-am povestit)

http://www.lucamic.blogspot.com/

simplyana_m spune:

Sa stii ca si colega aia tot de moaca mea de inger (beat) cu care ziceam "mi-e rau" radea pe urma...Daca pana si politistul a renuntat la investigatii si corectii, si a pus umarul sa ajung urgent in pat, si sa ma mai fereasca si de ochii profesorilor...

http://www.lucamic.blogspot.com/

Ilinca_M. spune:

Iuhu, a adormit Phipholina. Ma apuc de treaba dar pana atunci va cer ajutoru'. N-am avut azi chef de cumparaturi. Am in casa o punga de cush-cush pe care nu stiu din ce impuls am cumparat-o, ca habar n-am sa-l gatesc. Ce pot face cu ea? Mentionez ca mai am in casa: ceapa, morcovi, ardei kapia. Pot sa fac ceva cu ingredientele astea? Si cum anume? N-am chef nici timp sa caut retzete pe net cu cine stie ce ingrediente pe care nu le posed; daca ma puteti helpui, please do!

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

simplyana_m spune:

Eu ii faceam lui Luca intr-o vreme couscous (era din ala prefiert). Il fierbeam (ma rog, preparam) si-l foloseam ca garnitura la carne de vita fiarta, maruntita si inabusita putin cu ceapa-morcovi-ardei-rosii. Iesea bun...dar cred ca era bun de la carne.

http://www.lucamic.blogspot.com/

Anaan spune:

Pentru masa de legume imi fac azi ciuperci la cuptor. Ciudat e ca indragesc cel mai mult masa de legume si nu ma omor dupa aia de carne, desi, inainte de dieta asta, as fi zis ca va fi taman invers.


Despre betivaneala.
Pe scurt: o singura data m-am facut praf.
Pe lung: aveam vreo 16 ani si ma indragostisem lulea de un tip dintr-un alt oras. Tipul, cu vreo doi ani mai mare decat mine, era un zeu prin urbea lui: destept, frumos si cu succes la gagici, ceea ce ma facea permanent sa ma intreb cum de daduse norocul ala uimitor peste mine. Relatia era una mai mult decat proaspata, vreo doua plimbareli de mana, niste bluzuri la sentiment si vreo doua pupaturi care pentru copiii din ziua de azi ar fi echivalente cu pupatul parintilor.Booon, si ma invita adoratul meu sa merg cu el si cu gasca lui cateva zile la munte. Eu nu-mi mai incapeam in piele de fericire, dar mai aveam de trecut obstacolul patern, ca taica-meu nu era prea deschis acestei perspective. Pana la urma, dupa usi trantite si miorlaieli, m-a lasat.
Ajunsi la destinatie, eu pluteam de incantari, numai ca m-a lovit o durere de masea crunta de-a binelea, incat nici fericirile amoroase n-o puteau calma. Am luat ceva calmante, nimic. Un tip din gasca m-a sfatuit sa beau niste tuica. Zis si facut, am luat o gura si am vazut ca, dupa cateva minute, mi-a calmat durerea. Numai ca n-a calmat-o de tot, ca a tot revenit si cum tot revenea, eu tot luam cate-o dusca de tuica, pana mi s-a taiat filmul. Ulterior am aflat ca: am cantat (si eu nu cant niciodata in public, fiindca sunt un dezastru), i-am declarat zeului iubire vesnica( eu, care de-abia ingaimam cum ma cheama de emotie) si am pornit-o vijelioasa intr-o expeditie montana care s-a finalizat glorios in fata cabanei unde m-am impiedicat si am cazut, facandu-mi un cucui exact in mijlocul fruntii( era ca un corn). Evident ca dupa aia a urmat vomatul, asistata de iubitul siderat!A doua zi am gasit un pretext si am taiat-o acasa - moarta de rusine - unde am plans vreo doua saptamani de mi-au iesit ochii din cap. Dar adoratul, saracu' de el, era chiar un tip ok si a venit si m-a vizitat si mi-a zis ca l-au chiar impresionat declaratiile mele( eu nu stiam ce-am zis, mi-au spus aia din gasca) si iaca asa am fost impreuna vreo doi ani jumate.