Ati citit asta?

sorana spune:

La intrebarea asta e foarte (dar foarte) greu de raspuns. De principiu ar trebui sa aleaga copilul dar ... pana se maturizeaza suficient pentru a alege "in cunostinta de cauza" e posibil (ba chiar probabil) sa fie foarte tarziu.
Ca sa faca o alegere in cunostinta de cauza ar trebui sa fi studiat (si poate nu doar un an, nu doar inceputul) toate materiile. Iar asta inseamna deja cls IX-a, nu? De ex. chimia organica aleasa de mine s-a facut prima data intr-a X-a.
Ei - dar atunci cred ca e foarte tarziu pentru o cariera in muzica sau pictura sau ... sah.
Deci sa zicem ca are copilul un talent. Ei bine, sa-l "impingi" sau nu in directia talentului respectiv e cam in sarcina parintilor.
Si indiferent ce alegi exista riscul de a fi ales gresit.
Edit:
Poate daca s-ar fi nascut in alta parte (undeva la munte, intr-un loc cu zapada minim 6 luni pe an) fi-mea ar fi facut ski de performanta. Poate ar fi facut o cariera in ski. Tinand cont de faptul ca s-a nascut in Bucuresti si ca parintii ei au joburi in Buc. e practic imposibil (si financiar si ca timp) sa faca acest sport altfel decat ca un hobby - si asta prea putin.
Oricum e imposibil de spus la un copil in scoala primara ce ii va place. Pentru ca nu poate sa inteleaga inca ce inseamna un domeniu sau altul.

ocebine spune:

La intrebarea cine decide cariera: copilul sau parintele, eu vad un raspuns mult mai complex. In special pentru ca eu m-am "transplantat" in alta tara la virsta adolescentei si de multe ori m-am gasit "prizoniera" intre 2 lumi.

Eu m-am razgindit de vreo 4 ori cu privire la ce mi-as dori sa devin. Partial din motive de afinitate/aptitudine si partial din conjunctura momentului. In clipa in care parintii mi-au impus ceva, am dat inapoi cu toate motoarele. Am prins faimoasa "treapta I" si speechurile cu :"ajungi la tesatorie daca nu inveti". Aveam SILA!

Nu pot spune ca sint unde mi-am inchipuit acum 25 de ani si nu pot spune ca sint nemultumita. Mi-am croit drumul meu si sint mindra ca au fost deciziile MELE. Am avut noroc ca am avut parte de o tara care mi-a ingaduit sa-mi fac "mendrele". Eu cred ca as fi fost nefericita daca nu as fi avut alternative (sau poate sint o persoana care tot timpul se uita in curtea altuia).

Copilul trebuie sa isi gaseasca locul lui sub soare (si aici as vrea sa ating ce zice Sabina...la 18 ani...afara cu tine). Eu tind sa cred ca totusi este un lucru bun ca la 18 ani copiii sa plece la facultate. Le ingaduie o perioada de maturizare fara parintii care le monitorizeaza fiecare moment...ei isi pot testa limitele pe cont propriu. Invata sa isi "parceleze" timpul, sa descopere prioritati. Normal, vorbesc de copii echilibrati, cu ce "7 ani de acasa". Sint unii care o iau razna nitel...dar si o perioada de rebeliune fara ochiul tot-vazator al parintelui este o experienta buna de cistigat.

Oricit am vrea noi, totusi copiilor le trebuie PROPRIA experienta. Si buna si rea. Normal ca noi vrem sa ii protejam pina la 100 de ani (si incercam) si cit avem viata in noi...dar nu-i bine sa-i sufocam.

Pe cont propriu (cu o buna baza de acasa) ei reusesc sa isi gestioneze si legaturile cu cei din jur...altfel ajungem la conflictul clasic nora-soacra (alt subiect).

Eu le spun copiilor mei ca daca invata, vor reusi sa faca ceea ce isi doresc. Dorinta de a invata, de a face mai mult TREBUIE sa vina din interiorul lor. Ma credeti ca parintii mei ma imping pe mine acum sa le dau meditatii? Cind copiii invata bine, au note bune, ne intelegem excelent? Motivatia: "Pot mai mult"...


Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

rrox3 spune:

Exact. Asta e si parerea mea.

Copiii, cu atat mai mult cei inteligenti , au propria pornire interioara spre cunoastere. Cand pui presiune si impui - ca parinte - nu faci decat sa-i rapesti copilului sansa sa-si puna in practica aceasta pornire spre cunoastere.

CriPOD spune:

denizel, scoala aia necajita unde nu vrei tu sa-l dai pe copil cre' ca exista numai in inchipuirea ta. Aplatizezi teribil. Eu tot incerc sa arat ca nu e corect sa fortezi in tipare, dar vad ca nu se vede bine de acolo. In fiecare scoala ai copii de toate tipurile, profesori de toate tipurile. Nu orice scoala se potriveste oricarui copil, e gresit sa fortezi un copil intr-un mediu unde nu infloreste, dar sa pui asa o eticheta mare si gratuita mi se pare total gresit.

olympia spune:

Anamaria sunt exact in aceeasi situatie!

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

denizel spune:

mQQm, daca in fiecare scoala sunt copii de toate tipurile si profesori de toate tipurile, nu vad rostul preferintei pentru scolile cu copii asiatici.

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

sorana spune:

Rrox nici macar ce zici tu nu mi se pare 100% aplicabil.
"Copiii, cu atat mai mult cei inteligenti, au propria pornire interioara spre cunoastere."
Toti oamenii (cu atat mai mult cei inteligenti) au o aplecare fireasca (si logica) spre ... lene. Cum bine spunea o prietena de-a mea "maimuta a devenit om cand i-a fost lene sa urce in pom dupa banana si a aruncat c-o piatra" .
Eu asa vad. Adica un copil inteligent, cu o memorie buna poate sa nu munceasca deloc si sa aiba rezultate cel putin satisfacatoare la scoala (daca nu chiar de-a dreptul foarte bune). Dar ... din pacate, pe termen lung, nu va mai fi tot la fel de bine. Pentru ca isi foloseste doar memoria de scurta durata, nu aprofundeaza si va uita tot.
Eu inteleg lenea copilului vis-a-vis de scoala si mi se pare si fireasca si logica. Pentru ca ea, copilul, nu vede scopul, nu vede rezultatul final. Si nici n-are cum.
De asta cred ca, macar un pic, trebuie impins copilul spre a invata. Sigur ca nu la extrem, sigur ca nu-l pui sa invete tot timpul, sigur ca trebuie sa aiba timp liber si prieteni si distractie.
Mie, sincer, copiii care muncesc mult din proprie initiativa mi se par cumva ciudati . Parca nu-mi vine sa cred ca au inteles la varste atat de mici "de ce". Tind mai degraba sa cred ca au vazut ca asa atrag multumirea parintilor si o fac pentru a-si multumi parintii.
Acuma nu mi-e clar care copil e mai fericit si are mai multa incredere in fortele proprii - cel care munceste mult pentru a-si multumi parintii sau cel care se opune fatis dorintei parintilor ....

ocebine spune:

Nu sint Rrox, dar totusi raspund.
La virste mici, se joaca, le arati lumea, le povestesti, ii plimbi peste tot...nu stiu cit studiu aprofundat poti cere de la un copil mic (5-6-7-8-9 ani). Pe masura ce cresc, studiul se intensifica putin dar continui sa le deschizi orizonturile. Nu prin "toceala" ci tot prin exemplu si experienta.

Cu privire la "multumirea parintilor", asta mi se pare teribil de injust pentru copii. NU am facut copii sa ma multumeasca pe mine. Notele le iau pentru ei, nu pentru mine. De fiecare data le-am spus ca notele sint ALE LOR. Eu nu vreau copiii mei sa faca ceva ca sa fiu EU multumita. Mi se pare teribil de egoist.

Anamaria

"With sufficient thrust, pigs fly."

corinadana spune:

Ptr ca nivelul clasei este mai ridicat. Altfel se discuta in clasa. Nu se ajunge la cl. a 6a si nu stii tabla inumltirii :(
Si parca ai vrea copilul lui tai care este deja mare sa l invete teacher si altceva nu iarasi s o luam de la capat cu inceputurile ptr ca restul clasei este cam acolo...
Aici si preturile caselor din zona unei scoli bune/ rea sunt influentate si de acea scoala.



Corina mama domnisoarei RALUCA si a bebelasei FRANCESCA

http://family.webshots.com/photo/2925218030098531596UGNuSg?vhost=family

CriPOD spune:

denizel, you got it wrong. Eu nu stiu pe nimeni care sa prefere scoli cu populatie chineza sau congoleza. Este un fapt de necontestat ca emigrantii chinezi valueaza educatia. De unde si preferinta LOR pentru scoli cu renume bun. Acum sper ca e clar. Si daca esti si tu o mama care isi doreste o educatie buna pentru copii, intr-un oras cosmopolit, inevitabil vei sfarsi intre a alege o scoala cu chinezi multi sau un mediu riscant pentru educatia copilului. De-asta spun ca nu intelegi. Ca sunt si aia copii care merg la scoala sa invete ca si altii, dar au parinti preocupati de educatia lor si atunci scoala are si cu cine lucra si de cine sa fie scrutinizata. Acum sper ca e clar. Sub nici o forma aceste scoli nu sunt aplatizate si uniformizate. Toate au cluburi de toate, dansuri, spectacole. Nu inteleg ce treaba sa avem noi cu ei, cu copiii vreau sa spun. Doar daca ti-i imaginezi ca niste stresa(n)ti obsedati de cererile parintilor si dara personalitate proprie.