Puiuti de Randunici 2008! (476)-INGERASULUI ILINCA
Raspunsuri - Pagina 5
tuchita spune:
Buna dimineata!
pentru toata lumea!
La noi ploua.
Si n-am nici un plan pentru azi.
Lyvy, crestinare usoara!
Ce sa mai zic de discutiile de ieri...in primul rand ca mi-ar fi placut sa primesc asemenea sfaturi cand era Sebi mic si Ilinca cu probleme.
Dar pe vremea aceea multe erati la primul copil, iar cele care erau la al doilea erau in aceeasi situatie ca mine....cumva am invatat impreuna sa supravietuim.
Despre cariera si copii, despre ce inseamna succesul in viata, discutiile au fost minunate si pline de adevar.
Si multe planuri irealizabile.
Evident ca e minunat sa obtii un echilibru, dupa asta tanjim toate....si, chiar daca recunoastem sau nu, oricare dintre noi si-ar dori o masina mai buna, o casa mai spatioasa si mai frumoasa, un concediu mai luxos pe de o parte si pe de alta parte mai mult timp cu copii, mai multe realizari ca mama.
Si, ca sa nu mai generalizez ar trebui sa vorbesc doar despre mine.
Sunt zile in care nu stiu ce vreau.
Sunt zile in care ma simt frustrata ca profesional nu fac destule, ca as putea sa fac mai mult, sa muncesc mai mult, sa castig mai bine, sa obtin mai multa apreciere de la cei din jur.
Sunt multe alte zile in care simt ca esuez ca mama, tocmai pentru ca nu am timpul, rabdarea, energia necesara sa fac lucrurile asa cum ar trebui facute...ma simt vinovata ca nu sunt mereu cu ei, ca nu le arata lumea, ca nu le deschid ochii, ca nu le caut calitatile, ca nu le dezvolt aptitudinile...
Orice ar fi, nu e usor deloc sa stii cat sa-ti doresti, cat sa vrei si cat poti sa renunti fara sa te simti nefericit...
cred ca sunt pe marginea depresiei...fara motiv.
Incerc sa-mi resuscitez zambetul!
Poate ar trebui sa scriu ca sunt zile in care sunt fericita de fericirea copiilor mei, sunt multumita cand vine un pacient si-mi multumeste...
fug, ca fericirea Ilincai sunt eu, doar eu...si eu trebuie sa o sterg la fund si nimeni altcineva!
ramo_cata spune:
pe toate,sunt la munca si imi e frig...la noi ninge marunt,e frig,vreme de stat la gura sobei...
lyvy crestinare frumoasa!!!
cami sanatate lui Bubu
bubu imi era dor de tine
va pe toate si va doresc WE linistit si frumos...
Nicoleta spune:
Lyvy, sa aveti o zi frumoasa!! Si pozeee, multe pozeee!
--------------------------------------------
A venit Craciunul! 
A trecut Craciunul...
natynic spune:
buna dimineata! Si un gand special pt Lyvy si Alexul ei ce va deveni un mic crestin!
aoleu cat am avut de citit, m-ati dat gata...Mai ales ca pt mine vin discutiile astea intr-un moment de grea cumpana. Ma rog, decizia mare am luat-o, mai e de trecut la practica...
Sa o luam cu inceputul. Cand am inceput sa lucrez in spital, la scurt timp mi-am descoperit diabetul. Tocmai incepusem si o relatie si am fost prompt lasata balta si...in fine, niciodata nu voi sti exact cata legatura a avut una cu alta. Mi-am spus atunci ca pe mine nu ma va lua nimeni de nevasta si nu-mi va face un copil, diabetica fiind; ca dau semne ca voi fi un doctor bun si atunci merita sa dedic intreaga mea viata carierei medicale si universitare, spitalului, garzilor, urgentelor si, in primul rand, pacientilor. Si au urmat 8 ani in care am ars ca o torta muncind acolo pana la epuizare, apucandu-ma uneori si 10 seara in spital. Care mi-era casa mai mult decat casa mea si familie mai mult decat familia mea. Au fost ani de medicina facuta la foc continuu si turatie maxima. Si incare de multe ori am avut parte de fericirea de care zice Tuchi-de pacienti care au venit sa-mi multumeasca pt ca erau rau si i-am ajutat sa fie mai bine.
Si apoi am intalnit un barbat ne-medic care s-a indragostit de mine cu toate defectele mele, m-a luat de nevasta, mi-a stat alaturi incredibil de frumos in sarcina cumplita si oribila pe care am avut-o...apoi a venit Iulia...cu care am stat acasa 1 an si 8 luni desi initial nu ma vedeam stand nici 6 luni departe de spital...si cand m-am intors la munca nu numai viata mea dar si viziunea despre viata in general se schimbasera fundamental. Dincolo de asta, am regasit o lume medicala complet schimbata. Colegi pe care i-am "crescut" deveniti "mari", carieristi, aroganti, orgoliosi. O saracie lucie intr-un mare spital din care lipsea periodic chiar si aspirina. O lipsa de vointa totala "de sus" in a schimba ceva. Pretentii peste pretentii sa facem mai mult, cu salarii taiate. Oameni (pacienti) extrem de agresivi cu noi din cauza saraciei, a bolilor tot mai grave dar si a neincetatelor campanii de presa care infiereaza corpul medical
...O mare de umilinta. Un vesnic sentiment de teama, de presiune, de groaza ca voi fi trasa la raspundere si nici macar pt ca gresesc ci pt ca sunt prea multe de facut si totul cu mainile goale, in zadar. O remuneratie DE NIMIC, pe langa care m-am saturat sa primesc vesnicele "atentii" doar pt ca altfel nu am ce pune pe masa copilului..."atentii" de la cine?? De la oameni carora le cer la internare sa-si cumpere pastilele ca din spital nu am de unde le da?? Asupra sanatatii mele stresul asta s-a cunoscut teribil.
Asa ca, dupa luni de framantari, ganduri si regrete, a venit ziua in care am luat decizia sa termin cu toate astea. NU MAI POT. Din multe motive dar intai de toate pt copilul si familia mea. Pentru ca vreau sa ajung sa o vad pe Iulia mare, pe picioarele ei.
Si intrucat s-a ivit si ocazia, o sa ies complet si definitiv din sistemul medical de stat (raman doar cu cateva ore de consultatii in privat ca sa poate sa-mi "mearga" in continuare dreptul de libera practica). O sa termin si cu cariera universitara si cu doctoratul in curs. Nu ma mai imbat cu apa rece. Nu ma mai incalzesc cu nimic "titlurile" si ambitiile astea. Ascund in spatele lor atata gaunosenie, atatea dezamagiri, atatea mizerii de care m-am izbit ca realmente nu mai gasesc partea pozitiva, e demult ingropata in gunoi.
Mi-a fost super-super greu si sa iau decizia si sa vorbesc public despre ea...si oricum mai multe amanunte voi da atunci cand voi "bate palma" la noul job. Care, intr-un fel, va fi complet, complet altceva. Va dati seama si in privinta asta ce emotii ma incearca...
Morala finala e...cat de spectaculos iti poate schimba un copil si viata efectiva dar si viziunea despre ea. Asta daca intelegi cu adevarat sensul pt care aduci pe lume un copil. Daca o faci doar ca sa bifezi, pe langa cariera, o "cerinta" sociala...atunci tanti carierista a Kyei o avea dreptate in felul ei. Cine poate oase roade...cine nu, nici carne moale!
Nicoleta spune:
Tuchi, si eu am momente in care ma intreb daca nu ar trebui sa ma straduiesc mai mult, sa invat mai repede germana si sa-mi gasesc un job, oricare (ei, nu chiar oricare...). Insa sunt aici persoane de ani buni, unele foarte calificate, care stiu si germana, care in Ro au avut joburi foarte bune si care totusi aici nu si-au gasit nimic deocamdata... eu ce sanse am atunci?! Nici ca mama nu ma simt mereu ok, as vrea sa pot face mai mult pentru ei, sa fiu mai aproape de ei... As vrea macar sa vad cum e cu echilibrul mult-dorit! 
Uneori, in momente de "lucididate", imi dau seama ca de mine nu am grija mai deloc, ca imi lipseste asta... Deci dezechilibru total! 
--------------------------------------------
A venit Craciunul! A trecut Craciunul...
ramo_cata spune:
naty
bafta in tot ceea ce vrei sa faci! o sa fie bine!
Nicoleta spune:
Naty, multa bafta in ceea ce vrei sa realizezi! Sper sa fie cea mai buna alegere pentru tine si ai tai!
--------------------------------------------
A venit Craciunul! A trecut Craciunul...
mihatp spune:
Va pe toate. Am citit… diagonal… ieri. Azi cu mai multa rabdare.
Lyvy o zi minunata va dorim!
Naty , multa framantare! Sper sa iasa asa cum iti doresti, o meriti din plin! Din pacate medicina pierde un medic fantastic. Si e vina unor nenorociti.
Eu…cu rusine o recunosc… am avut nevoie de un sut maaaaaaare de la viata ca balanta sa incline catre familie. Abia acum o pun mai presus de orice. Stiti, am mai zis, nu l-am pus pe Luca pe primul loc (singur) intotdeauna a fost in “competitie” cu job-ul. Din cand in cand ma mai rodea cate o remuscare dar n-am facut schimbari. Jonglam cat puteam mai mult… dar de cele mai multe ori tot munca castiga. Dan, era si mai “defavorizat”. El venea dupa munca si Luca. Si nu merita asta.
Trebuie sa am grija ca “microbul” carierei sa nu-mi mai invadeze viata, sa permanentizez cumva noul sistem de valori, san u ma las iar luata de val.
Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008
bubu05 spune:
'Neata fetele!
Naty , tot ce-ti doresti sa se implineasca, bafta multa de tot in continuare si ai mare grija de tine
Tuchi with love 
iesi afara din butoiul ala urat 
Lyvy, sa aveti o zi minunata, pupici micului crestin si petrecere frumoasa!
Miha 
o imbratisare stransa de la mine!
Pentru mine familia e mai presus decat orice! si atat!
Aseara stateam in intuneric si ascultam cu Cata Leonard Cohen , bestial, ne-am luat un dvd cu un concert de la Londra de acum doi ani, atat de frumos, te incalzeste la suflet
Mama, am facut o miscare de dimineata cu o curatenie in toata casa , imi astept baietii sa vina de pe drumuri si sa papam ceva bun la pranz, apoi leneveala toata ziua.
Ce mai ningeeeeeeeeeeee!
Abia astept sa merg la Viena 
VALENTINA C spune:
Fetelor, va pup si sper sa ne revedem cu bine!
Plec pt 10 zile si n-am net unde ma duc