Sezatoarea canadiana (205)

laurajr spune:

Ana Stroe, ai dreptate cu pass-ul de ski, noi am trimis cecul in Nov 24 si pe la sf lui dec ne-am dat seama ca nu a sosise...le-am trimis saptamana trecuta un mail la Ski Council si ne-au raspuns ca au in baza lor de date o cu alta adresa si ca deja au trimis cica acolo pass-ul...pana la urma ni l-au trimis la adresa reala si fetita sambata asta l-a si folosit. Deci trimite-le mail or e-mail repede, pana nu pleaca zapada :).

Nelia, de 4 zile ma chinui sa intru si sa-ti scriu : CRIZA DE BILA ! Eu cred ca migrenele de la asta sunt, eu si mama avem aceeasi problema : migre,ne cumplite, stare de oboseala accentuata, trec doar cu Quarelin si somn adanc ca de moarte. Stiu ca maine ori marti ai intalnirea cu dr, gandeste-te sa-l intreb daca nu cumva bila te supara. Multa sanatate ! Si succes cu jobul.

Lorelaim, a 2a zi dupa ce am citit articolul postat de tine, colegii mei la serviciu il discutau si ei, ff excitati (toti -canadieni fiind ). Pe mine partial m-a distrat articolul, pe undeva m-a ingrijorat, dar stiam simptomele mamei chinese de la prietena mea care avea baiatul la o scoala cu 80-85 % copii chinezi...baiatul ei a inceput toamna trecuta Scoala de gifted kids full time...iara numa chinezi....faza tare e ca prietenii mei chiar s-au si mutat cu jobul in China la sf lui decembrie, deci vor experimenta first hand experienta chinese de educatie .Ea imi povestea de ex ca chinezii fac doar activitati individuale gen sah, inot, vioara, pian in care copiii lor sigur au ocazia de a se evidentia . De ex un coleg de-al baiatului ei, facea inot de performanta : la 5 dimineata zilnic, era la antrenament pana la 7, cand venea mama si-i aducea micul dejun si-l ducea la scoala. In timp ce mergea-venea spre antrenament repeta teme, la scoala avea doar A si acasa cand ajungea avea zilnic ba sah, ba mergea la clubul The Spirit of Math, deci suna f familiar cu articolul .

Eu zic ca depinde si de temperamentul copilului, dar in general mixajul chinese-canadian e de dorit...putini sunt copiii care reusesc sa duca pana la capat un lucru fara sa fie impinsi de la spate, asta cand au in pana in 12 ani. Pe urma zic eu, educatia ar trebui sa dea roade si sa realizeze singuri ca munca sta la baza oricarei actiuni, fie ea scoala, antrenament la hockey ori jucatul intr-o piesa la scoala.
Fii-mea de ex este lasa-ma sa te las, sunt in spatele ei ca buldogul, altfel nici n-ar citi ceva mai de Doamne ajuta ori face cea mai mica actiune care implica munca . Trebuie impinsa de la spate constant, in momentul cand zic ca realizeaza singura ce are de facut si las garda jos, cade la pamant. Nu are nici o ambitie, ar vrea sa ajunga ceva in viata, normal, sa aiba multi bani, dar sa nu munceasca pt ei. Vorba lu barbatu-meu : Ioana , tie iti trebuie un prost cu bani care sa te ia de nevasta si sa te tie acasa ! Dar nu ma las, de undeva sper sa inmugureasca ambitia in ea !
Pe cand cel mic, toata ziua ar citi, scrie, ma pune sa citim carti, litere, sa facem ceva mereu, e curios si cred ca va dori sa fie primul la scoala, partea proasta e ca e obraznic de rupe, ma ia cu spaime de cate ori suna telefonul, sa nu fie de la scoala.

Ralu80, scrie mama si intreaba, dar cum a zis si Maru, nicio experienta nu seamana cu alta !

mimitete spune:

rocs, crossbite se trateaza la orthodontist.

De la mine din cartier nu s-a auzit nici un tunet si nici nu stau asa departe de zavalita, probabil e virsta si lipsa auzului.

anka, spune-ne si noua cu ce ai fost jignita sau nu s-a aplicat autocenzura ca sa mor daca ma prind. Explica ca la prosti ca sint mai slow de felul meu nu de alta dar sa nu cad in pacat fara sa stiu. Mie mi-ai explicat foarte frumos de ce ii considerai sacrificati, fiecare cu definitia lui caci nu sintem toti la fel. Bine ca nu citeste mai better half ca cine stie ce idei ii vin in cap ca e sacrificat de-o viata incoace si el nu stie.

Pe mine si pitilache ne-ai lamurit numa' tirziu dupa ce discutia a denaturat. Eu nu intelegeam de ce iti cauzi de lucru, activitate obositoare si inducatoare de stress daca tie iti iese cu virgula la sokoban (cine nu stie de sokoban e prea tinar) ori acum ne-ai lamurit ca s-au schimbat datele problemei cu orarul si faci diviziunea cu zero asa ca iese infinit pe moment.

Iar asta cu comparatiile ON , QC sau vechimea din pasaport sau pe forum apare constant precum ciclul apei in natura sincer mie imi suna a "n-ai mincat suficient salam cu soia".

Ma oftic ca pierd piesa cu Rebenciuc dar o sa compensez cu picioare la soare in nisip.

Sa ma oftic ca nu mi-a raspuns nimeni la intrebarea "ce stiti de Mont Gareau", blame both ON and QC. Nah, ca-mi raspund singura de unde si inventia monologului.
E meserias, pt cunoscatori, la fel de bine ca si la Owl's Head si se vind si bilete de 2 ore, chestie perfecta pt puturosii care termina micul dejun la 11 cu burtile pline cu panini si ajung pe pirtie la 12:00 trecute fix.

Ah ca era sa uit,madama chinezoaica a fost la radio la un interview, a auzit-o my better half dar va spun ce a zis intr-un numar viitor ca imi e frica ca am depasit numarul de mesaje permise pe saptamina asta.

O saptamina buna si cu frunti descretite.

Simonna spune:

Stii ceva? Cind o sa ai si tu copii o sa intelegi de ce sugestia ca sacrifici copiii cu sculatul in zori si sacrifici barbatul ca te ajuta in gospodarie in timp ce tu faci asta ca sa mergi la job pentru binele intregii familii este insultant.

E o alegere, cum a explicat si Nelia. Si nu intru in amanunte ca le-am para-dezbatut. Si pina nu esti pus in situatie oricum nu intelegi. Da' daca tii minte discutia asta pe cind o sa rupi usa la garderie cu noaptea in cap cu progeniturile de fusta sa vii sa-mi spui daca nu te simti jignita daca iti spun ca le chinui si le sacrifici pentru binele tau

Si nu, nu iti ignor mesajele, ca e interesant cum dai cu bita in cap la oameni si pe urma vrei respect.

Simonna

Mimitete, unde-i mont ala? ca acu de stii zi-ne si noua... are garderie de copii mici, da' mici de tot? S-o sacrific pe Addison si eu sa ma duc la schi... Da' ma gindesc ca daca eu ma duc la distractie si nu la munca poate nu e sacrificiu...

Ladies, restul discutiei, voi citi cu atentie marita si-mi voi da cu parerea.

Noapte buna
S.

Doloress spune:

Nelia ca intotdeauna, my thoughts exactly! Parca ma aud pe mine gandind.
Desi nu am copil mare, deci prea multa experienta in domeniu, ma gandesc la mine... Eu sunt pentru un "serviciu personalizat", totul in functie de copil, de personalitatea lui. Bineinteles, extremele cred ca trebuie excluse din start, si nici pendularile intre doua extreme nu mi se par prea benefice.

Diana tatal tau e exact ca al meu. Si mie mi s-a repetat continuu, ca n-o sa ajung nici la aprozar fara matematica. Asta era problema mea cea mai mare. Am luat premiul intai pe tara la Olimpiada de romana - ce mi-a zis tatal meu cand am ajuns acasa : "Sa castigi odata poate fi o intamplare fericita, sa te mentii acolo sus, e adevaratul merit`!" Ei bine, sora-mea s-a simtit mereu ambitionata de discursul lui, eu tot timpul descurajata. Normal ca n-am mai luat mai apoi niciodata premiul intai si nici nu m-a mai interesat. Mi se parea normal esecul pentru ca simteam, gresit, stiu, ca esecul l-ar face mai fericit, ca l-ar valida in supoztiile lui. La ce bun sa mai incerc, daca tot nu e bine?

Bineinteles, ca din cauza asta in principal, o sa fiu o mama western, cred eu, si ma simt impacata cu treaba asta. Vreau sa-mi vad copilul fericit si linistit, cam atat, pe parcursul drumului si la sfarsitul drumului. Sper sa-i insuflu valorile mele si sper sa nu se orienteze spre domenii foarte competitive si care storc si ultima picatura din om. Prefer de o mie de ori sa-l vad fermier, in creierul muntilor (asta e si un vis secret de-al meu...) decat director intr-o corporatie. Desi daca director l-ar face fericit, l-as sprijini in directia asta...

Ideea de datorie - normal, a existat si la noi in familie - trebuie sa inveti bine, e de datoria ta, pentru toate sacrificiile facute de parinti. Pentru mine - una din cele mai nocive idei, mi-a sadit un sentiment nesanatos de vinovatie (pentru ca nu ma simteam nicicand la inaltimea asteptarilor), mergand pana la vinovatie si ca exist. Am tot vorbit cu sora-mea pe tema asta, parca am fi trait in familii diferite, ea n-a simtit deloc asa. Deci... metoda a dat rezultate la ea, la mine a esuat lamentabil. Si am pornit la drum cu multe sechele si probleme din cauza asta, cu o neincredere uriasa in mine, in oameni, in viata, in orice, cu o frica aproape de orice ma inconjoara, de fuga permanenta de conflicte, de lucruri noi, de critici, etc. Si totusi intentiile lor au fost bune, nu incercau decat sa ma faca sa-mi ating potentialul.

Ca si Mikion eu am un copil super-sensibil, pushy nu cred ca ar fi stilul potrivit pentru el. E mai mult croit pe calapodul meu. Nu ii place sa intre in competitie, mai deloc. Sunt curioasa ce model capat acusi, in cateva saptamani

zavalita spune:

simona, eu tot nu inteleg ce e insultant in alegerile altuia, daca anka simte ca-si chinuieste familia, familia ei subliniez, de ce e asta insultant pt tine?

CriPOD spune:

maru, nu esti singura, si eu am incercat-o cu fiu-miu. Era ceva de genul... pentru fiecare procent peste 80 la un test eu ii dadeam $5, sub imi dadea el. Era vesnic in datorii, desi am ales momentul sa introduc treaba cand tocmai luase un 100%. Intr-o luna de zile a murit operatiunea stimulentul. Asa ca la mine nu a tinut. Dar nu a tinut nimic de genul. Fiu-miu e asa, o chestie lenesa, un model de eficienta: get by nicely with minimum effort. BTW, ai fi surprinsa cati chinezi merg pe la toate BSc. Parintii i-ar vrea pe toti dr si in yvy school of buss, dar nu e loc pt toti acolo, asa ca-i gasim peste tot unde e science.

rocs, ce s-a intamplat? M-am adaptat si mai adanc la canada, am inteles niste lucruri. Apoi m-am facut my softie (cu pepitul, nu pe forum :))), nu mai cred in ce credeam odata. Si apoi niciodata n-am fost in stare sa fiu consecventa cu ce nu mi-a placut mie niciodata: ordinea si repetitia. Si nu pot sa push, eu daca vad ca opun rezistenta, nu insist. Asa ca astept sa aflu sigur ca un copil isi poate atinge potentialul pe modelul mamei canadeze. Adica sa ma culc eu pe-o ureche, sa las copilul sa fie happy, sa ceara el si eu sa raspund, eventual sa fie suficient ce invata din joaca pana prin middle school.
Fie-mea, care e foarte ok, se simte adesea neadecvat inconjurata de chinezii ei, am atata de lucru cu ea sa se valueze. Daca as avea numai timp sa intru in amanunte cu exemple...

Oricum, din observatiile mele, mult mai bine stau cu self-esteemul canadezii decat toti.

"Mama romana", in ideea mea, exact la asta ma gandeam. Undeva intre cele doua extreme. Si e normal, avem aceeasi cultura, de fapt cam toti est europenii intra in acelasi tipar.

---

www.refresheverything.com/curecdkl5" target="_blank">Help find a cure for CDKL5

CriPOD spune:

Este doomed copilul mamei western? Asta cred ca ma preocupa pe mine, e clar ca am planuri mari.
O categorie mult mai interesanta de upbringing din pmdv sunt evreii. Si mult mai de apreciat, cu rezultate remarcabile.

---

www.refresheverything.com/curecdkl5" target="_blank">Help find a cure for CDKL5

nelia spune:

Ca un facut, Agata a avut de facut p autobiografie pentru miine. Aveau citeva intrebari si cum locul unde trebuia sa raspunda nu era prea mare, invatoarea i-a spus sa scrie ce i se pare ei mai important. Printre altele, a scris ca tatal ei este assistant marketing (pompos, da' e fapt e negrisorul bun la toate) si mama este... mama. - Stiu ce ai facut inainte si pentru ce inveti acum, dar mi-a spus sa scriu ce e mai important si era prea lung sa scriu tot. Nici nu stiu daca sa pling sau sa rid...

Si ca vrea sa se faca profesoara de primara pentru ca vrea sa-i invete pe copii sa se amuze atunci cind invata lucruri noi si ea odata cu ei, invatind ceea ce nu stie, chiar daca va fi adult, cot la cot cu ei. Aici chiar mi-au dat lacrimile, este mesajul ei catre toti adultii din jurul ei, catre mine in mod special (care nu ma amuz absolut deloc cind o vad cit de superficial si impinsa de la spate isi face lectiile) si o iau ca pe un semnal de alarma tras intr-o fraza scrisa - surprinzator - foarte bine in franceza.

Laura, pe mine nu ma supara fierea, nu am avut niciodata probleme cu ea, dar ii voi spune doctoritei sa-mi dea o analiza si pentru ea.

Mor cind va aud de schi, mi-e ciuda ca nu am reusit inca sa-mi duc copiii la sport in aer curat. Aseara am fost la sanie la ora 9, a fot atit de placut! Am venit imbujorati toti si am dormit ca pruncii.

mQQm, si eu spun la fel in privinta self-esteemu-lui. Ii gasesc foarte bine la acest capitol si traind in Quebec pot spune ca mai ales cei de vita anglofona. Mie, personal, la acest capitol, nu-mi plac nici evreii, nici chinezii. Adica ii apreciez pentru ceea ce sint si ii admir, dar ceva ma irita... si nu din invidie spun asta. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu ca ei, in schimb mi s-a intimplat de multe ori sa-mi doresc sa fiu ca cei care se simt bine cu ei insisi |(mai ales in privinta parenting-ului). Asa ca, indiferent cu ce pret, sint hotarita de citiva ani sa merg spre asta... si inclusiv pe mine ma duc tot intr-acolo.

Ma simt bine citind despre baiatul lui mQQm, fata Laurei... ca eu credeam ca am unicat acasa. Si are o minte brici... daca ar si pune-o la treaba.

Maru, si eu am incercat cu Agata, dar ajunsese sa calculeze tot in bani... si avea o viteza, calcula si ce e dupa virgula. Asa ca, am zis stop... ca nici sa ma coste 30 de centi ca-mi aduce o cana cu apa, plus sau minus 5 daca e sau nu e 'te rog frumos'. Asta in clasa a doua, nu am vrut sa astept sa calculeze in functii si limite...

Doloress, ceea ce ai scris aici este una dintre temerile mele: 'esecul l-ar face mai fericit, ca l-ar valida in supozitiile lui. La ce bun sa mai incerc, daca tot nu e bine?' De aia mi-e frica sa insist, sa impun, sa cer mai mult decit sint dispusi sa dea (bine, incerc, dar nu intr-un mod direct, gasesc cai mai ocolite, dar sincer, fara artificii prea multe). Si nu numai pentru copii e valabil, dar si pentru adulti... iar e mult de scris.

In legatura cu discutia... nu-mi place ce a iesit. Mie imi siny foarte clare pozitiile fiecaruia, stiu exact ce simte si ce gindeste fiecare, de aceea spuneam ca dreptatea nu e de partea unuia. Nimic nu e atit de simplu cum pare si cum reiese dintr-un mesaj scris pe forum. In fiecare situatie exista atitea nuante, incit nu mai stii exact in care tabara te situezi pina la urma: cea a sacrificatilor sau cea a sacrificatorilor.

Pentru mine, ecuatiile sint simple: venit mic = consum mic, venit mai mare = consum mai mare. Ia fiecare ce si cum poate duce, dar stiu sigur ca alegeri se pot face. Numai ca e mai greu sa te impaci definitiv cu ele. Si mai stiu ca degeaba am discuta, mQQm a pus punctul pe i: ceea ce nu se poate spune, se tine pentru sine! Aviz amatorilor!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Nu inteleg la ce te referi...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Doloress spune:

MQQM nu cred in nici un caz ca e doomed - sau depinde de intelegi prin asta... IMHO - mi se par copii mamei western mult mai autentici, mai sinceri cu ei insisi decat roboteii chinezilor. Chiar daca asta implica mai mult conflict de sine, mai multa nefericire interioara, mai multa framantare. Prefer asta decat un copil programat sa fie fericit, gen Brave New World a lui Aldous Huxley. Prefer un copil care sa fie capabil sa se revolte si sa ma intrebe de ce asa si nu altfel, sa chestioneze tot ce i se intampla si nu sa stranga din dinti si sa mearga orbeste mai departe in directia impusa. Dar asta sunt eu, mama clatina din cap si ii este de-a dreptul frica de ce-o sa se aleaga din copii mei.

Nelia asa este, impinsul asta de la spate pentru mine era egal cu expresia neincrederii totale in mine. Aha, deci simti nevoia sa ma impingi de la spate, deci nu ma crezi in stare de nimic. Bine, daca nu ma crezi in stare de nimic atunci la ce bun sa incerc, n-am sa-ti insel asteptarile si chiar n-o sa realizez nimic. Asta era gandirea mea. Se astepta la esec- esec avea. Desi stiam si eu si el ca eram capabila de mai mult.
Am gasit la Jean Leadloff o fraza faina care mi s-a potrivit perfect: "Failure in every sort is usually traceable not to a lack of ability, not to bad luck or competition, but to a tendency in the subject to mantain the condition in which he learned to feel at home". Desi dureros, eu ma simteam bine in esec, era casa mea, era ceea ce simteam eu ca de fapt se astepta de la mine. Ca de cand eram mica am auzit aceeasi placa: branza buna in burduf de caine, aia mare-n-am probleme cu ea, cu asta mica trebuie coborata militaria jos din pod si tot asa. Sa nu uitam, ca pentru copii, mai ales in primii ani de viata, tot ce spune parintele e litera de lege, nu poate fi decat adevarat. Deci daca ii zici : o sa ajungi vai de capul tau, el nu e in stare sa considere asta un fel de indemn de a se depasi, ci din contra, o ia de buna si i se intipareste in minte. E ca si cum i-ai trasa un drum de parcurs. Cel putin asa cred.