Sezatoarea canadiana (205)

maru spune:

ralu, mama, nu era vorba de tine, era vorba de principiu!
Mie imi sunteti tare dragi cele ce veniti din urma, dar sfaturi nu prea mai stiu sa dau, mai ales ca majoritatea alege sa mearga in QC ori eu ca si altii, m-am pisat contra vantului si am venit in nemilosul si total diferitul Ontario.
asa ca, esti binevenita si sunteti binevenite la sezatoare, cu mentiunea ca aflati mai mult cum e viata de zi cu zi decat cum sunt inceputurile...


si ca sa nu fac matzaraie de raspunsuri scriu tot aici:
sunt pentru un melanj canadez/chinez adptat pe copil.
al meu copil abia in liceu a prins gustul cititului si al invatatului. Deci pana in liceu am fost mama canadeza, pentru ca toate insistentele mele de mama chineza s-au lasat cu umeri ridicati din partea scolii si cu eticheta de mama pushi. Am incercat, nu a mers, am lasat copilul in boii lui ori ai profilor.
Cand a intrat la liceu insa, ceva s-a schimbat cu el, s-a populat bostanul asa dintr-o data si...am devenit cumva mai chineza.
Nu ii interzic total micile placeri, dar nici nu pupam wii in cursul saptamanii, ori jumatea de ora de relax pe laptop daca temele nu-s facute. Ori portia de citit neterminata.
Dar nici nu ma crizez ca nu e peste 90% la suta, e doar peste 80%, si eu sunt f multumita. Eh as zbura de fericire daca ar creste olecutza, dar sunt multumita si asa. Si el stie, atat ca a facut tot posibilul pentru testul ala, eu sunt multumita cu rezultatul.
Acum nu face decat inot, am renuntat la calarie. Dar atat se poate acum, poate copilul ar merge de gura mea la mai multe, dar uite ca nu vreau sa ii fac viata complicata (aici is western ori what? ca parca mamicile astea canadeze is si ele plne de activitati extra)

ankalaura spune:

MQQM - nu este o alegere finala, este una temporara, care se refera la o situatie anume. In situatia asta anume, este vorba de 2,5 ore petrecute zilnic spre si dinspre job, si de faptul ca programul sotului meu era de la 9, ori din februarie va fi de la 8. ASTA schimba totul.
Presupun ca voi reusi sa gasesc un job unde sa pot ajunge in mai putin de o ora si ceva.
Interpretarea de la aburul cafelei a fost dusa in extrema, dupa parerea mea, scoasa din context, si nejustificata. Nu uita te rog faptul ca pana recent, eu insami am fost in situatia de a duce copilul la garderie la ora deschiderii, si de a-l lua sotul la ora inchiderii, pentru ca eu eram prinsa intr-un job de 12 ore reale pe zi, dupa ce scad pauza de masa si mersul la pipi sau la cafea.
Ar fi deci de apreciat (parerea mea), un ton mai putin bombardistic (sa nu spun jignitor).

Ce fel de mama?
"Chineza" aceea e un robot.
Eu sunt o mama mai aproape de normal, sa zicem, care am suisusi si coborasuri, ma mai enervez, mai tip, apoi imi vine sa imi dau doua palme in oglinda, pup copiii, ii laud, ii sustin, uneori ii neglijez si nu ii coordonez cum trebuie (si stiu asta), dar supravietuim si vad ca progresam.
Pe mine, mama m-a obligat sa merg la pian. Cand eram mai mica, faceam si sport, dar printr-a 4-a sportul a trebuit sa-l las, pentru ca aveam prea multe ore de pian pe saptamana. Sigur ca uram situatia asta, eu vroiam sa merg la volei, si nu sa il cant pe Bach la o auditie imbecila, pe scena scolii de muzica!
Poate ca mama a facut bine, dar iata ca acum nu-s in stare sa merg sa joc un tenis, si pian n-am, si daca as avea, poate nu l-as atinge.
Daca era dupa mine, as fi mers mai degraba la sport. Sau la ambele, daca s-ar fi putut (ma rog, nu se prea putea).
Cum o sa procedez cu ai mei? Habar n-am, deocamdata cea mare face ce ii place. Merge la inot pentru ca ii place, si daca nu i-ar fi placut, nu as mai fi dus-o.
Este foarte foarte pasionata de carti, ii place sa citeasca. I-am citit de cand ma stiu, mergem la biblioteca, probabil ca asta a contat.
Nu se joaca la calculator (de fapt, a inceput sa se joace acum vreo 2-3 zile, cere voie; se mai joaca la scoala), nu stie ce e ala youtube, messenger, face book, si nu va avea cont de mail sau mobil prea curand. In schimb a fost la sleepover si am avut si noi sleepover la noi acasa, si a fost grozav!
Cu asta ma simt eu bine. Iar ea e multumita, are rezultate bune, are si timp de leneveala, avem si timp pe care il petrecem impreuna, jucam tot felul de jocuri - acum a ajuns sa fie foarte tare la chinese checkers, ne bate adesea!

delphin spune:

MQQM, asa sunt si eu, parca pe cel mic as vrea sa-l las putin mai free, dar nici fara sa-i arat limitele tolerantei mele.
Am o prietena, care vine sa se instaleze in QC in februarie care are un site de attachement parenting. Eu merg cu drag pe acel forum si gasesc multe sfaturi si multe solutii la framantarile mele legate de crescutul mai liber al copiilor.
Prietena asta a mea e cumva in genul Neliei. Cred ca va trebuii sa le prezint, sigur se vor intelege fain.
Bref, fa-mi semn daca te intereseaza si-ti dau numele site-ului.

pitilache spune:

Anka nu-mi ramane decat sa-ti doresc multa bafta sa-ti gasesti jobul ideal.

mQQm mie nu mi s-a parut chiar asa de razboinic tonul si nici detunatura nu am auzit-o! Eu zic ca ai fost doar fair and square cand ti-ai spus pdv.

Va urmaresc si eu discutia cu Western vs Chinese moms. Parerea mea e ca nici o extrema nu-i buna. Eu cred ca-s un mix, probabil mai mult W decat Chinese adaptata la situatie si la copil... Mai revin ca ma cheama lumea la zapada proaspata!

O duminica faina sa aveti!

carmençita spune:

Nelia,
Eu am pauza de la 11'30 si Mihaela zicea ca ar putea si ea la aceeasi ora, as putea si eu sa mut pauza intr-o zi anume de la 12 jumate, dar trebuie sa aranjez mai intai.
Tu ai putea luni de la 11 jumatate?, daca nu marti, daca esti prin zona, noi mancam in turnul bursei la nivelul metroului. Daca nu mai intereseaza pe nimeni, putem sa ne mutam pe privat. Chiar asa, mai vrea cineva sa vina, Ankalaura, nu vii si tu?
Mihaela, te sun maine pe la 10, e ok?
O zi buna, ma duc si eu sa vad de chinezoiaca, ce pot sa va spun e ca in general copiii de chinezi au rezultate f. bune la scola, scoala la cel mare e una f. buna, sunt multi chinezi si din cei care castiga premiile in fiecare an sunt majoritatea chinezi.Ma duc sa vad care e metoda lor si daca as putea sa iau macar o parte (cea buna) sa o aplic si eu la ai mei.
O duminica placuta,
Carmencita,
Cristian si Alex

CriPOD spune:

zavalita, , nu cred totusi. Tocmai am recitit. Folosit intonatie calma, cu large sips of coffee intre paragrafe, pe cuvant, it's not that bad. Oricum eu nu am stil de lugu-lugu si nici timp sa dezvolt pe-o pagina. Ideea este ca am scris niste informatii. Morala postarii: cine vrea sa faca scoala, cel mai bun e qc.

ankalaura, nope, jignitor in nici un caz. Uite asta poate fi jignitor: "cum as putea eu sa pun in sacrificiu doi copii asa de mici, si un sot atat de intelegator". In orice caz, maine dimineata o iau la picior. Inca nu scot pepitul pe usa pana in aprilie, apoi va intra la day-care 8-18. Fac 2 ore jumate in trafic si alaptez. Unii pur si simplu nu au luxul de a alege. Daca doresti sfaturi, cu mare placere ti le oferim, dar unele chestii trebuiesc tinute pentru sine.

Cu povestea asta ma opresc aici, maine ma suge cotidianul inapoi, timp numarat imi ramane.

delphin, sigur ca vreau.

Stil de parenting. Nici nu stiu ce sa zic. Mie mi-ar place sa-l las sa zburde, singura mea preocupare sa fie sa fie el happy, dar sa-si si atinga potentialul in viata. Aici e conflictul. Toate au un pret.
Cu al mare am fost cam ca maru. S-a razvratit la adolescenta ca eram cea mai constipata dintre toate, am trecut vremuri grele. Chestie de anturaj, majoritatea canadieni. Oricum, vreau sa spun ca nu am lucrat cu niciunul in particular si nici teme n-am verificat. Am avut reguli, insa (tv, jocuri, iesit afara, asteptari de la scoala).
Cu fie-mea n-am mai pus nici o regula, insa n-am fost nici focused pe "happy child" si i-am inoculat asteptari academice. Ea a crescut in mediu de chinezi si indieni high achieving, asa ca nu odata mi-a multumit ca ii suntem noi parintii, banuiesc in comparatie cu colegii. Nu am nici un conflict de adolescenta cum avui la frac-su, insa ma lovesc de altceva. Nu e multumita ca n-am pushed mai mult cand era mai mica si nu poate sa compete de pe pozitii egale si nu prea are cu cine sa mearga la un film sau mall, ca prietenele ei au tot timpul prioritar ceva mai educativ pe lista.

Este absolut clar ca copiii cu mame chineze ajung si isi depasesc potentialul, dar, ca s-o iau pe panta mamei canadeze... care e pretul? Pana la urma lasa rani in personalitatea copilului stilul asta pushy sau nu?

Din lumea adultilor, este posibil ca unii devin mai bitter si altii mai nice ca adulti? Ca unii stiu sa se bucure de fiecare zi mai mult si ca altii raman in incrancenarea insuflata de parinti? Merita asta, daca e asa?

Asta ma mananca pe mine, desigur ca toti vrem ce-i mai bun pentru copii cand devin adulti, dar cand trebuie sa iti faci loc in "piata muncii" intre fosti copii pushuiti pentru pozitiile bune, parca totul arata altfel. Care sunt implicatiile pe termen lung ale tipului de mama care suntem azi. Ca in final toate suntem variatii ale unui singur tip: mama romana. Vorba lui fiu-miu al mare: you are soooo romanian, cand nu eram cool enough.

Pana la urma, daca ma gandesc bine, problema mea este aia de nuca in perete, dar cum sa gasesc un mediu care sa i se potriveasca perfect fiecarui copil? Oricum, ma bucur nespus ca nu au trebuit sa mearga la scoala in ro, aia m-ar fi terminat pe mine psihic, cu aia chiar nu puteam sa compete.

---

www.refresheverything.com/curecdkl5" target="_blank">Help find a cure for CDKL5

nelia spune:

Nici eu nu voiam sa las necomentat link-ul lui Lorelaim, bine ca ai adus vorba mQQm. Imi iau cafeaua de dimineata la care m-am gindit tot timpul cit am fost la piscina cu copiii (sint clar dependenta, cred ca as fi dat aproape orice sa am o cafea acolo, in momentul ala) si vin si eu la discutie, sa vad ce ati scris la subiect.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

columbiana spune:

n-am auzit nici io nici o detunatura, a fost doar o mostra de real life canadiana, dar cum vara nu-i ca iarna si nici quebecu ca ontario (cacofonii intentionate:) inteleg si reactiile; si daca pe aici se poate, de ce nu;

pe mine m-a oripilat chineza aia din articol, si n-as dori nimanui viata copiilor alora, dar pe de alta parte ma stiu pushy cu mine de cind ma stiu; gene, cresterea, nu stiu, dar nu ma pot opri, nu reusesc sa scap de incrincenarea aia de care vorbeste mqqm; daca nu-i dau creierului de lucru o iau razna, daca nu-i un defi acolo undeva scap friiele, si decit la psy parca mai bine la hec ; am fost si cu plodu`, si sunt, dar i-am lasat intotdeauna spatiul propriu mai larg decit l-am simtit eu, indiferent ca asta s-a vrut jocuri electronice, sport, sau ordinator, ce a ales el; e un troc aici, daca tu iti faci treaba la scoala, io ma retrag din calea ta;



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

oanagabriela spune:

mQQm, ai perfecta dreptate, sintem toate variante de "mama romanca", conditionate de educatia noastra din Romania...Te inteleg perfect in dilema ta, si eu am sentimente f.asemanatoare. Doar ca eu nu am experienta unor copii mai mari, sint la prima abatere . Imi doresc din tot sufletul ca fetita mea sa aiba o copilarie frumoasa, echilibrata, de care sa-si aduca aminte cu placere, sa nu aiba sechele cind va ajunge adult...Dar intre prea multa permisivitate si o educatie rigida, linia de mijloc este greu de tinut Am impresia ca pendulez continuu intre cele 2 extreme si zau daca sint multumita de mine...De un lucru insa sint convinsa: daca nu voi insista sa aiba rezultate bune la scoala, asta ii va dauna cu siguranta mai tirziu, deci aici nu prea pot sa fac mari rabaturi. Nu caut sa fie copil de nota 10 (sau 100% in termeni canadieni), dar incerc sa o conving sa faca efortul sa fie mereu cit mai sus. Si sa stii ca pentru increderea in sine, cind ia note f.bune este extrem de fericita si mindra (ca noi toti de altfel). Dar nici nu o tin 4 ore pe scaun in fiecare zii si nici nu ii interzic orice activitate in weekend , doar ca sa invete...Acum sintem doar in clasa V, mai tiziu va fii mult mai greu si deci poate regulile se vor schimba (in plus se va adauga si adolescenta)...
Ce pot spune este ca sint f.ingaduitoare cu ordinea (pentru ca nici eu niu sint ordonata), dar f.putin toleranta la abateri de comportament sau limbaj. Am incercat sa-i oferim cam tot ceea isi doreste, dar fara excese sau rasfat gratuit. Deci ii explic de fiecare data ca de cumparat ii iau ceea ce are nevoie, nu doar de dragul de a cumpara. Exceptie fac la haine, asta este tot o reminescenta din copilaria mea, cind am cam suferit ca nu aveam asa multe lucruri ca prietenele mele...
In concluzie nu cred ca voi fii niciodata o mama "cool" dupa criteriile de aici, dar in nici un caz mama "chinezoiaca"...

nelia spune:

Incep de aici: nu luni, eu am intilnirea cu supervisorii de la stagiu de la 9, dar data trecuta s-a terminat exact cind au intrat un pauza de masa, adica la 12.30, ca asa e la UQAM. As putea ajunge la 12.45 pe unde sinteti voi. Mai devreme nu am cum pentru ca am mia de intrebari de pus, nu pot sa plec inainte, e foarte importanta aceasta intilnire. In schimb, marti am RV la medic la 9, nu cred ca tine mai mult de 10 si un pic sa zicem. Marti as putea... vorbim luni seara. Dupa aceea nu mai pot, am multe de facut in fiecare dimineata pina dupa prinz.

Delphin, eu as vrea site-ul prietenei tale, sa vad ce spune si ea. Inainte de a citi ce ati scris, va spun ca eu cu Agata am trecut prin multe feluri de parinteala, m-a incercat fetita asta si ma incearca in toate felurile. Eu nu-i dau de cap, inca nu stiu cum trebuie sa ma port cu ea. Ultimul model la care am ajuns epuizata acum vreo trei ani asa a fost sa o las libera, dar incercind sa o disciplinez intr-un fel pozitiv acolo unde are nevoie, adica unde e musai, cum ar fi scoala. Cu cei doi merg numai in directia asta.

Nu avem pedepse, nu avem amenintari, nu avem nici recompense de nici un fel in afara de sustineri verbale, motivari, stimulari etc., dar fara obiecte materiale, fara daca faci, primesti... Merg mult pe constientizare si responsabilizare... dar facute intr-un mod personal, nu prin manipulare, nu prin santaj afectiv, emotional etc. (e tare greu, ca oricit de mult ai incerca, tot iti mai vine sa mai spui cite ceva care nu merge in sensul asta, numai sa faci in timp util ceea ce trebuie).

Cind nu se face, se discuta... mi s-a intimplat sa renunt la ce era urgent de facut, lasindu-i sa observe consecintele (am exemple, dar e mult de scris, ma doare gitul de atit explicat) si se ajunge la un soi de compromis (eu trebuie sa-ti cer sa faci ca sint parinte, tu ai dreptul sa refuzi ca esti copil si nu esti de acord cu ceea ce iti ceri, dar undeva trebuie sa ne intilnim pentru ca lucrul trebuie facut totusi...).

Ce le cer eu si dupa ce discutam ajungem la concluzia (Agata argumenteaza pina in pinzele albe si are niste argumente pertinente de care nu prea ai cum sa nu tii cont, Tudora a fost mai docila, vad ca nu mai este... nu ma pling, pentru mine asta este un rezultat tare bun) ca nu e musai, desi asa pare la prima vedere sau asa mi s-a parut mie, in inchistarea mea de mama care are temeri (si aici am multe de spus, am ajuns la concluzia ca ne freaca atit de multe lucruri pe noi, cei din generatia 30-50 sa zicem, care, dupa ce incerci sa le lasi balta, iti dai seama ca poti trai bine-mersi si fara ele, isi pierd din importanta acordata initial), renunt pur si simplu: nu vrei sa faci si eu consider necesar si tu nu, nu facem. S-a intimplat sa ajunga copiii in timp la concluzia ca era mai bine daca faceam cum vazusem eu la inceput lucrurile, dar mi s-a intimplat si sa fi fost gresit si copiii sa aiba dreptate.

De ridicat tonul mai ridic, dar doar ca sa ma fac auzita... ne tragem de bracinari pina la lucrurile esentiale, discutate si fixate impreuna, alea daca nu sint respectate, exista niste consecinte... de care, din pacate, nu ma tin... ca mai las de la mine. Mi-ar placea sa fiu un pic mai ferma, aici inca am de lucrat... dar eu am patruns tare bine, nesperat de bine in lumea lor si, o singura vorba sau un singur gest de-al lor, ma induioseaza pina la lacrimi si imi dau seama ca nu e un capat de tara daca ajut si eu la repararea consecintei.

Incerc foarte mult sa face ceea ce vine de la sine, fara impuneri... rezultatele nu sint stralucite, dar se poate supravietui cu ele. Am avut o discutie cu Agata despre scoala si despre faptul ca sint copiii multi aici care renunta la scoala. Daca va intereseaza concluzia ei, va mai povestesc, pici pe spate daca o auzi cum vede ea lucrurile... asta daca nu te ia cu rau de la inima.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU