Exista copii dificili?

nelia spune:

Ei, eu nu sint de acord cu cognitivistii aia... nu ca m-ar intreba vreunul. Adica nu sint de acord cu 'mai'-ul ala. Inteligenta este de mai multe feluri, formele de invatare la fel... cei care sint mai curiosi si atrasi de formele periculoase ale noului au aceasta forma de cunoastere si de inteligenta. Suma mai bine pentru mine.

Filofteia, eu am mai citit despre cum povestesti despre baietelul tau... imi aduc bine aminte usa rupta din clasa a III-a. Si vreau sa-ti spun ca-mi este tare drag... da' e adevarat ca nu-l cresc eu.

Te inteleg cu pauza, si eu simt nevoia citeodata sa nu mai fiu nevoie sa fiu mereu cu garda sus in ceea ce o priveste pe Agata, sa fie si ea mai... cooperanta ca ceilalti doi (nu ca ei ar fi chiar copii 'ideali', dar macar nu ma provoaca chiar la orice miscare, vorba, gest...). Desi citeodata imi doresc sa fie mai putin explozibila relatia cu ea, totusi, nu-mi doresc sa se schimbe ea: e minunata asa cum e! La fel ca si ceilalti doi, care au alte personalitati. Si inca mai cred ca eu nu am gasit calea spre ea, ca sa o stimulez si motivez acolo unde are nevoie.

Eu nu am fost dificila, dar in cea mai mare parte a vietii nu m-am simtit inteleasa si, de multe ori, reactiille mele la neintelegere puteau sa ma bage usor in categoria 'copiilor sau chiar persoanelor dificile'. Poate ca si de aceea am aceasta atractie fata de ei si ii inteleg... pentru ca stiu ca, asa cum spunea Filofteia, in general nu prea are nimeni timp si poate nici putere sa se adapteze la un copil 'altfel' (nici daca vorbim de lumea adultilor nu se schimba prea mult situatia), schimbind atitudinea si reducind sau schimbind asteptarile pe care le are fata de copil sau macar adaptindu-le fiecarui copil in parte... In schimb, se lucreaza la greu, pe toate planurile, la schimbarea copilului sau 'altfelului' incercind sa-l incadram, sa-l catalogam, sa-l definim... orice, numai sa nu-l luam asa cum este.

Se stie, in mare, ca e bine sa fii si sa faci asa si asa, luind ca etalon modelele reusite... si atunci ti se cere si tie sa fii si sa faci la fel. Acolo unde se potriveste, nu exista probleme, dar unde intre ceea ce se cere si ceea ce exista in copil exista o diferenta mare, consecintele sint drastice.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Sigur, inteligenta e de mai multe feluri(si nu vorbim de cea afectiva)
Cred ca ´´mai-ul´´ ala se refera la o generalizare, un fel de ´´pe mai multe planuri´´, asa, fara sa intram in definitii si explicatii complicate. ´´Nou´´ e tot ce inca nu ai experimentat, deci poate fi orice, din oricare domeniu.

Pana la urma, pentru a dezvolta inteligenta e nevoie sa...ai materia prima de care te folosesti mai tarziu pentru a gasi solutii inteligente.Adica nu poti fi inteligent pur si simplu fara sa stii nimic.Cu ce mai facem atunci ´´combinatiile´´, daca noua ne lipsesc..datele, materia prima pe care s-o prelucram?
Si... materia asta prima e informatia, sau hai sa spunem, cam tot ce ajunge la noi din mediul inconjurator.
Sigur, sa nu confundam inteligenta cu virgula cunoasterea.

No, cred ca la asta se refera.

filofteia spune:

Lady ... asta incerc sa-l conving si eu pe fiimiu.

Nelia si eu ma consideram un copil bun... de cand cu fiimiu insa mi-am schimbat parerea... am fost un copil dificil si am facut multe prostii, unele mai mari ca ale lui fiimiu. Poate de aceea il si inteleg. Singura diferenta este ca eu eram/sunt foarte constiincioasa, ceea ce la fiimiu nu este cazul... cel putin nu inca.

nelia spune:

Sau nu ai gasit tu (si cei implicati in procesul de invatare pe linga el), calea spre a face posibila aceasta constientizare.

Eu tind sa cred ca la noi, in ceea ce o priveste pe Agata, asta este motivul pentru care acasa nu e constiincioasa. La scoala au reusit mai bine decit mine, dar cum fac putin si nu cred ca e suficient si sint delasatori si relaxati in privinta temelor pentru acasa si a lucrului individual (in sistemul public si pina pe la clasa a VI-a asa, dupa aceea se pune dintr-o data accent pe toate acestea), iar eu inca nu am gasit o cale buna pentru ea... stau cu sula-n coastele ei si tare nu-mi place... si nici ei.

Mi-ar placea sa ma duc la un specialist in ale invatarii si acumularii de cunostinte, sa o evalueze si sa-mi spuna cum sa o iau ca sa lucreze bine, ordonat, disciplinat pina ajunge la un nivel satisfacator pentru viata si pentru potentialul ei, fara sa fie nevoie sa vin cu metode de constringere. Exista asemenea specialisti?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Da. Cognitivistii

´´Psihologia cognitiva reprezinta studiul modului in care oamenii percep, invata, isi amintesc si gandesc informatiile din mediu.´´



dar nu am inteles, care e problema cu Agata?

Sabina spune:

nelia, pai asta discutam, potentialul intelectual si potentialul real nu-=s tot una.

exemplu: eu sunt super mega desteapta si ar trebui sa-mi scriu doctoratul pana in septembrie. Potentialul meu intelectual e asta.
practic, sunt bolnava, ma simt rau si nu pot FIZIC sa petrec ore in biblioteca si sa fac orice efort.
deci potentialul meu real e ca NU voi scrie aceste doctorat

trebui sa iei in calcul fiinta ei ca intreg, nu doar ca stii tu ca o duce capul....

sper sa intelegi ce vreau sa zic, eu oricum cred ca ea e un copil care face imens si chiar ca nu prea inteleg care e "problema"



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

nelia spune:

LadyJ, aha! Pai, vezi ca am o problema? Eu nu i-am inteles niciodata pe cognitivisti, vorbesc asa, pe linga mine... daca intelegi ce vreau sa spun. Adica citesc, inteleg ce citesc... dar daca ma intrebi ce am inteles... pauza. Un pic-un pic m-au prins cele citeva lecturi legate de neurostiintele sociale, dar merg greu pentru ca nu prea inteleg unde bat. Promit ca mai citesc...

Nu cu Agata e problema, cu mine, ca nu reusesc sa o stimulez sa invete mai mult si are nevoie. Vreau o cale catre felul ei de invatare, pentru ca asa cum o pun/rog/implor/oblig eu sa o faca nu e bine, suferim amindoua. Altfel, daca nu avem de invatat, sintem cele mai bune prietene.

Sabina, pai hai sa te fac sa intelegi. Daca ai fi superdesteapta, da' rau de tot si ai putea sa faci un doctorat uite asa, pocnind din degete, si ar fi musai sa-l faci, nu asa de dragul artei... si nu esti bolnava, ci doar lenesa, da' rau de tot... cum impacam cele doua tipuri de potentiale in asa fel incit cel care le poseda sa se descurce onoralbil in viata, dar sa ramina si bine in pielea lui. Hai?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Sabina spune:

asta e. esti lenes = asta e potentialul tau. been there:) n-am muncit pana n-am avut o motivatie interioara. pe care nu mi-a dat-o NIMENI> numa de la mine a venit, orisicat s-au straduit cei din jur. si am ratat o groaza de chestii pe lene, dar atata puteam, in intregul meu sabinesc:)
lenea face parte tot din ea. Asta e. O sa piarda niste trenuri, in opinia ta. dar cine stie mai bine cum trebuie?
Concret, care e problema, ca tot nu pricep? ca de invatat invata bine.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

nelia spune:

Da, impinsa de mine, zilnic... Nu asta ar fi problema, stau linga ea pina la facultate daca are nevoie, imi place sa fac lectii, imi place sa insotesc un copil si chiar un om in procesul de invatare, imi place sa ma insotesc si pe mine insami. Problema este ca eu ma folosesc de niste metode care pe ea nu o stimuleaza. Ea explica foarte bine ce i se intimpla, isi exprima bine emotiile si sentimentele, iti face un eseu imediat. Asa ca: nu o stimulez, nu o motivez, nu o incurajez... desi, numai asta fac toata ziua. Eu cred copilul, nu o fac in asa fel incit sa se vada rezultate, adica sa simta si ea ce cred eu ca fac. Si uite-ma aici, la copii dificili, asta e dificultatea noastra... desi subiectul ar trebui sa se numeasca relatii dificile.

Asa... deci si tu esti de-a ei. Cum ti-a venit motivatia? Trenurile pierdute au fost recuperabile? Nu ma intereseaza atit trenurile pierdute, cit faptul ca pierzindu-le, nu ai ce pune in loc si pierderea lor lasa lipsuri. Tu ai avut compozitia in tine, asta te-a 'salvat'. Dar daca nu o aveai si nu aveai nimic altceva in schimb, ci doar o inteligenta chiar mult peste medie si lene de nedescris? Si motivatia nu-ti vine? Crezi ca te-ai fi pierdut? Sau ar fi venit totusi motivatia pe o cale sau alta?

Daca ti-e frica, inveti sa ti-o invingi, sa te educi in sensul asta, ca nu poti trai toata viata in frica. Lenea... lipsa de interes sa-i spun, ca suna dur lene, cum se educa? Cum se amelioreaza? Ca nu poti trai toata viata cu ea, mai procrastinezi din cind in cind, dar nu in fiecare zi, nu?

Eu nu vreau sa o oblig, sa o fortez doar sa munceasca, vreau sa o faca din ea... sa o motivez sa se educe, sa se cultive... pentru ea insasi inainte de toate. Si mi se pare tare greu! In rest, e perfecta!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Sabina spune:

am pierdut iremediabil chestii, da. si cu matematica, si cu pianul.
Motivatia a venit la adolescenta, pur si simplu, plus ca eu, desi lenesa, am avut orgoliu. cred ca si Agata are nitel :)




Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo