Exista copii dificili?

Exista copii care fac parintilor viata foarte grea. Si nu ma refer la bebelusi care nu dorm sau nu mananca.

Eu de exemplu nu bagam untul in frigider dupa ce mancam. Si acum il las pe masa pana am alt drum prin bucatarie si-l observ. De cand ma stiu nu pot sa strang masa imediat dupa ce mananc. Pe maica-mea o exaspera treaba asta. Venea de la munca pe la 4 si gasea pe masa untul de la micul dejun. Saraca ani de zile s-a chinuit, s-a enervat, a repetat de o mie de ori...si pana la urma a venit si ziua cand n-am mai mancat unt ca nu facea bine la ten:))) Nu o faceam intentionat insa biata mama ajunsese sa creada ca asta e singura explicatie. Eu nu stiu care ar fi explicatia, ma gandesc la...lene?


Voi ce credeti? Este parinteala o ruleta? Poti avea pur si simplu 'ghinion'?

Luna1 spune:

Mmmm, nu stiu ce sa zic. Si eu am suferit ca si copil de lene incurabila, povestea cu untul "brings back memories", dar eu mai am, frimituri de paine pe masa, ne-facut patul, ne-facut curatenie, ne-strans nimic... Dar as putea afirma ca asa am fost invatata, mama nu imi cerea sa fac mai nimic din cele de mai sus. Chiar imi aduc aminte ca imi era lene sa imi fac funda la pantofi si imi facea mama.

Sunt convinsa ca vor veni persoane care vor afirma ca sigur sigur exista copiii lenesi genetic, ca nu tine de parinte si educatie ci clar de copil. Asa o fi.

Eu insa cred ca depinde de exemplul propriu, de educatie, de modul in care pui totul in perspectiva, etc etc.

Soacra-mea e genul de femeie care nu sta locului si implica si copiii in treaba prin casa insa asa de "fun". Al meu sot e super ordonat, iar fie-mea, care petrece doua zile cu soacra-mea, gaseste foarte placut stersul sau spalatul unei farfurii, datul cu mopul pe jos, etc.

Deci daca tu ca adult consideri totul o corvoada "offff, iar trebuie sa fac curat!" copilul aude si vede, curatenia e clar o corvoada. In plus daca in loc sa-l incurajezi sa-si stranga jucariile inca de mic, o faci tu in locul lui caci o faci mai repede si mai bine, clar ca va fi lipsit de initiativa la treburile casei in general.

Asta e teoria mea, binenteles ca pana la practica mai e mult. Insa cand fac curat (si recunosc ca n-mi face placere) facem in general toti, sotul o camera, cel mare camera lui, eu alta camera si cea mica sterge si ea praful pe unde ajunge. Nu sunt f ordonati insa nici dezastru n-as zice ca sunt.

balanta spune:

accept, nu as fi crezut ca am sa postez la acest subiect, dar m-ai facut sa zambesc si sa-mi doresc sa-ti spun si eu parerea mea : da, sunt si copii dificili...eu am fost un specimen din asta...nimic nu a dat rezultat...nici pedeapsa, nici bataia, nici vorba buna...a fost doar si numai doar cum am vrut eu...de la 3 ani pana acum...nu am putut sa ascult...nici de rusine, nici de frica, nici de mila alor mei, nici din respect...nu stiu sa iti spun de ce am fost asa...dar am fost gica contra tot timpul...bine ca nu s-a mostenit la al meu...

accept92 spune:

Asta as vrea sa dezbatem. Chiar depinde totul de parinti? Cred ca lucrurile sunt foarte nuantate. Si cred ca e foarte usor ca relatia parinte-copil sa alunece intr-un cerc vicios in care nici parintii nu mai stiu de ce fac ce fac, nici copiii de ce sunt cum sunt.


Exemplul cu untul este real dar simbolic. A fost cea mai mica problema a parintilor, dar a fost. Pentru ca zi de zi sa ceri acelasi lucru (de bun simt dealtfel) si sa nu obti nimic...trebuie sa fie frustrant.

Adela99 spune:

din propria-mi experientza :) cred ca e vorba despre ce ne deranjeaza sau nu, despre ce argumente am primit sau dam. pe mine nu ma (mai) deranjeaza multe de cand am trecut prin adolescentza prelungita a lu' fi-miu.

cu untu' i-am spus: lasa-l pe masa daca iti place untu' fleashca, baga-l in frigider daca iti place mai tare. io nu mananc unt :)

produsele lactate sau mancarurile care le contzin se baga in frigider ca se strica mai repede la temperatura camerei. lunile mai calduroase - aici, iulie, august :) - se baga orice la frigider

inainte, nu ne deranja prafu' - pe el numa' cand a avut o prietena alergica la praf :) -; de ce spun inainte? pen'ca nu stiu cum se facu ca acu' il deranjeaza mai multe decat pe mine :) sa se fi saturat de dezordine?

daca parinteala e ruleta? in cazu' meu da, da' nu pentru ca al meu e lenes sau ... sau ... ci pentru ca io nu stiu intotdeuna sa gestionez situatiile. asha ca nici vorba de ghinion!

accept92 spune:

La sfarsit vom numara voturile.:))) :P Deci sa inteleg ca tu inclini sa crezi ca nu, nu exista copii dificili, parintii sunt cei care dau un exemplu prost. Cand e vorba de lene. Dar si in orice alta privinta?

ladyJ spune:

Nu exista copii nascuti dificili.
Exista relatii dificile.
Exista lipsuri si neintelegeri,exista nepricepere si neputinta, exista asteptari(de cele mai multe ori exagerate), exista refulari si razbunari, suferinte si frustrari.(oau, rima nu e voita)

Ca sa explic de ce scriu asta, uite, pe mine nu ma deranjeaza deloc daca cineva lasa untul pe masa.

Adela99 spune:

aaa, si pentru ca vaz ca de fapt e vorba despre noi in postura de copii, io n-am fost dificila. am fost mai salbaticutza, mai aventuriera dar si serioasa, incapatzanata, samd, da' nu dificila pentru parintii mei. ai mei s-au bazat pe mine! pe mine ca si copil, mai mult decat pe ei ca parinti :)

accept92 spune:

Dar copii 'floare la ureche'...or exista? Eu cel putin, de la mama stiu exemple de copii ale colegilor ei de munca. Harnici, constiinciosi, respectuosi, se rugau parintii de ei sa lase cartea si sa iasa afara cu copiii. Asta sa fie noroc chior?

Dar incompatibilitate intre parinti si copii exista? Avand in vedere ca sunt pur si simplu oameni si unii si altii, ma gandesc daca nu o fi posibil si asa.

AgnesLuca spune:

nu exista copii dificili, dar din pacate unii sunt perceputi asa; si din pacate multi pentru multi parinti e mai usor sa puna o eticheta (aici nu ma refer la parintii tai ci la generatia noastra de parinti printre care aud frecvent de copii "dificili" sau cu "personalitate puternica") decit sa aiba curajul sa priveasca in oglinda.

io cu untu nu i-am disperat pe ai mei, ca bunica stringea totul dupa toti din casa, in schimb l-am exasperat pe al meu sotz

accept92 spune:

Nu ar fi vorba despre noi, doar ca am observat ca foarte multi participanti cu frecventa la discutiile de aici au copii destul de mici, putini au trecut prin adolescenta copiilor lor. Si umbla pe aici pe DC un mit, raspandit in special de acestia, despre copiii care te fac asa de fericit ca nu-ti mai trebuie nimic. Ori eu in afara forumului am vazut destui oameni in toata firea 'rapusi' de problemele cu copiii.