Mamici,gravide,aspirante dupa pierderi de ingeri24

vias spune:

voiam sa va multumesc din inima pt rugaciunile voastre si pentru gandurile indreptate catre noi..au avut efect.
EEG-ul a iesit f bine, nu poate fi vorba de epilepsie sau orice altceva...
Medicul a spus ca din experienta spune ca ei, copilasii pot avea astfel de episoade care in timp dispar..crede ca asta are si Flavis al meu.
Dar trebuie urmarit foarte atent si in continuare. Si orice apare in plus...mergem la Bucuresti la un RMN...dar numai daca apare ceva in plus...ceea ce crede ca nu va aparea.
Ma si eu la Doamne-Doamne sa nu apara nimic..sa dispara tot ce ma poate ingrijora pe mine.

Va pe toate...noi stim si cred ca intelegem cel mai bine suferinta si ingrijorarea din inima noastra

Mamica de pui scump pe pamant si ingeras in ceruri
.....................................................................................................................
"Dacă lacrimile ar putea înălta o scară si amintirile o cărare, as urca în Rai si te-as aduce din nou acasă."

vias spune:

Azi am citit si povestea lui Irinel...si nu stiu ce sa spun... desi am trecut si eu prin ce ai trecut tu...tot e greu si nu-mi gasesc cuvintele..dar stiu ca tu esti altfel...decat mine...intr-un fel bun..pt ca tu ai stiut sa vezi "partea plina a paharului"..mie imi este greu si azi sa ma gandesc ca lui ii e bine acolo...
Stiu ca lui Darius ii e bine acolo, nu am dubii..dar din pacate nu pot sa accept sau sa inteleg, nu stiu, de ce a trebuit sa se nasca atat de bolnavior copilasul meu..
Poate ca nu am atata intelepciune..sau credinta...nu stiu...
As vrea sa vad si eu cum "Darius zambeste acolo la DD"..stiu ca zambeste...dar eu de ce nu pot fi impacata cu asta?
Ma bucur ca va am aici pe voi, ca pot sa-mi deschid sufletul care sufera atat de mult

Mamica de pui scump pe pamant si ingeras in ceruri
.....................................................................................................................
"Dacă lacrimile ar putea înălta o scară si amintirile o cărare, as urca în Rai si te-as aduce din nou acasă."

szivarvany spune:

Camy ma bucur ca Flavius e bine
Irinel, povestea ta mi-a ramas atunci in suflet, a deschis Papadie subiectul in care a spus atat de sincer si atat de dureros"cea mai trista veste a lumii".
Si nintr-adevar, nu exista pe lume o veste mai cutremuratoare, mai deznadajduita.



Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

baby_r7 spune:

Camy este cea mai frumoasa si buna veste pe care o putea-i da, intre atatea vesti triste din partea altor mamici de ingeri, vestea ta mi-a luminat ziua !!!!!!!!!
ma bucur ca Flavius este sanatos!!!!
si sper sa se rezolve si cu stomacul tau!!



Roxana mami de Bianca Maria 2 ani

www.facebook.com/album.php?aid=26353&id=100001556682087&l=f10905304b" target="_blank"> poze cu fetita mea dulce!!!!!!
www.facebook.com/album.php?aid=26429&id=100001556682087&l=41d1f34453" target="_blank">poze decembrie 2010- ianuarie 2011!!!!!
www.gradinite.com/site/ConcursFoto/detaliiPoza/3023-bianca-maria.html" target="_blank">Votati-ne poza din Concurs foto, se voteaza in fiecare zi pana pe 20 februarie:bab.jpg

monica_dicut spune:

Camy, ma bucur din tot sufletul ca e bine Flavius. Sunt convinsa ca este un copilas perfect si absolut normal dezvoltat din toate punctele de vedere. TE pup draga mea

Acum putem sa te sunam ?

Monica de Zgatie cu Blog
Povestea noastra
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce",
trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Ingerasul Andrei

vias spune:

da..acum pot sa vb


mai..cu durerea de stomac...miraculos..azi nu ma mai doare cred ca are legatura cu vestile primite de la dr

Mamica de pui scump pe pamant si ingeras in ceruri
.....................................................................................................................
"Dacă lacrimile ar putea înălta o scară si amintirile o cărare, as urca în Rai si te-as aduce din nou acasă."

monica_dicut spune:

Camy ma bucur mult ca dispar toate problemele.Doamne ajuta sa fie totul bine in continuare sa se aseze lucruril asa cum trebuie. CU stomacul sa sti ca e normal sa fie pe fond de stres. Adica se intampla si asta, nu e musai sa fie ceva mai rau.

Va pup dragi mamici si va transmit cate o raza de soare.

Monica de Zgatie cu Blog
Povestea noastra
Toate se intampla in viata cu un scop. Nu trebuie sa intrebam "de ce",
trebuie doar sa ridicam capul si sa mergem inainte
Ingerasul Andrei

Doina84 spune:

Camy si eu ma bucur de vestile bune, sper ca te-ai mai linistit.
intr-adevar sunt vesti bune si daca nu exista nici o problema sunt sigura ca va fi bine si mai departe.
Asa cum a zis si Ayla si eu am lucruri pe care trebuie sa le apreciez si de care am motiv sa ma bucur, am un sot care ma iubeste nespus...dar inca nu pot sa uit si nu pot sa ma mai bucur de nimic si nu am spor sa fac unele lucruri, nimic nu ma bucura si parca nu mai am motiv si scop sa merg mai departe...atat de rau ma simt in cate-o zi. ma uit in jur si nu-mi mai aduce satisfactie. cand ma gandesc cat am facut si cat ne-am pregatit pt bebe si cat am asteptat-o pe fetita noastra. asa cum au povestit toate mamicile spun si eu "parca nu-mi venea sa cred" ca o sa am un copilasi si uite acum suntem singuri, parca iarasi in punctul 0

of Doamne da-ne putere si ajuta sa avem incredere si rabdare

Ayla21 spune:

Camy, slava Domnului ca Flavius e sanatos, ma bucur din suflet pt voi!
Dumnezeu sa va ocroteasca si va fereasca de orice problema.


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu, de Luana, si de ingeras Alma
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.

Ayla21 spune:

Doina, daca ai avut putere si rabdare sa citesti tot subiectul meu...off, eu una nu-l mai pot reciti pt ca iar cad in depresie, mi se pare inuman sa iti recomand sa il citesti tu
...dar vroiam sa spun ca, ce am vazut eu din experienta mea, ca numai din propria mea experienta pot vorbi...e ca eu am trecut prin diferite stari, uneori am facut progrese, alteori regresam iar, si tot asa...pana unde, nu stiu, ca nu stiu daca exista vindecare...pt ca nu sunt bolnava sa ma vindec, nu sufar de gripa sau raceala, pur si simplu port un doliu...sunt mama de inger!
Una din fazele de care spuneam, este ca, dupa un timp, timp de care am avut nevoie pt a accepta realitatea, pt a fi indurerata, furioasa, deznadajduita...a venit o vreme cand am incercat sa inteleg sensuri ascunse ale intrebarii "de ce"? Stii cum se spune "ca mortii merg intr-un loc cu verdeata, fara durere, intristare si suspin"...dar durerea si iubirea nu pleaca odata cu ei. Am incercat sa inteleg ca poate asa era mai bine...pt cine, nu stiu, poate pt Alma, care nu a mai suferit, care a ales sa scape de o viata de chin, de o viata cu probleme...chiar daca noi am ramas sa suferim in lipsa ei. Si pt ca tot vorbeam azi despre un privilegiu, acela de a fi mama de prematur mic, puternic si luptator, poate ca e un privilegiu si sa fi mama de inger. Nu cred in karma, si totusi, atunci de ce unele din noi sunt alese? Undeva, dincolo de puterea noastra de intelegere, sigur exista un sens, o explicatie. Din pacate nu-ti pot da speranta ca eu l-am gasit...am gasit uneori doar pacea sufleteasca, pt moment...ca exista totusi un semn. Ca ceea ce mi s-a intamplat nu e o pedeapsa, ci poate, o binecuvantare.
Stiu ca acum nimic nu iti ofera bucurie, dar acum nici nu e cazul sa cauti bucurie in jur. Poate ce spun eu va fi altfel decat vor spune fetele, si poate nici nu vor fi de acord cu mine (ma refer la mamicile de ingeri, caci cei din jurul nostru nu pot intelege direct, oricat ar incerca)...dar atunci cand pierzi pe cineva, esti in doliu, si il porti. Iar acest lucru inseamna ca doare, inseamna ca plangi, ca suferi, ca nu te bucuri de nimic...pt ca daca nu iti traiesti durerea nu scapi de ea. Daca iti permiti, sa stii ca pe fiecare din noi, un psiholog bun ne-ar putea ajuta. Pt ca un psiholog stie ca durerea exista si ca are nevoie de un curs al ei pana la vindecare. Nu-ti suprima durerea. Eu asa am facut. Am amanat, am amanat, si a stat in adancul inimii mele ca un ghimpe pana a facut abces, si cand mi-am dat seama ca pana n-o scot afara ea nu dispare, nu va trece nagand-o, era...cam tarziu. Am continuat sa pierd bucati importante din viata, si unele cred ca nu le voi regasi niciodata. Luana era mica si avea nevoie de mine, nu a fost pt mine niciodata timpul potrivit pt durerea mea, si am amanat mereu, nu am stiu sa ma deschid inaintea celui cu care trebuia sa impart ca si bucuria, si durerea, si am ajuns prin a ne duce crucea fiecare separat. Nu te izola de sotul tau, traiti-va impreuna doliul. Fiecare are felul lui de a suferi, dar fiecare sufera. L-am projat atat de mult pe sotul meu de durerea mea, si el pe mine de durerea lui, incat am ajuns prin a fi doi straini. Chiar daca sunteti iar in punctul zero, sunteti impreuna. Va plecati, si va veti ridica apoi impreuna. Asta conteaza acum! Si noi, celelalte mamici de ingeri...suntem aici.


www.glitter-graphics.com/users/monika21m" target="_blank">Monica, mami de Claudiu, de Luana, si de ingeras Alma
Adun cioburi de fericire. Poate candva isi vor da mana.