Atacurile de panica sau anxietate la copii

Cum recunosc un atac de panica sau anxietate la copii?
daca aveti materiale, articole bune as vrea sa citesc despre asta. dar m-ar interesa mai mult din experienta voastra.

fetita mea de 4 ani are episoade cam o data pe saptamana sau mai rar cand adoarme involuntar dupa-masa tarziu (pe la 16-17) pe canapea in sufragerie. cand se trezeste e foarte transpirata, plansul e sacadat si parca e cateva secunde mut pana isi gaseste glasul, apoi e ca un tipat si are privirea speriata, respira mai repede ca de obicei, e greu de calmat, in momentele alea mi se pare ca e panicata. nu stie sa exprime de ce se simte asa. cand poate vorbi imi spune printre suspine: nu stiu ce am, nu ma simt bine sau nu vreau sa fiu singura.
precizez ca ea nu mai doarme demult somnul de la pranz dar uneori cand e foarte obosita adoarme pe canapea si fiindca mi-e greu sa o car pe scari o las acolo sa se odihneasca, o invelesc cu o patura.

de fiecare data merg imediat la ea sa o linistesc, o las sa se descarce, o strang in brate pana o vad ca e bine, ii duc apa, o asigur cu voce joasa ca totul e bine, ii explic ca a adormit, sunt foarte relaxata si incerc sa o inveselesc, apoi ii vorbesc despre ce urmeaza sa facem interesant. se linisteste cam in maxim 5-10 minute.
in alte circumstante nu am vazut sa faca asta decat dupa somul tarziu de la pranz. dar s-a intimpat si cand a adormit in masina.

ea e o fire vesela, confidenta, sociabila, ne distram minunat impreuna.

de fiecare data cand observ ca adoarme tarziu stiu la ce sa ma astept cand se trezeste si practic am invatat cum sa menajez situatia.

copiii vostri trec prin asta?
ar trebui sa merg cu ea la un psiholog? in curand vom avea controlul de rutina de la 4 ani si vreau oricum sa vb cu doctorul pediatru de asta, el imi poate da o trimitere la psiholog daca e cazul.

iulia_b spune:

Am mai patit cu ai mei (mai ales cu baiatul), in zilele cand nu dormeau la pranz. Cam la 3 sferturi de ora dupa ce adormeau seara tot asa se trezeau speriati, vorbeau ceva, erau speriati. Asta chiar daca se culcau la 19. Trecea in max 5 minute si dormeau linistiti apoi. Asa ca am preferat sa le respect nevoia de somn si de odihna de la pranz. A

Mindy spune:

Merci Iulia. Si eu ii respect nevoia de odihna si somn, dar a mea nu vrea sa doarma la pranz. Am incercat orice metode ca sa o incurajez sa doarma la pranz dar nu a mers.

cumnata mea imi zicea ca ea nici nu a auzit si nici nu a mai vazut asemenea reactii (a lucrat mult cu copii prescolari), de accea am inceput sa imi griji.

bird70 spune:

Mie mi se intampla asta cand eram copil. Nu dormeam la pranz desi ma fortau la gradinita sa stau in pat cu ochii inchisi , era cumplit, o tortura. Dar se intampla sa mai adorm tot asa pe la 5 daca mergeam cu ai mei vara la strand sau iarna in zapada si eram foarte obosita. Imi aduc aminte ca ma sculam foarte confuza si nu intelegeam ce se intampla in jur si plangeam. Imi lua vreo 10 minute sa ma calmez dar senzatia aia de rau ramanea cu mine toata ziua.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

kj74 spune:

E vorba de pavor se declanseaza din cauza oboselii, a unor evenimente neplacute, stresante care l au afectat pe copil schimbari majore la scoala, gradi, reguli ,etc
cauzele sunt mai multe cauta despre pavor pe net
o vorba la pediatru nu strica
multa sanatate

delsim spune:

Asa e, probabil e pavor nocturn.
Stiam ca in jurul varstei de 4 ani si apoi pe la 7 ani, e perioada cand copiii au cosmaruri.
Nu strica sa vorbesti cu pediatrul.
De facut...sa fii acolo pentru ea, s-o iei in brate, sa o mangai, s-o linistesti.

bird70 spune:

Nu e pavor, mie mi se intampla asta in copilarie numai daca dormeam ziua nu si noaptea. Nu am avut nici o problema noaptea. Doar ca somnul in timpul zilei ma dadea peste cap.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

EllaX spune:

Mie mi se intampla si acum ceva asemanator, cateodata: daca dorm de amiaza (rar!) si dorm rau (si mai rar), ma trezesc cu o senzatie de sfarsit de lume, cumva. Ajuta sa fie cineva langa mine, nu numai fizic. Cand eram mica, gandeam cam asa: "imi pare rau ca am adormit si uite, m-am trezit tarziu si nu e destul timp sa ma mai joc. Sau sa fac teme."