O iubesc de mor

monabella spune:

Din putinele fapte pe care le-ai prezentat eu nu ma pot erija in a spune ca tu sau ea sinteti de vina. cred ca nici nu conteaza asta.
Parerea mea e ca ea nu va mai veni inapoi la tine.
Sfatul meu este sa mergi inainte cu viata ta. Divortati, ai gija de copil, fii tata in primul rind indiferent la cine va sta copilul si intr-un final iti vei gasi pe altcineva care sa te faca fericit, crede-ma. Chiar daca acum ti se pare imposibil.
Curaj.

florinnn spune:

A trecut ceva timp decand nu am mai intrat pe forum si vad ca s-au strans ceva pareri. Va multumesc pentru ele si ma simt dator sa va spun ce s-a intamplat in acest interval de timp:

Da, intradevar, nu am iubit-o inca de la inceput si nici nu am putut sa o iubesc 100% pentru ca EA, inca traia in trecut. Pe noi ne-a unit suferinta celor 2 despartiri si am luptat impreuna pentru a trece de ele. Eu am reusit, EA...abia acum.
A avut nevoie de 5 ani ca sa realizeze ca pe mine ma iubeste mai mult decat de celalalt.
Eu, in acest timp nu m-am putut desfasura asa cum ar fi trebuit sa faca un barbat pentru ca, o parte din EA, era inca la el.
Acum, dupa lungi discutii si nopti nedormite, concluzionez:
Ma iubeste mai mult decat pe el!

Pentru a afla acest lucru a trebuit sa accept ca sotia mea sa se intalneasca cu el si sa-si dea seama de acest lucru.

Si s-au intalnit, a plecat de acasa intr-o graba mare pe la ora 18, mintindu-ma ca pleaca la o amica si a venit inapoi la 5 dimineata. Pana pe la ora 23 am crezut ca nu ma minte, dupa care mi-a spus intr-un sms ca e bine, e in siguranta, sa nu-mi fac griji si sa nu o mai deranjez.
Nu am mai "deranjat-o" cu telefonul, am asteptat-o avand grija de cel mic si la intoarcere am intrebat-o daca "il mai iubeste". Nu a putut sa-mi dea un raspuns atunci, pentru ca toata discutia avuta cu el trebuia cernuta si digerata. Am asteptat. A doua zi dimineata a venit la mine si mi-a spus ca mai are nevoie de o intalnire cu el pentru a concluziona. Am acceptat. L-a sunat, dar el nu a mai vrut.
Seara am iesit pentru cel mic la un loc de joaca dintr-un mall, pentru a afla detalii despre ce au discutat cu o noapte in urma.
EA radia de fericire ca a avut posibilitatea sa-l vada si radia atunci cand imi povestea despre el. Era fericita...demult nu o mai vazusem asa.
Ma durea de mor pentru ca devenisem pentru EA ceea ce am fost la inceput, cand ne-am cunoscut...un ascultator.
In acea seara nu am aflat decat banalitati, de genul...ce masina are ala, cu ce se ocupa...nimicuri intr-un cuvant.
Luni era zi de servici unde, EA se intalnea cu cea mai buna prietena a ei.
Spion din fire, am format de pe telefonul ei numarul meu, fara ca EA sa stie, i l-am bagat in geanta si am ascultat conversatia avuta de EA cu prietena ei si am aflat ce ma interesa si ce EA nu a vrut sa-mi spuna:

"L-am luat de mana, l-am privit in ochi si i-am spus ca-l iubesc"...
"Da, i-am spus ca-l iubesc"..."
"Si mi-a zis ca nu ma poate ierta pentru cata suferinta i-am produs, pentru ca am facut un copil cu F, si nu crede ca mai poate fi ceva intre noi"

In linii mari, asta am aflat atunci si ca sa nu ma desconspir, am inchis telefonul. Aflasem tot. In sinea mea jubilam, ma bucuram pentru nereusita ei, pentru esecul ei, pentru ca nereusita ei era un nou inceput pentru mine, pentru NOI.

Si m-am pregatit pentru razboi.
Am facut din socrii mei aliati veritabili spunandu-le toata povestea cu promisiunea ca EA sa nu afle vreodata, din parintii lui alti aliati, umilindu-ma si spunandu-le si acestora ceea ce se intampla si am inceput sa fac ceea ce am facut foarte putin de cand o cunosc:
Am inceput sa o re-cuceresc, sa o fac sa se simta femeie, sa-i spun ca indiferent de ce se va intampla cu NOI, eu am sa o iubesc toata viata.

In urmatoarea zi am asteptat-o ca deobicei de la servici impreuna cu cel mic si am avut neplacuta surpriza sa stau sa o astept 30 minute peste program pentru ca EA vorbea la telefon cu el. Si am stat, nu am plecat, a venit si in drumul nostru spre casa, EA ii trimitea lui sms-uri de fata cu mine.
Muream si mai mult cu fiecare mesaj trimis de EA.
A trebuit opresc masina, sa cobor sa cumpar cate ceva de la un magazin si la intoarcere EA vorbea cu el. Cand am intrat eu in masina, EA a coborat. Am aspetpat 20 secunde dupa care am plecat catre casa asa cum am venit, numai cu cel mic. Si acum ma simt vinovat pentru ceea ce am facut, dar pentru a evita o eventuala iesire necontrolata de a mea in prezenta celui mic, am plecat. Dupa jumatate de ora a venit singura, plansa toata si mi-a spus:
"Nu vrea sa fie cu mine, nu ma poate ierta pentru ce i-am facut si vrea sa-l las in pace"

Eram in culmea fericirii, binenteles, nearatandu-i acest lucru. Am incercat si am reusit sa o consolez, sa-i fiu alaturi si sa o inteleg...totusi, ii era greu pentru ca trecea printr-o despartire iar despartirile sunt foarte dureroase.

Dupa o perioada de timp EA mi-a spus ca vrea neaparat sa mearga la o biserica unde se afla un parinte clarvazator cu care doreste sa se intalneasca si sa vorbeasca pentru a se hotara.
Am acceptat sa-i fiu "sofer" si sa conduc 200 km in ziua in care a inceput sa ninga foarte tare.
Dupa un drum de 5 ore am ajuns. Isi dorea nespus de mult sa-l intalneasca. Pentru EA, conteaza foarte mult ceea ce-i spune acel parinte. Si au vorbit pret de jumatate de ora timp in care eu am facut ture, ture, in fata bisericii. A iesit de acolo foarte fericita, parca se intamplase un miracol.
Acel parinte mi-a adus-a inapoi pe sotia mea, i-a aratat calea si a indrumat-o pe drumul pe care ma aflam eu, nu el.

Din acea zi, totul s-a schimbat. EA devenise o alta femeie...era femeia mea.

Am hotarat sa ne mai acordam o noua sansa, sa ne recladim casnicia, de data aceasta bazata pe iubire si incredere, nu pe suferinta, sa mai facem un alt copil pentru ca-si doreste nespus de mult acest lucru, intr-un cuvant, sa o luam de la un alt capat.

Acum, simt ca EA, e "toata" acasa. Nici o bucatica din inima ei nu mai este plecata.
Si-mi doresc ca acest lucru sa tina o vesnicie

Ma iubeste mai mult decat pe el.
Si nu m-a mintit cand mi-a zis. Acest lucru mi-a dat aripile de care aveam nevoie pentru a-i arata ca in viata poti iubi de mai multe ori.

Ma bucur nespus de mult ca a avut curajul si puterea sa-mi spuna ce simte si ce-si doreste si apreciez sinceritatea debordanta a EI. Altcineva, putea putea sa ma minta si putea sa ma insele fara ca eu sa aflu vreodata.
Toata viata o sa-i fiu recunoscator acelui parinte care mi-a adus femeia inapoi acasa, cu toate ca eu nu am crezut niciodata in D-zeu.

Va multumesc voua ca mi-ati "ascultat" povestea si data viitoare cand ne mai auzim sper sa va cer parerea despre cum sa fac sa-i schimb pampersul celui de al doilea "soricel" sau "soricioaica".

Sarbatori cu bine.

adriuta spune:

Jeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeezzzzzzzzzzz
Voi chiar ma crezura-ti
Oricum...impresionant... si rar reusesc lucrurile sa ma impresioneze.


Oricum ... din toata povestea citita cred cu tarie cateva lucruri. Ea nu a vorbit cu preotul si brusc te iubeste... e voia de will(vointa) si care va dura o perioada. Invata despre fazele unei pierderi...ea este acum in cea in care accepta , prima a fosr negarea... citeste despre ce va urma. Cred ca dupa ce isi va reveni din faza veti fi din nou la kilometrul0. Plizzz las-o mai moale cu soricioaica...sau soricelul.
OAMENI BUNI COPIII NU_S UN OU SI CASNICIA O MAIONEZA...mai adaugi un ou si-o leaga.

Si tu... esti un om bun si ai inteles ca nu tot e zboara se manaca si ca uneori trebuie sa ne multumim si cu lucruri pe jumatate sau trei sfert. Sincer apreciez ca ai inteles ce conteaza in viata. Inca mai cred ca meritai o femeie mai... cu picioarele pe pamant...dar e mama copilului tau si ai invatat sa o iubesti si sa o apreciezi.

Sarbatori minunate.

oana_lex82 spune:

Wow..chiar ca impresionanta poveste...m-a impresionat cat poti sa o iubesti tu...pacat ca n-ai avut norocul sa gasesti o femeie care sa-ti impartaseasca aceleasi sentimente..dar totusi cred ca ar fi devenit banala si o astfel de relatie...poate asa trebuie sa fie...poate o vei invata sa te iubeasca cum si tu o iubesti...cu rabdare si speranta...numai ca trebuie sa-ti asumi riscul ca ai putea ramane un vesnic "ascultator"...nu cred ca ti-ai dori asta,...eu una n-as putea trai asa..poate tu te-ai obisnuit...In privinta copilului nu stiu ce sa zic...chiar ca un copil nu-i un ou care sa dreaga maioneza..asa cum zicea cea dinaintea mea...iar in cazul unei despartiri copiii sufera cel mai mult...Eu zic sa mai asteptati o perioada sa vedeti cum merge relatia..sa vezi daca ea incepe sa-l uite...o dragoste mare nu se uita mergand si vorbind cu un preot..o dragoste mare poate tine vesnic...o dragoste mare poate tine o viata...nu o poti uita de la o ora la alta..imagineaza-ti cum ar fi sa fii in locul ei si sa ai o discutie cu un preot..ai reusi sa o uiti? Gandeste-te ca poate ea l-a iubite pe El asa mult cum o iubesti tu pe ea...oare ai putea sterge totcu buretele atat de simplu???
Ar fi atat de minunat sa putem face asta in anumite perioade ale vietii...sa uitam tot si sa o luam de la capat...dar din pacate nu-i asa usor...
Mie imi pare rau de tine...imi pare rau de toti oamenii care se implica sufleteste asa de tare si sunt folositi pe post de simpli "ascultatori"...te apreciez pt rabdarea ta si sper ca Sus sa ai un "Aliat" pt ca numai Dumnezeu si tu stiti prin care framantari ai trecut..cate nopti poate n-ai inchis un ochi privind-o si bucurandu-te ca e acolo..si in acelasi timp intristandu-te ca stii ca poate ea e totusi "in alta parte"...Offf...Viata e nedreapta!!!

Poate timpul iti va rasplati rabdarea si vei putea sa-ti gasesti linistea si fericirea pt ca meriti!!!

Mindy spune:

nu preotul ti-a adus-o inapoi. el probabil i-a dat niste sfaturi si ea a tras niste concluzii.

ai zis la inceput ceva de genul: 'o vedeam cum se stinge langa mine'.. de acolo a pornit totul. NU o mai lasa sa se stinga langa tine, altminteri veti ajunge de unde ati pornit.

va doresc sa fiti fericiti si sa trageti amandoi in aceeasi directie, sa aveti o casnicie solida si sanatoasa!

Morgano spune:

Florin, adevarul tau e construit din bucati, in 2 saptamani nu se intoarce sufletul nimanui subit.

1. Nu te-a iubit si ti-a spus-o foarte clar dupa 5 ani... e dureros, dar cred ca e un adevar pe care i-a fost greu sa ti-l spuna, si il gandeste demult. (E greu nu doar sa realizezi ci sa si spui celuilalt nu te iubesc, nu te-am iubit - dar cand nu mai poti sa minti si sa te minti, spui).
Ati construit o casnicie in lipsa temeliei de baza, a esentei: IUBIREA ADEVARATA.
(Am fost si eu in aceeasi situatie si nu vorbesc ca sa ma aflu in treaba).

2. L-a iubit pe fostul.... poate in timp s-a auto-iluzionat ca i-ar fi fost mai bine cu el, probabil sunteti extrem de diferiti tu si el.

3. Las-o naibii abureala cu preotul, respectivul doar i-a atras atentia asupra moralei crestine, intr-un moment propice pentru tine, si dificil pentru ea. S-A INTORS LA TINE PENTRU CA NU A MAI VRUT-O EL.

Imi pare rau ca sunt asa directa, dar asta cred si gata.

Nu va pripiti sa mai faceti un copil pana nu vi se aseaza sentimentele, pana nu lamuriti totul, pana nu va refaceti relatia si vindecati ranile.

Exista o mica sansa, ca ea sa fi facut totul ca sa te testeze, sa vada cum ai reactiona daca o pierzi, sa vada daca chiar o iubesti.... dar repet: sansa asta e foarte mica, din pacate.

Lali_mete spune:

Dureros dar cat se poate de adevarat...

Lali si de Paul ( 01.10.2009)!
Bazar DC , Ajutor umanitar , www.culoricuviata.blogspot.com/" target="_blank">Culori cu viata -bijuterii

Morgano spune:

Lali, ne putem minti, din afara adevarul e al naibii de vizibil

casandra spune:

Eu cred in influenta pe care a avut-o preotul asupra ei.
Mie mi s-a intamplat sa fiu inversunata intr-o problema, sa discut problema cu un preot, iar prin harul lui Dumnezeu sa imi schimb perspectiva si sa imi gasesc pacea launtrica si sa accept cu seninatate solutia preotului.
Daca ne-am incredinta mai des lui Dumnezeu, fara doar si poate am deveni mai buni.

Florin, eu cred ca pentru a avea in continuare o casnicie cel putin multumitoare, e bine sa ramaneti alaturi de biserica si sa va sfatuiti cu preotul.

casandra spune:

Sufletul nu are nevoie de 2 saptamani ca sa se intoarca, daca e sa se intoarca o face instant, intr-o clipire, daca ii trebuie 2 saptamani inseamna ca ceva nu e in regula, ca nu prea s-ar intoarce, dar nici nu prea are unde sa se duca.

Oamenilor le trebuie mult timp ca sa inteleaga daca sufletul lor s-a intors sau nu, caci calea cea mai lunga e de la urechi la inima, e prea mult zgomot in interior ca sa ne mai auzim sufletul. Daca facem liniste, il auzim imediat.
Asa cred ca s-a intamplat cu sotia lui Florin, la manastire s-a dacut liniste in interior si si-a auzit sufletul.