21 de ani de la Revolutie. Pentru ce??

Raspunsuri - Pagina 7

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns luminita2008 spune:

Citat:
citat din mesajul lui mianna

Citat:
citat din mesajul lui Rufus


Este categoric ceva in neregula...




este, intr-adevar. nu de alta, da' am recitit primul post, si nu gasesc cuvantul "tragedie". voi cum l-ati gasit? tot ce vad eu e "nu e de bine". sau voi considerati ca e?


Asculta, priveste si taci!...
Din brate fa-ti aripi de fier
Si zboara cu ele spre cer!...





multumesc, mianna, mi-ai luat vorba din gura.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns luminita2008 spune:

multumesc celor care au raspuns la subiect, cu bune si rele. fac o ultima precizare, rog apoi moderatorii sa inchida subiectul, intrucat vad ca numai despre Revolutie nu se mai discuta...

intrebarea/intrebarile din primul post erau retorice, dupa cum desigur v-ati dat seama. indignarea mea nu venea din faptul ca nu s-a obtinut nimic in urma Revolutiei, nici ca e acum mai prost decat inainte de '89 - lucru cumplit de neadevarat, cel putin din punctul meu de vedere.
indignarea mea venea din faptul ca nu stim, unii dintre noi, sa pretuim lucrul asta obtinut cu greu, libertatea, nu stim ce sa facem cu ea si intelegem prin liberatate ca e in regula sa-i injuri pe toti, ca poti sa critici oricum si oricand, fara sa te uiti in propria ograda - dau doar catve aexemple la intamplare, asta ca sa-i lamuresc pe unii dintre 'noi', care cine stie ce unica tragedie mai vad si in asta.

sau poate, cum padure fara uscaciuni nu exista, poate treaba cu bunul simt era relativ la fel si inainte de '89, insa doar (mai bine) mascata...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monabella spune:

Citat:
citat din mesajul lui marinush

Eu...aveam tot 7 ani la revolutie. Ce-mi amintesc din perioada pana in 1989...n-aveam dulciuri, dar nici cei din jurul meu n-aveau, deci nu era termen de comparatie :)) Mi-amintesc cu drag zilele de joaca, sanius, balaceala la balta. Da, mi-amintesc si ca ma trimitea mama la paine, si stateam la coada. Nu stiu, eu eram copil, amintirile mele sunt vagi, dar si parintii mei zic...era mai bine atunci. Erau mai linistiti, aveau un loc de munca. Imi spune mama ca se ducea la piata sambata, se-ntorcea cu o plasa de...bucate, si ne-ajungeau o saptamana. Acum, zilnic mai cumperi cate ceva. Am avut o viata simpla, dar fericita. Acum sunt de toate, dar nu sunt bani, oamenii sunt stresati, obositi, bolnavi...Si fiindca am ajuns la boala, erau in acea vreme atatea medicamente, atatia reprezentanti medicali, atatea farmacii...Nu stiu, ceva imi scapa, acum avem conditii mai bune, dar ne imbolnavim mai des, sau...ne tratam mai des. Imi doresc pentru copilul meu o copilarie fericita, linistita, cu parintii cat mai mult alaturi. Nu vreau jucarii multe, haine gramada si dulciuri. Cred ca o iau pe langa subiect :) Ah, si oamenii sunt mai rai....mult mai rai :( Treceam azi pe langa o vila mare, luxoasa, cu masini una si-una in parcare. La vreo 10 metri de ea, sta un om al strazii...doarme pe pamant (de ieri, pe zapada), acoperit cu o folie...Trist, foarte, foarte trist. Plang, si nu zic la figurat, mi-este greu sa inteleg unele lucruri. Chiar, poate stie cineva, atunci erau "oameni ai strazii"? Eu nu-mi amintesc...

Am fost criminali, am ucis in ziua de Craciun...acum 20 de ani. Imi pare rau, eu nici asta nu pot intelege.


sigur ca erau oameni ai strazii. Imi amintesc cum dupa sesiunea din ianuarie am mers la bere la restaurantul Turn - nu stiu daca mai exista- era in virful blocului turn din Piata revolutiei. Acolo la un moment dat a venit un copil sa cerseasca. Avea 12 ani. Unul din colegi i-a dat ceva de mincare si a i ntrat in vorba cu el. Dormea pe tevile de apa calda de la subsolul blocului si... isi facea planuri sa se insoare la 14 ani.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monabella spune:

Cit despre teroristi a fost publicat un reportaj in Jurnalul national de azi. Se pare ca faceau parte din niste unitati special antrenate ale armatei numita reteaua "R".
Ce sa va mai spun din comunism - pe care nu-l regret si nu il voi regreta in veci? Tatal meu a fost interogat de securitate pt ca l-a turnat cineva ca citeste ziare straine! A fost amenintat ca ma vor da pe mine afara din facultate daca nu sune adevarul. Rezultatul e ca l-au bagat in spital si pina dupa revolutie noi nu am stiut nimic. Apoi 15 ani nu am stiut nimic de rudele noastre din strainatate. A fost ca si cum am fi fost morti pt ei si ei pt noi.
Imi amintesc cind plecam la bucuresti - din provincie - lunea dimineata la 6 si vedeam "locurile" la coada la lapte: sacose goale sau din plastic, peste care pusesera cite un bolovan, cite un scaunel schiop. Tin minte ca mi-am spus "ce jalnic am ajuns, daca acesti oameni lasa aceste lucururi sa le tina locul. ca si cum ei insisi s-ar fi redus la a fi o sacosa goala, slinoasa sau un scaunel schiop." Imi pare rau ca nu am pozat acele cozi; spectu al foamei.
Tin minte si cozi in bucuresti, la alimentara de la Arcul de triumf. Oamenii erau si atunci rai. mergeam pe strada si ne uitam numai sa vedem ce au altii in sacose. Cind vedeam lucruri de mincare intrebam pus si simplu "nu va suparati, unde ati gasit oua/portocale/ brinza/etc/etc/etc" daca nu era departe ne schimbam planurile pe ziua aceea sau sunam la birou sa vina si colega cutarescu etc.
Un loc aparte in amiintirile mele de pe vremea comunismului, de fapt in primul an dupa ce am terminat facultatea, il au discutiile la cozi.Cum va spun era zona televiziune, arcul de triumf, bd. 1 mai (nu stiu cum ii mai zice acum) unde marea majoritate a celor care stateau la coada erau persoane in virsta, distinse, care locuiau in zona -eu lucram in zona - si care isi depanau amintirile din vremurile antebelice. Era o doamna bine imbracata, pe care am vazut-o deseori, care povestea ce apusuri de soare miraculoase vede ea de pe balconul ei de la etajul 8 iar alt domn care patrula zilnic pietele cu o scaosa in buzunar povestea oricui ce inbunatariri adusese el apartamentului de pe strada Turda, pe care il estima la un sfert de milion (salriul meu de stagiara era 300 lei sau cam asa ceva).

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns larasarit spune:

Asta a trait ea din comunism si asta a postat..la cei 7 ani pe care ii avea in 89..eu aveam mai putin ca ea la caderea comunismului si nici amintirea cozilor si bananalor nu o am, tot ce tin minte e anuntul de la televizor din timpul Revolutiei sa nu ne apropiem de ferestre ca se trage si mai dupa cateva zile am aflat ca cineva de la noi din bloc a murit, in casa, nimerit de un glont ratacit

de

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns larasarit spune:

Citat:
acei copii din filmuletul postat de ruxandra. Condamnarea aceor copii la moarte era o chestie de viziune politica sau pur si simplu de ignoranta si neomenie oarecum specifice acelori vremuri in toata lumea? ......... Eu nu neg atrocitatile comunismului, insa ma tem ca acele atrocitati au in spate mentalitati de care inca nu am scapat. Eu nu am convingerea si siguranta ca nu exista in continuare copii tratati inuman in institutii sau in familiile proprii.


Una din ingrijitoarele in reportaj spune ca acei copii erau ingrijiti bine..si in ziua de astazi lucreaza tot in sistem..intrau in camerele acelea in cizme de cauciuc ca sa nu se murdareasca de urina si fecale, copii nu aveau haine, saltele, paturi, NIMIC, fara lumina, caldura (a, da paturi erau cateva imbuibate de urina pe jos), fara atingere omeneasca, fara o vorba de nici un fel probabil..atunci cand s-a deschis usa s-au aliniat pe cadrurile paturilor, mai mult ca sigur singura data cand intra acolo cineva era atunci cand primeau laturile alea de mancare!

de

Mergi la inceput
Mergi la inceput