Fetita mea a inceput sa se balbaie

Chuny spune:

Una e sa fii , dar sa mai ai tupeul sa sa dai si sfaturi altora .... si ma refer la medicul tau generalist care e un bou daca ti-a bagat in cap ca tot ce face copilul tau sunt mofturi, chiar si balbaitul.

Claudi@ spune:

Sibyle, ia zi-mi tu de ce se balbaia baiatul meu? Sa stii ca nu era nici abuzat sexual, nici batut acasa nici infometat, nimic. Nu a durat decat 2 luni.
Stii ce-i lipsea?
Stii ce nu suport eu, cand toti te trimit cu copilul la logoped sau psiholog cand de fapt sunt doar faze.
Si medicul meu nu e un bou ci este un medic foarte bun, unul dintre ce-i mai buni din zona, unul care nu pica jos si nu-ti da trimitere in psihiatrie pt niste faze. Si am spus clar ca nu mi-a zis, sigur sunt mofturi, ci sa-l observ dar fara sa fac mare tam tam din astea si da la noi au fost mofturi. Copii incearca foarte multe.

olympia spune:

Claudia, eu indraznesc sa-ti spun ca esti nedreapta cu cel mare. La 8 luni sigur nu "smecherea" nimic, niciun copil din lume nu "smechereste" la 8 luni! Cred ca tu esti acum o mama mai rabdatoare cu cel mic fiindca ai trecut deja o data prin etapele respective, si esti mai pregatita. Atunci nu erai, cred ca si prin prisma problemelor din copilarie de care aminteai si care ti-au dat cumva ideea de a crede ca esti manipulata de puiul tau, intaiul nascut. Nevoia lui de a fi cu tine e reala, nu jucata, nu exagerata, crede-ma. Solutia nu e ignorarea lui ci apropierea lui de tine si de fratior. Copiii tai sunt diferiti dar nu in sensul ca unu-i manipulator si lupta cu tine ca sa castige, ci ca unul dintre ei nu te-a simtit deschisa ca mama fata de el(ca aveai propriile probleme nerezolvate) si nu te simte nici acum pentru ca i-ai pus o stampila nedreapta care nu-i da nicio sansa. Lipeste-l de tine cand o cere, explica-i ca cel mic papa , ca asa era si el, exact la fel il ingrijeai si-l iubeai si-l iubesti si acum si-l vei iubi mereu, ii vei iubi pe amandoi, asta are nevoie sa simta!

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Claudi@ spune:

olimpya, tocmai pt ca am avut pb in copilarie mi-am apropiat mai mult copii de mine. Si cel mare a primit chiar mai multa atentie decat cel mic, pt ca era singur si acum primeste foarte multa atentie.
revin, copii au nevoie de mine

Madona spune:

teri...,
poate copilul tau imita vreun alt copil cu astfel de probleme, mai sti? la varsta asta copiii copiaza deseori comportamente care li se par mai deosebite, iesite din comun.

nyny spune:

Buna. Si fetita mea de 2 ani si 10 luni a avut asta vara o perioada de vreo 2 luni cand s-a balbait. Nu stiu care a fost cauza. Situatia mea cam seamana cu a ta, adica si noi mai avem un baietel de 1 an. Nu stiu nici daca are vreo legatura cu asta. Fetita vorbeste de la 2 ani si ma gandesc ca din dorinta de a se exprima repede ajungea sa se balbaie. Problema s-a rezolvat pentru ca ii faceam observatie tot timpul(zic eu). De fiecare data cand incepea sa se balbaie ne lasam la nivelul ei si o opream.

Claudi@ spune:

[quote]Lipeste-l de tine cand o cere, explica-i ca cel mic papa , ca asa era si el, exact la fel il ingrijeai si-l iubeai si-l iubesti si acum si-l vei iubi mereu, ii vei iubi pe amandoi, asta are nevoie sa simta!

Stii tu, exact asta ma scoate pe mine din minti, cum ai ajuns tu la concluzia ca nu as fi facut asa ceva. Si de unde stii ca nu-s o mama deschisa. Una doua se trag concluzii fara sa stiti de fapt cum sunt eu ca mama.
Eu nu am povestit decat foarte pe scurt, cum a fost la noi, ca doar nu era sa-mi povestesc viatza mea pe forum ca sa iti poti da seama sigur cum a fost la noi sa-ti poti da cu parerea ce fel de mama sunt eu.
Si pb mele din copilarie nu au treaba cu mama mea, ci am fost abuzata sexual, si tocmai de asta vreau sa fiu apropiata de copii ca sa poata avea incredere in mine si in cazul in care cineva incearca ceva sa aiba incredere sa vina sa-mi spuna.
Nu mai scoateti lucruri din context.
Si pt ca am fost atat de deschisa si pt ca i-am explicat copilului mereu, nu au existat momente extreme de gelozie.
Sunt faze in care copilul incearca, chiar in seara asta a urlat o fetita aici, 3 sferturi de ora, ca vrea suc , si i-am adus, dupa nu ca vrea de la mami, i-a adus mami, nu ca vrea in paharul rosu, i s-a dat si tot a urlat 3 sferturi de ora. I-am expliccat mamicii pline de draci, ca nici cea mica nu stie ce vrea si nu-i place nici ei cum se simte acum si ca sa stea langa ea(nu vroia in brate, era pe gresia rece la usa) sa o mangaie , sa-i vorbeasca linistit, sa-i zica. ca e ok , ca o intelege si ca mami o iubeste si o intelege ca ei nu-i este bine. Asa am procedat si eu cu al meu (cel mic inca nu are faza asta, dar va veni) A functionat.
Asta am povestit ca sa vezi ca nu-s chiar o vipera cum mai facut sa par si nici din cucuietii din deal nu sunt. Citesc destul de mult si cer pareri de la medici si psiholog.

olympia spune:

Claudia, eu n-am vrut sa te supar si nici sa te fac "sa pari o scorpie". Tu ai spus ca esti convisa ca cel mare vrea sa castige in relatia cu tine si ca te "smecherea" de la 8 luni, tusind cand era bolnav de bronsita, tu te indoiai ca ar putea fi anxios taman cand il alaptezi pe cel mic sau cand vrea in brate si zice ca nu mai poate merge... Eu ti-am atras atentia ca poate fi anxios din gelozie, fara sa faca crize extreme si ca a-l apropia de tine este exact ceea ce cere si are in mod real nevoie el in momentele respective, nu-s mofturi, e o nevoie reala. Reciteste-ti postarile, n-am scos nimic din context.
Iar exemplul tau cu fetita din vizita eu l-as pune pe seama oboselii copilei, cam atunci fac asa copiii mici si exprima tot nevoi reale nu mofturi.
Imi pare sincer rau pentru trauma suferita de tine si-s convinsa ca esti de zece ori mai atenta cu puii tai din cauza asta.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

Claudi@ spune:

Vezi tu, eu nu am povestit decat foarte pe scurt unele chestii, nu mi-am povestit viata pe forum. Da au fost unele dati cand copilul incerca sa aiba mult mai multa atentie decat i se putea da in momentul acela.
La 8 luni copilul meu era permanent cu mine si in momentul cand a tusit sotul vorbea la telefon iar el era langa mine pe pat, a tusit pana s-a speriat si sotul si a sarit la el. Iar faza cu alaptatul, nu era nici o frica, ci nu domne el vroia in momentul ala in brate, pt ca cu 2 zile inainte i se facuse frica de o musca in timp ce-l alaptam pe cel mic si l-am luat cum am putut in brate, de atunci cand alaptam, pac si el ca stia ca se poate, dar nu-mi puteam rupe bebe urlator de la san ca sa-i fac "moftul" pustiului in mom acela. I-am avut permanent cu mine, si la buda, si da deranjeaza cand cineva care citeste doar 2 intamplari din viata noastra, pac imi pune stampila.

A fost un filmulet odata pe net si dat si la stiri cu un bebe ce urlaaaaaaaa,iar mama il filma si se ascundea. Bebe tacea din gura in mom cand nu a mai vedea pe mamica si cum dadea de ea se arunca pe jos si iar urla, doar pt ca nu primea ce vroia. Cam asa e cel mare al meu, si nu nu primeste ce vrea el cand vrea el, caci ar sta numai la tv si ar manca numai dulciuri, dar incearca, poate totusi reuseste.
Aici inchei caci discutia nu este despre mine si copii mei si cum.

rrox3 spune:

Copiii sunt inteligenti, observa relatii intre diverse actiuni si raspunsurile celorlalti la actiuni si incearca sa le repete, nu sunt manipulatori. Sunt mici exploratori. Asta face parte din dezvoltarea lor cognitiva.

Uneori copiii si parintii percep sensibil diferit ceea ce ofera si ceea ce primesc. Parintele poate fi convins ca ofera chiar mai mult decat multi alti parinti, mai mult decat ar trebui si ar avea nevoie copilul. Pe de alta parte, copilul sa nu simta ca primeste ce are el nevoie, in totalitate si sa nu se simta securizat. Si atunci copilul (care stie ca poate primi, are si experienta asta pozitiva) cere insistent, continuu. Nu stie sa spuna exact ce ar avea nevoie sa primeasca. Simte insa ca are nevoie sa primeasca. Parintele initial ofera mai mult si mai mult - dar nu chiar ce are nevoie copilul. Cantitatea sporita nu poate substitui lipsa calitatii. Parintele frustrat (pe buna dreptate) incepe sa considere copilul un manipulator, la panda mereu sa il atace si sa-l invinga. Apar efectele asa numitei lupte pentru putere (power struggle), cand defapt totul e o problema de nevoi reale ale copilului si parintelui, care nu se potrivesc neaparat. Fiindca parintele si copilul nu vorbesc acceasi limba... desi ambii sunt bine intentionati si depun eforturi.

Solutia castigatoare pentru ambii poate fi una singura, bazata pe consideratie, empatie si respect fata de copil.