Nu mai stiu cum sa procedez!!!

gaby76 spune:

Eu lucrez dar stiu ca trebuie sa ai sase luni la ultimul loc de munca. Ei, eu n-am ca m-am angajat la firma la care lucrez in momentul de fata incepand cu data de 1 octombrie. Ca si eu am cam tras-o cu serviciul ca unde am lucrat anterior nu stiau decat concedii fara plata si sa dea banii cand isi aduceau aminte.

goldi spune:

Gaby, nu trebuie sa lasi ca depresia sa se adanceasca si mai mult. Trebuie sa il convingi pe sotul tau sa accepte medicatia unui psihiatru, iar apoi, cand lucrurile se mai calmeaza, poate face si psihoterapie. Insa trebuie sa il scoti din starea asta, mai ales ca ea se accentueaza de sarbatori . Poate gasesti pe internet referinte despre un medic care sa ti se para mai potrivit cu sotul tau . Indoparea cu medicamente este o prima faza, apoi se trece la un tratament de intretinere. Daca ar fi racit si i-ai da ceaiuri si lamaie fara nici un rezultat, nu ai apela si la medicamente? Si depresia este o BOALA, un dezechilibru chimic la nivelul creierului si trebuie tratata ca atare .
La ce are el, persenul nu il ajuta decat ca placebo, dar daca il convingi ca este un medicament exceptional si ca, daca are rabdare, va vedea in timp si efectul, poate vei suplini un medicament in sine, desi nu prea cred.
Din nefericire, daca deja a materializat gandul si modalitatea sinuciderii, primii pasi sunt facuti.



"Mult timp am avut impresia ca viata mea va incepe in curand, adevarata mea viata !...
In final, am inteles insa ca obstacolele reprezinta de fapt viata ." Alfred Souza

blackgirl0 spune:

Gabi, cu parere de rau, dar trebuie si tratament medicamentos de specialitate mai ales in caz de ganduri suicidare. Eu am chemat ambulanta pe motiv de urgenta psihiatrica cand un pacient, intrand in cabinet, mi-a spus ca are ganduri sa-si puna capat zilelor. Pe bune, fara nicio gluma!

Ca poate tu aveai 16 ani si erai o adolescenta fara prea multa minte si cu mult teribilism cand ai incercat asa ceva (nu stiu, spun si eu!), insa sa fii ditamai omul, cu scoala si familie, si sa ai astfel de ganduri, este ceva foarte serios! Si de speriat!!!

Si abia dupa ce se pune in ordine cu el si cu gandurile sale, puteti spune ca aveti o baza de pornire. Nu merge sa se angajeze pe moment nici ca vanzator/casier la pariuri sportive (ca vad ca astea iau mare amploare) sau ca taximetrist sau chiar lucrator comercial la vreun supermarketur sau cash and carry? Varul sotului, economist, lucreaza ca vanzator de covoare. Fina mea, cu masterat in inginerie mecanica, lucreaza intr-o bijuterie. Sper ca ai inteles ideea!

mianna spune:

aici nu inteleg. ratele nu sunt pentru casa? daca da, atunci cum de nu e pe numele vostru? daca nu, atunci zic ca orice altceva se poate vinde (sau se poate macar incerca sa se vanda).

Deus spune:

cu un somaj de 520 de lei si banca-i constienta ca nu are ai ce sa faci!
sotul ar trebui sa citeasca tot ce ai scris tu, sa vada ca ceea ce face este un act egoist...te pune pe tine si pe alte persoane dragi sa treceti prin asa ceva. Daca el crede ca banii sunt totul, ca tu vrei doar bani si nu pe el sa-ti fie alaturi...ce rezolva daca se sinucide?Te ingroapa in durere? Da-i sa citeasca, sa vada ce simti, ce spun si alte persoane.

nu merita,Doamne fereste, sa se omoare pt niste amarti de bani!

devii ceea ce practici
www.de-azi.ro
http://oscarfriends.wordpress.com/

Va rog sa-l ajutati pe ALEX! http://dianalaura.wblog.ro/.

Rufus spune:

Dupa cate stiu eu, nu incaseaza nici un ban de la asigurare daca se sinucide. Adica, dpdv financiar o face degeaba. Evident, te va lasa pe tine cu creditele pe cap, el scapand doar de frustrarile pe care le are pe lumea asta. Intr-un fel pe care tu il stii mai bine, explica-i chestia asta. Spune-i ca nu te vei descurca fara el, chiar daca nu va avea servici inca zece ani de aici incolo. Ca te va distruge psihic si, poate, fizic si pe tine, lasandu-te fara sprijin.
Poate ar fi o solutie sa caute ceva (temporar) in alt oras. Macar pana isi reintra in mana.
Cunosc sentimentul pe care-l traieste el (mai putin partea cu sinuciderea). Am traversat (si, din pacate, ma pandeste oricand acest lucru) perioade in care as fi facut orice pentru bani, de la sofer pana la ajutor de bucatar sau chelner de ocazie, pe orice salariu sau perioada. Am primit chiar si oferta de a fi bona, si asta pe un salariu baban. Am vrut sa-mi dau foc la toate diplomele pe care le am. Orgoliu-pe naiba. Dar am trei copii...
Ia-l pe calea sensibila: cum o sa te descurci fara el?

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009

ina.click spune:

Confirm ce atentioneaza Rufus, si anume ca majoritatea asigurarilor au prevazuta o clauza in care moartea nu trebuie sa survina ca urmare a...propriei initiative.

Suna extrem de macabru sa-i spui unui om care e la capatul puterilor ca pana si ultimul sau gest disperat ar fi tot "degeaba" dar poate daca incurajarile pozitive pe care i le-ai tot dat nu au avut efect, atunci macar responsabilitatea fata de voi sa il opreasca

26 +

giulia71 spune:

Medicatia psihotropa de astazi nu cred sa mai fie ce a fost.

Spun din experienta proprie, un iau antidepresiv pentru tulburari de anxietate si TOC si nu sunt deloc o leguma.

Desigur am zile mai proaste, dar am zile in care fac poate mai mult decat oricine altcineva.

Nu fac pledoarie pentru medicatie antidepresiva, doar spun ca ajuta, iar in situatia de depresie majora vorbele sunt apa de ploaie.

Este somer sotul, sa-si ia adeverinta de asigurat si trimitere de la medicul de familie si fuguta cu el la psihiatru.
Cautati unul mai tanar.

Tot din experienta iti spun ca din cauza unui psihiatru incompetenet era sa-i bat la usa lui Sf Petru si nu glumesc.

Ese firesc sa fi sedat sau sa ai reactii adverse ingrozitoare, daca se dau din start doze mari de medicament cu care organismul nu este obisnuit.

Xanaxul, toata lumea il "blameaza", insa luat sub stricta supravegere este un medicament bun, iar rezultatele sunt pe masura. Repet , sa fie dat in doze mici , iar discontinuarea tratamentului sa se faca dupa schema stabilita de dr.

Nu pregeta. Ia-l de manuta si mergi la dr, chiar daca nu arata ca are bateriile consumate.Depresia poate fi atat de parsiva, iar persoana sa para ca functioneaza normal.

Scuze, daca am fost mai dura, nu asta mi-a fost intentia, vreau doar sa te ajut si sa-ti "demontez" niste prejudecati legate de medicatie antidepresiva.


uneori gandesc prea mult....

lorellay spune:

Am citit..si ma ingrozesc...eu de maine sunt somer!Aseara am plans...azi am o stare mai buna...Nu m-am gandit la "altceva"..doar cami-e foarte greu acum psihic.Financiar inca nu ..ca luna asta mai iau salariul.Dar din ianuarie..ce ma fac?
Ma ajuta mult ca am o preocupare acasa...si-mi place ceea ce fac.Are rost sa spun ca pot sa dau foc diplomelor...si sa sterg multii ani de scoala?
Sotul tau nu poate face ceva de acasa?ZIcea cineva de freelancer..eu una nu m-am descurcat sa fac asta.
POate sotul tau se descurca...Daca nu sa incerce altceva...sa mestereasca ceva..din lemn, sarma....nu stiu.POate are o pasiune pentru ceva..si o poate folosi. Uite...sa stii ca sotul meu face "biju" cot la cot cu mine. Si mergem amandoi la targuri...si ma sustine...indiferent daca a mers sau nu vanarea.Si pentru ine conteaza mult ca mi-e alaturi. Ajuta-l sa faca ceva acasa...
Nu am vazut...poate mi-a scapat..aveti copii?


Codrin si Diana....cei mai iubiti dintre pamanteni...

gaby76 spune:

Multumesc mult pentru raspunsuri. Stiu ca depresia e o boala si stiu si cat de parsiva este. Nu aveam 16 ani cand am comis-o cu tentativa, aveam 22 dar eram intr-o stare de oboseala extrema, din cauza oboselii nu mai reuseam sa dorm, sa mananc si s-a suprapus cu o deceptie (bine, atunci o consideram deceptie acum as considera-o eliberare). Dar a fost singura tentativa nemaifiind si altele ulterior aceleia. Am dormit, cu acea "ocazie" vreo 3 zile, timp in care, probabil m-am odihnit si cand mi-am revenit ma intrebam oare ce a fost in capul meu...
Si sotul meu a cautat tot felul de joburi. Acum cateva zile a gasit unul de sofer la o firma care face prajiturele. A sunat si i-au spus ca trei luni nu primeste salariu ci... prajiturele. Ei, eu cu prajiturele nu platesc darile. Si nici magazin nu-mi deschid

I-am spus de chestia cu freelancer si chiar s-a luminat la fata. Am mai facut niste vorbe la un post de radio (a mai lucrat la acel post si in "tinerete").
In ceea ce priveste mesteritul acasa, aici chiar nu-l inteleg. Poate e din cauza starii in care a intrat. Ca are o gramada de scule, are imaginatie, picteaza, repara, varuieste, pune gresie si faianta, se pricepe la calculatoare atat pe partea de soft cat si pe cea de hard... Pana la urma i-am zis ca ne apucam de amenajat apartamente si case... Se uita la mine si nu zice nimic... Parca nici nu ma aude.
In ceea ce priveste "egoismul" actului de sinucidere va asigur ca pentru un om intrat intr-o sstfel de stare nu conteaza nici cat negrul sub unghie. Important este sa scape el de griji si probleme si suicidul e o solutie foarte la indemana, asa ca degeaba mi-as bate gura.