despre copii: cui ii pasa?

buna-ziua tuturor.
peste tot s-a discutat de indemnizatii, concediul mamelor...proteste etc.dar nu am vazut nicaieri sa se puna accent pe ei, pe cei pentru care suntem cu totii adunati aici pe acest forum.
ce impact are ausupra unui copil intre un an si doi ani disparitia subita a mamei din universul lui?cum intelege el toate acestea?in afecteaza?in ce masura?
nu se va simti abandonat?nu va capata tot felul de frici?
unii raman la bunici/unchi/matusi/rude..dar altii merg la cresa..cum vor face fata schimbarii?cum va face fata mama?cum prejudiciaza noile masuri relatia dintre mama-copil?
multumesc.

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

alex_andra spune:

Iti raspund strict din punctul meu de vedere:)
Eu am inceput serviciul cand fetita mea avea 8 luni. Acum are aproape 2 ani.
Am norma de 6 ore.
Pe perioada serviciului meu sta cu bunicii materni, care sunt foarte prezenti in viata ei, stam in acelasi bloc, pe acelasi etaj.
Eu consider, in situatia noastra, ca a fost mai bine ca s-a obisnuit mai de mica si cu altcineva in afara noastra, a parintilor.

Cunosc cazuri, colege de servici si prietene, care au inceput serviciul cand avea copilul 2 ani,iar copilul nu a reactionat foarte bine, pentru ca, pana atunci statea doar cu mama.

In momentul in care, mama a disparut din peisaj, da, copilul a suferit foarte mult.

La noi situatia nu este deloc asa.
Fetita mea s-a invatat si cu alti oameni, in speta, bunicii si stie ca mami si tati merg la servici.

Desi avea doar 8 luni si nu intelegea, eu ii spuneam in fiecare dimineata ca mami pleaca la servici.

Pentru ea e ceva normal, nu plange dupa noi.

Parerea mea este ca, daca mamele aleg sa inceapa serviciul la 2 ani ai copilului, trebuie sa existe o perioada de tranzit, de cateva luni,in care sa obisnuiasca copilul cu lipsa de acasa, incepand cu o ora, pana la cateva ore.

La noi a fost un caz fericit, evident ca nu generalizez, fetita mea isi iubeste bunicii foarte mult si ei sunt activi in cresterea si educarea ei, nu sunt simpli supraveghetori.

Referitor la cresa/gradinita, pentru un copil de cateva luni, 1 an, eu consider ca nu e foarte ok pt copil.

Daca nu as fi avut parintii care sa ma ajute, cu siguranta as fi angajat o bona.

Ce ne facem cand nu sunt bani pentru bona, cand nu avem bunici, cand nu sunt locuri in crese?

Da, aici intervine marea problema.
Din pacate pentru aceasta intrebare nu am raspuns.
Banuiesc ca este cumplit pentru un parinte, care se afla in aceasta situatie :(

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

alex_andra spune:

Pe fata mea nu a afectat-o lipsa mea, dar pe mine, da.
Ma simt foarte vinovata ca petrec cu ea doar 6 ore pe zi, in timpul saptamanii.
Dar asta este valabil si dupa 2 ani.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

h_3llena spune:

Eu o am ca exemplu pe sefa mea. Ea s-a intors la serv cand fetita ei avea 1 an si cateva luni, acum are 3 ani. Dimineata trebuie sa se trezeasca inaintea fetitei sa plece la munca pentru ca altfel tipa si plange fetita pana vomita numai sa nu plece. Seara trebuie sa se intoarca acasa dupa ce a adormit fetita pentru ca altfel nu mai adoarme de fericire ca o vede pe mama ei.
Nu zic poate e o fetita mai sensibila si foarte atasata de mamica ei.
Imi aduc aminte ca intr-o zi ne povestea ca a trebuit sa stea 2 ore in masina sa astepte sa adoarma fata ei.
Culmea e ca fetita a fost crescuta de tatal ei si de bunica, deci n-a stat prin crese sau straini.
Mie mi s-ar rupe inima sa stiu ca serv meu are impactu asta asupra copilului meu.
Daca o sa trebuiasca sa ma intorc la serv cand baietelul meu o sa fie atat de mic o sa vb cu sefa mea sa ma puna part-time. Daca nu vrea atunci o sa-mi caut ceva unde sa lucrez maxim pana la 3-4.

alex_andra spune:

Dar este valabil si dupa 2 ani, tocmai asta e problema!
Ca incepi serviciul la 1 an, sau la 2 ani, sau la 3ani, copilul tot va simti lipsa mamei.
Si eu imi mentin parerea, cu cat mai tarziu, cu atat mai mult va simti copilul lipsa mamei.

Referitor la sefa ta: si ea cand isi vede fata???
Daca pleaca inainte sa se trezeasca si se intoarce dupa ce se culca??

Eu asa , sincer, nu as putea trai.
Eu mi-am trasat foarte bine prioritatile: familia este pe primul loc.
Ce-i aia, servici de dimineata pana seara?
Pai de ce mai faci copii, daca nu ii vezi?
Sunt chiar intrigata, sincer.

Da, eu am avut mult de pierdut la servici, pentru ca am indraznit sa raman insarcinata, am in continurare de pierdut, pt ca seful meu considera ca nu-mi merit banii, pentru ca lucrez doar 6 ore, in timp ce colegii mei fac ore suplimentare neplatite.

In fine, asta e ....imi iau suturile de la servici si inghit in sec si merg mai departe, dar sunt prezenta si activa in viata copilului meu pe care mi l-am dorit atatia amar de ani.

Clar nu-mi voi neglija copilul pentru un nenorocit de post.

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Tala spune:

Nu pot sa cred decat ca e f greu atat pt copil cat si pt mama sa se desparta asa de curand. Cine stie, poate trendul este ca in afara, sa se micsoreze pana la aproape inexistent concediul maternal astfel incat sa muncesti pt a castiga bani cu care sa platesti straini sa-ti cresca ,,, copiii.
Eu am stat cu puiul meu pana la 4 ani. Am avut vreo doua tentative pe la 1an si jumatate si apoi la 3 ani de a incepe lucrul dar nu a fost ok (nici pt el nici pt mine) asa ca am renuntat repede. Acum, de aproape 4 luni e foarte in regula pt amandoi (atat cat se poate avand in vedere ca ne vedem doar o ora dimineata si 2-3 seara), dar nu a fost traumatizant pt el (si nici pt mine). Stiu ca e greu (si chiar stiu) sa renunti si la viata sociala si la o parte din venituri dar votez in continuare pt stat cat mai mult cu copilul pt ca pe cuvant ca nu cred ca mai bine decat mama poate creste cineva un copil (nu vorbim aici de mamele denaturate)

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

h_3llena spune:

Isi mai ia cate o zi libera in timpu sapt si cand sta cu ea toata ziua, si are un week-end liber pe luna ca si noi. E aiurea! Sefa mea pune clar serv pe primu loc, ea nu-si ia 8 libere pe luna.
Ideea e ca s-a angajat la noi cand fetita ei avea un an si ceva si au trimis-o direct la training in Italia pt 3 luni. Deci din start fetita ei n-a mai vazut-o 3 luni. Dupa aia au trimis-o in Budapesta si acolo a negociat ca in loc sa-i plateasca hotelul sa-i inchirieze un apartament si a luat-o pe fetita ei si pe mama ei cu ea. Dupa aia au trimis-o in Franta unde iar nu a luat-o cu ea cateva luni.
Cand a venit in tara a inceput nebunia pe la noi pe la serv. De stateam si eu cate 14-16 ore la munca ea cu atat mai mult. Iti dai seama ca in perioada aia probabil iar nu a vazut-o deloc.
Noi nu ne-am dat seama la inceput de situatie, prima jumatate de an nici n-am stiut ca are copil. Cand am aflat am fost socati toti. Nu ne venea sa credem ca a putut sa faca sacrificiu asta pentru un job.
Dar se pare ca asa sunt unii oameni. Culmea ea s-a bucurat cand am ramas insarcinata ca o sa pot sta 2 ani acasa cu copilul meu. Acum ca se zvoneste ca ne reduce fie perioada fie indemnizatia e oarecum bucuroasa doar pentru ca dupa ce am plecat eu si-au dat demisia 4 oameni de la noi si ar avea nevoie de mine.

ligia13 spune:

[hi]

Eu am inceput serviciu cand copilul avea 3.5 luni...
Daca a capatat frici?!
Nu, e un copil normal, a fost mereu...
Nu a fost dependent niciodata de mine, de nimeni de fapt! Oriunde l-am duce sau l-am lasa in primele 5 min deja isi face prieteni, fie dintre adulti, fie dintre copii, nu conteaza!
Am invatat amandoi sa pretuim momentele cand suntem impreuna...
Cat sunt la serviciu sta cu bunica , in rest doar cu noi!

Daca ar fi fost sa mai avem un bebe...as fi stat un an cu el acasa! A fost prea repede! Vai sufletul meu, cat am plans in perioada aia!
Am alaptat pana la 7.5 luni. Deci de la 3.5 luni pana la 7.5 luni mergeam zilnic la pranz acasa sa hranesc copilul!
De ce nu am renuntat? Habar nu am! Asha simteam la mom acela.
Nu pot zice ca regret!
Sunt sigura ca daca nu ar fi fost bunica, sau daca bunica nu ar fi fost o femeie extraordinara care sa-l creasca exact cum ne doream noi parintii, fara sa-si impuna nici macar o clipa vreo idee invechita... as fi facut altfel!

Acum la maturitate cred ca daca exista bunici atunci un concediu ok este pana la un an! Daca nu exista bunici , cred ca e ok e ca mama sa stea pana la 2 ani!

Bafta tuturor mamicilor sa luati decizia cea mai buna!

bird70 spune:

Eu am fost la cresa de la 3 luni, asa era pe atunci. La fel si fratele meu. Parintii mei erau tineri si bunicii inca lucrau, nu era alta solutie. Eu nu am amintiri urate din perioada aia. Parintii mei petreceau mult timp cu noi seara si in weekend. Nu le-am simtit lipsa si nu am suferit. Au fost genul de parinti la care am stiut ca poti sa ma duc sa le spun orice am pe suflet si ma vor ajuta indiferent de problema. Am oservat ca atat fratele meu cat si eu suntem mai fericiti si mai echilibrati decat majoritatea celor din jur. Cred ca asta se datoreaza faptului ca am fost siguri de sprijinul si dragostea parintilor. Nu e neaparat cat timp efectiv petreci in prezenta lor si calitatea timpului petrecut impreuna.

Eu am dat copiii mei la gradi in jur de 3 ani. Cea mare a stat cu noi, eram studenti si ne-am facut in asa fel programul sa fie unul din noi tot timpul acasa. Cand nu se putea apelam la bunica mea, dar nu foarte mult ca ii era greu desi era foarte incantata sa ne ajute. Parintii mei lucrau dar luau fata in weekend sa putem noi invata si petrece timp impreuna. Mama mea isi lua concediu in sesiunile noastre si lua fata la ea de dimineata sa invatam noi. Eu cred ca e mult mai sanatos sa cresti copilul asa, nu doar cu o singura persoana. Fata mea era perfect fericita si cu sotul meu si cu parintii mei (care ii faceau toate mofturile) si cu bunica mea. Nu am avut nici o problema cu acomodarea la gradinita.

Fata cea mica a crescut cu mine si sotul meu, nu am avut parintii in Australia. Eu mergeam la lucru seara de la 7pm la 12. Cu ea a fost mai dificil ca este pe spectru autist dar si ea a fost obisnuita sa stea si cu sotul meu nu doar cu mine. La 3 ani a inceput gradinita surprinzator fara nici o problema. Ea a inceput scoala la 4,5 ani si a fost perfect pregatita si fericita.

Eu personal cred ca este o greseala sa cresti un copil exclusiv cu mama. Normal ca se panicheaza si se lupta copilul daca asta se schimba. Copiii trebuie obisnuiti de mici ca e ok sa stea si cu tata si cu bunicii sau alte rude.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

alex_andra spune:

Subscriu, sunt perfect de acord

Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009)

Victoria_mami spune:

Nu neaparat; iti spun cazul nostru: noi suntem absolut singuri, pana asta vara cand Victoria avea deja 2 ani, si au scos-o nasii ei la plimbare, sa stii ca nu a fost niciodata niciunde fara noi, si nici noi fara ea. Noi am facut socotelile acum un an jumate, cand Victoria a implinit un an si am decis ca dupa ce platim cresa (day care), am mai ramane cu vreo $500-$600 in plus fata de ce avem acum, si am hotarat ca nu are rost ptr. atatia bani sa ne creasca altcineva copilul. (Pentru mine ea e prioritatea nr. 1, desi am terminat scoala cu o saptamana inainte de a se naste ea, am decis sa renunt la cariera sa stau acasa cu ea). Si uite, nici acum nu avem pe nimeni sa ne ajute, in afara de nasii ei care ne viziteaza saptamanal, dar plimbari ei (nasii) cu ea, nu se prea intampla... (sa nu ma intelegi gresit nu ma plang chiar deloc, sunt niste oameni extraordinari, nasi mai buni decat ei, cred ca numai in filmele de la Disney vei mai intalni).

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!