Copiii, motiv de despartire...

Raspunsuri - Pagina 2

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns ingridnen spune:

fara ajutor am fost si noi si intr-adevar am fost la un pas de despartire.
Subscriu deci la ce zice Esca, Liliana, Mihaela

ingrid si Cristi 7 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela0521 spune:

ati fost la un pas de despartire pt ca nu ati stiu sa comunicati cu partenerii vostri. daca voi nu ati stiu sa va gestionati bine aparitia unor noi responsabilitati si schimbarea prioritatilor din viata voastra asta nu inseamna ca, copilul a fost motiv de despartire. sunteti exagerate!!!!
da, copilul bulverseaza un sistem de prioritati care odata parea de necontestat, parea f bine pus la punct. insa totul este dupa cum stii sa te organizezi, sa iti gestionezi responsabilitatile, drepturile si obligatiile, dupa cum stii sa comunici si sa te intelegi cu partenerul.
la fel cum nici factotul financiar nu este motiv de despartire. ce sa inteleg ca aparitia copilului iti blocheaza finantele? saracesti peste noapte? cresc chestuielile si nu mai poti convietui alaturi de partener din cauza asta?
trebuie sa te adaptezi si sa faci fata cum poti mai bine. da, poate inainte de aparitia copilului va duceati lejer in 1-2 concedii pe an sau in cateva weekenduri la munte/mare, poate obisnuiati sa iesiti la restaurant, in club-uri, poate erati in pas cu moda vestimentara sau mai stiu eu ce...
da, trebuiesc facute anumite "sacrificii", trebuie sa iti "tai" din bugetul care o data era doar al tau/vostru si sa faci cheltuieli si pt copil. asta este... acum nu mai facem copii ca sunt cheltuieli mult prea mari? nu mai facem copil ca ne indepartam de sot/sotie? nu mai facem copil ca nu mai putem pleca nicaieri in oras/concediu? nu mai facem copil ca nu are cine sa ne ajute sa il crestem?

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AnaisG spune:

Subscriu la cele spuse de Mirela. Si pe mine ma mancau degetele pe tastatura sa intreb care se vrea concluzia acestui topic : nu mai facem copii daca nu avem o bunica la dispozitia noastra??

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ingridnen spune:

nu curge peste tot numai lapte si miere
Unii barbati sant mai "responsabili", altii nu, poti sa comunici cat vrei. Al meu de exemplu nu a putut intelege vreo cativa ani ca viata se schimba cu 180 de grade cand apare un copil.

In fiecare familie este alta situatie. In cercul meu de cunostinte sant singura care nu a avut bunici, matusi etc. in preajma. Prietenele mele habar nu au cum e sa te sune bona la 7 dimineata (cand esti deja cu poseta pe umar) sa-ti spuna ca are o migrena si nu poate veni.
Sau cand tremuri la serviciu pentru ca i-a fost copilului rau noaptea si a trebuit totusi sa-l duci la gradi pentru ca nu aveai cu cine
sa-l lasi.

Si da, de ce sa ne ascundem dupa deget un copil costa mult, foarte mult. Nici nu ma gandeam vreodata ce cheltuieli apar. Si nu vorbesc de pampers sau lapte praf... ci de o gradinita buna, un sport, un curs de engleza, un after-school de incredere, sau o bona si multe altele etc etc... trecem lejer cu cheltuielile lunare de salariul mediu pe economie. Constat ca cu cat creste copilul, cu atat cheltuielile sant mai mari.

Ingrid si Cristi 7 ani

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delphin spune:

Citat:
citat din mesajul lui mirela0521

ati fost la un pas de despartire pt ca nu ati stiu sa comunicati cu partenerii vostri. daca voi nu ati stiu sa va gestionati bine aparitia unor noi responsabilitati si schimbarea prioritatilor din viata voastra asta nu inseamna ca, copilul a fost motiv de despartire. sunteti exagerate!!!!
da, copilul bulverseaza un sistem de prioritati care odata parea de necontestat, parea f bine pus la punct. insa totul este dupa cum stii sa te organizezi, sa iti gestionezi responsabilitatile, drepturile si obligatiile, dupa cum stii sa comunici si sa te intelegi cu partenerul.
la fel cum nici factotul financiar nu este motiv de despartire. ce sa inteleg ca aparitia copilului iti blocheaza finantele? saracesti peste noapte? cresc chestuielile si nu mai poti convietui alaturi de partener din cauza asta?
trebuie sa te adaptezi si sa faci fata cum poti mai bine. da, poate inainte de aparitia copilului va duceati lejer in 1-2 concedii pe an sau in cateva weekenduri la munte/mare, poate obisnuiati sa iesiti la restaurant, in club-uri, poate erati in pas cu moda vestimentara sau mai stiu eu ce...
da, trebuiesc facute anumite "sacrificii", trebuie sa iti "tai" din bugetul care o data era doar al tau/vostru si sa faci cheltuieli si pt copil. asta este... acum nu mai facem copii ca sunt cheltuieli mult prea mari? nu mai facem copil ca ne indepartam de sot/sotie? nu mai facem copil ca nu mai putem pleca nicaieri in oras/concediu? nu mai facem copil ca nu are cine sa ne ajute sa il crestem?

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)



subscriu.

O buna organizare si un sot cooperant e cheia succesului.
La primul copil m-am dus la munca dupa primul an, la al doilea, ne-am facut calculele si intre bona, after-school si altele pe langa am ajuns la concluzia ca pot sa stau bine mersi acasa si sa ma ocup de ei.
Nu am avut niciodat bunici in apropiere, de ajutor din partea lor nici nu pomenesc...am facut copii, ii asum!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns delphin spune:

Faza cu un copil costa scump...e ca vrem noi sa coste mult. Cursuri de engleza,gradinita buna, sport, etc, etc.

La noi engleza fac eu cu el caci nu vad ce ar putea invatat mai mult la o profa acasa, plus ca "face" si la scoala. Sport, sunt de acord, unul, doua, dar ceva de care sa se tina si sa-i placa, nu sa mearga doar ca sa am eu cu ce sa ma laud, face aia, aia si ailalta.

Si niciodata copilul meu nu va face pregatire la materii pe care le face la scoala. Are probleme, caut timp sa le rezolv eu cu el, in week-end, in vacanta, etc.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns analessya13 spune:

Citat:
citat din mesajul lui mirela0521

ati fost la un pas de despartire pt ca nu ati stiu sa comunicati cu partenerii vostri. daca voi nu ati stiu sa va gestionati bine aparitia unor noi responsabilitati si schimbarea prioritatilor din viata voastra asta nu inseamna ca, copilul a fost motiv de despartire. sunteti exagerate!!!!
da, copilul bulverseaza un sistem de prioritati care odata parea de necontestat, parea f bine pus la punct. insa totul este dupa cum stii sa te organizezi, sa iti gestionezi responsabilitatile, drepturile si obligatiile, dupa cum stii sa comunici si sa te intelegi cu partenerul.
la fel cum nici factotul financiar nu este motiv de despartire. ce sa inteleg ca aparitia copilului iti blocheaza finantele? saracesti peste noapte? cresc chestuielile si nu mai poti convietui alaturi de partener din cauza asta?
trebuie sa te adaptezi si sa faci fata cum poti mai bine. da, poate inainte de aparitia copilului va duceati lejer in 1-2 concedii pe an sau in cateva weekenduri la munte/mare, poate obisnuiati sa iesiti la restaurant, in club-uri, poate erati in pas cu moda vestimentara sau mai stiu eu ce...
da, trebuiesc facute anumite "sacrificii", trebuie sa iti "tai" din bugetul care o data era doar al tau/vostru si sa faci cheltuieli si pt copil. asta este... acum nu mai facem copii ca sunt cheltuieli mult prea mari? nu mai facem copil ca ne indepartam de sot/sotie? nu mai facem copil ca nu mai putem pleca nicaieri in oras/concediu? nu mai facem copil ca nu are cine sa ne ajute sa il crestem?

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)




Bravo Mirela!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns liliana83 spune:

Daca in cazul unor pernoane nasterea copilui nu a influentat in mod negativ relatia de cuplu , asta nu inseamna ca acest lucru nu se poate intampla.
Am gasit mai multe articole pe net in care psihologii incearca sa ajute viitorii sau proaspetii parinti pentru a depasi mai usor aceasta perioada.
As fi dat un link, dar n-as vrea sa se considere ca fac reclama:

Hotarârea de a concepe un copil este marcata atât de momente frumoase dar si de momente dificile. În intervalul dintre momentul în care se ia decizia conceperii unui bebe, pâna în momentul în care copilul împlineste câteva luni, cuplul este greu încercat, ambii parteneri fiind supusi unui imens stres emotional.

Încercarile esuate de a concepe un copil, care pun un foarte mare stres asupra cuplului, cele noua luni de modificari continue prin care trece viitoarea mamica, toanele afective ale gravidei care îsi revarsa supararile asupra sotului, lunile de nesomn care preced momentul nasterii, toate acestea sunt încercari grele care testeaza cât de solid este cuplul.

Certurile, mai frecvente dupa nastere
Una dintre problemele care apar dupa nasterea bebelusului este înstrainarea sotilor. Acestia nu mai pot purta o conversatie normala fara a se ajunge la cearta, principalul motiv fiind epuizarea psihica si fizica a celor doi parteneri, dar si a depresiei post partum. Depresia post partum apare în general dupa trei saptamâni dupa nastere si se manifesta mai ales prin oboseala si reactii emotionale puternice. În acest moment, de cele mai multe ori, reactia mamei este de a se îndeparta tot mai mult de sot si de a se atasa de bebelus rev#259;rsându-si toata afectiunea asupra lui. Psihologii le sfatuiesc pe proaspetele mamici ca în aceste situatii sa încerce sa stabileasca împreuna cu partenerii care sunt rolurile fiecaruia în noua familie. Legatura dintre mama si fat s-a creat de-a lungul celor noua luni de sarcina însa tatal nu are sansa de a crea o legatura cu micutul decât dupa nastere. De aceea, este important ca mama sa îi permita tatalui sa petreaca un timp egal cu al ei, împreuna cu bebelusul.

Restabilit;i comunicarea cu partenerul
Încercati sa refaceti canalele de comunicare dintre voi. Puneti bebelusul într-un carucior si plimbati-va împreuna cu sotul prin parc. Profitati de momentul în care micutul adoarme pentru a discuta si a încerca sa va redescoperiti. Nu încercati sa ascundeti sentimentele negative pe care le aveti. Daca le ascundeti, acestea nu fac decât sa se acumuleze si sa rabufneasca mai târziu. Mai bine discutati deschis împreuna cu partenerul de viata lucrurile care s-au schimbat de când s-a nascut copilul si ce a nume va deranjeaza

Implicati sotul în viata bebelusului
Sotul nu trebuie lasat sa se simta ca un intrus în relatia pe care o ai cu bebelusul, de aceea el trebuie sa se simta inclus în toate activitatile, de la schimbatul scutecelor, la încalzitul laptelui, la plimbatul prin parc sau la joaca de dupa-amiaza. De asemenea, el nu trebuie neglijat deoarece poate începe sa aiba chiar sentimente de gelozie fata de bebelus.Trecerea la statutul de parinti este un pas important pe care îl faceti în cadrul casniciei. De aceea, profitati de toate schimbarile pentru a va cimenta relatia si nu pentru a o destrama.

Faceti-va timp pentru relatia cu partenerul de viata
Desi este important ca noua mamica sa nu fie grabita în a se desparti de bebelus trebuie sa se tina cont si de faptul ca partenerii au nevoie sa petreaca timp împreuna.Desi trebuie sa se tina cont de faptul ca nevoile bebelusului sunt pe primul loc, este nevoie si de timp pentru ca partenerii sa se regaseasca si sa isi consolideze relatia.

Autor: Asist. Univ. Drd. Simona Maria Vladica - Psiholog

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Marina spune:

Mai cate superwoman:) femeia tb sa se adapteze sa le faca pe toate? De ce nu si sotul? Familia inseamna 2 partneri nu o superwoman. Avem dreptul la a sta in pat si sa citim o carte daca asta avem chef, chit ca avem 2 copii sub 3 ani!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns IonescuOana spune:

Mai fetelor mai e important si aspectul financiar. Cunosc cateva mame care isi refuza copiii la ajutor tocmai pentru a-si continua serviciul si a se intretine. Trist, dar este adevarat. Si acum vorbind pe bune, nu cred ca mama Andreei Esca sau a Monicai Columbeanu traiesc din pensia supusa impozitarii. De asemenea, bonele stiu si ele sa exploateze situatia, am trait si eu pe pielea mea si am si auzit la alte mamici cum incep activitatea cu o anumita suma iar pe parcurs vin cu diverse santaje de genul "nu pot veni din motivul X" exact cand mamica e cu geanta pe umar, cum povestea cineva mai sus. Daca li se mareste suma, brusc si dintr-o data toate motivele dispar. Asta pana cand tinteste urmatoarea marire.
Din pacate si eu am avut probleme la aparitia copiilor.
Nu vreau sa dau un aer pesimist problemei dar eu sunt pentru gestionarea si prevederea - pe cat posibil - a cheltuielilor si posibilitatilor de ajutor. Nu zic ca nu exista sotul ideal, responsabil, care stie ca asa cum a contribuit la conceperea copilului trebuie sa participe si la cresterea lui. Dar nu se aplica in toate cazurile.

Mergi la inceput