M-am hotarat.............adoptie(72)

simo_75 spune:

nu are nici o importanta,e mama ta, e ok.
Aceiasi problema am avut si noi la inceput- apartamentul e pe numele soacrei.Va trebui sa faca analize si mama ta si daca nu ma insel sa -i scoti si ei cazierul dat fiind faptul ca locuiti impreuna.
Important e sa aveti joburi,sa fiti sanatosi si Doamne Ajuta! sa aveti mult noroc.Cale cat mai usoara iti doresc!

ulchen spune:

felicitari pt decizie!

cu problema locuintei nu te ingrijora,noi suntem cam in aceeasi situatie(casa este pe numele socrilor)si am obtinut atestatul la sfarsitul lunii ianuarie.
iti doresc sa asteptare scurta si drum lin

MYH spune:

Multumesc frumos pentru raspunsuri. M-ati linistit total din acest punct de vedere. Acesta era stresul cel mai mare. Doamne ajuta sa fie bine pana la capat, sa nu apara nimic care sa ne faca sa ne oprim. Sunt convinsa ca vor aparea greutati pe parcurs dar suntem dispusi sa trecem peste tot. Deocamdata nu am spus nimanui despre intentia noastra. Nu stiu cum vor reactiona cei din jur. Mama soacra a spus mai demult ca nu vrea sa fie bunica de copii infiati, fara sa banuiasca nimic. Oricum, cand iti doresti ceva foarte mult si stii sigur ca nu faci nimic rau, nu cred ca sunt bariere. Mai ales ca suntem de acord amandoi sa adoptam un copil. Felicitari din inima tuturor celor care au strabatut acest drum anevoios si care si-au vazut visul implinit. Dumnezeu sa va pazeasca familiile si sa aveti o viata fericita!

simo_75 spune:

MYH- nu trebuie sa va intereseze parerea altora.Si la noi au fost reticente insa nu ne-a interesat si acum cei reticenti se minuneaza de Alex ce baiat frumos,destept etc..bineinteles ca nu am scapat ocazia sa le reamintesc de faptul ca incercau sa ne bage prostii in cap insa acum totul a trecut si e ok.
Va doresc un drum cat mai scurt spre puiul vostru si ai sa vezi ca lucrurile se aseaza de la sine.totul e sa nu va dati batuti si sa treceti cu bine tot.Multa bafta!!!

MYH spune:

Simo, multumesc frumos pentru incurajari si pentru felicitari. Felicitari si voua ca ati reusit sa aveti copilul mult dorit, ca ati depasit orice. Prima persoana careia ii vom spune despre decizia noastra este preotul nostru duhovnic (avem o relatie destul de apropiata cu el). Maine ne intalnim cu el si cred ca-l vom lua prin surprindere. Abia astept sa incepem procedurile. La voi a durat mult din momentul in care ati luat decizia si pana ati avut copilasul acasa? Scuza-ma ca nu am citit din urma ca sa stiu povestea ta. Nu am timpul necesar, am citit doar cateva pagini.

erato spune:

Myh, suntem in aceeasi barca. Noi (eu si sotul) am luat decizia sa adoptam pe 4 decembrie 2010, dar inca n-am fost la DPC.Am vrut sa fim siguri 100% de decizia luata. Eu imi doresc mult sa fiu mama, de cand ma stiu, dar sotul meu a fost mai reticent, si fiind vorba despre copilul nostru, n-am vrut sa ma grabesc. Nimeni nu ne e alaturi, familiile noastre nu sunt de acord cu adoptia, dar sotul meu a ramas neclintit si asta m-a facut sa ma indragostesc din nou de el. Noi stam singuri in apartamentul mamei si de-abia astept sa vad ce-mi spun de situatia asta. Sunt optimista ca stiu ca Guvernul a schimbat legea adoptiei, poate asteptarea va fi mai usoara.

MYH spune:

Erato, felicitari pentru decizia luata si Doamne ajuta sa strabateti cu usurinta acest drum. Atata timp cat tu si sotul tau v-ati hotarat sa adoptati, nu trebuie sa va mai stea nimic in cale. Dupa cum spuneau si fetele care au adoptat, din momentul in care veti avea copilasul acasa, il va iubi toata lumea. Toate piedicile pe care le intalnim sunt incercari de la Dumnezeu. Noi trebuie sa ramanem fermi in hotarare, copiii nostri merita orice. Rabdare trebuie sa avem pentru ca, dupa cum am aflat, va dura ceva timp pana la primirea copilului. Astazi ne-am intalnit cu preotul nostru duhovnic si ne-a convins ca am luat o decizie foarte buna. Ne-a spus ca daca reusim sa adoptam, ei (el si sotia lui) ne vor boteza copilasul. Am fost si la directia de asistenta sociala dar am ajuns dupa programul de lucru. Maine dimineata la 7,30 vom fi prezenti la ei. Va tin la curent cu ce reusim sa facem.

MaraAnisia spune:

Buna,

felicitari MYH si Erato pentru decizia luata.

noi ne-am hotarat in sept 2009, am fost la prima vizita la DPC, iar in noiembrie am depus dosarul. in ianuarie 2010 a iesit atestatul si la sfarsitul lui aprilie 2010 ne-am cunoscut printesa. am luat-o acasa la jumatatea lui iunie, odata cu hotararea de incredintare emisa de tribunal. si de atunci suntem fericiti si impliniti.

referitor la sprijinul apropiatilor, pot spune urmatoarele: mama, cu care locuim impreuna, a fost de acord din primul moment si chiar s-a bucurat. socrilor le-am spus abia dupa ce ne-am cunoscut printesa.aveam emotii mari si chiar ma stresam de ceea ce vor spune, dar au primit vestea cu enorma bucurie si o iubesc pe Irina f mult, ceea ce ma face f fericita. au existat si pareri contra: o matusa de-a mamei, care imi este ca o bunica si mai mult de-atat uneori, a fost f suparata de decizia noastra (ea neavand copii) si nu a vrut sa o cunoasca pe fetita in primele 6 luni de cand am luat-o acasa. dar am lasat=o in pace, nu am fortat lucrurile, am avut rabdare (nu stiu cum am reusit) si de Craciun am avut parte de o mica minune,zic eu - i-am invitat pe bunici la noi si s-au topit cand au vazut-o. de atunci, bunica e indragostita de Irinuca si se tine scai de mine sa i-o las si ei o zi- doua.

va urez drum cat mai scurt catre puiul vostru.

Mara, mami de fluturas Irina

Cu Dumnezeu in gand

"Unde este Dumnezeu, acolo este tot binele. Unde nu este Dumnezeu, acolo toate sunt rele."
Sfantul Dimitrie al Rostovului

simo_75 spune:

MYH- decizia am luat-o foarte repede.Sotul meu mi-a propus prima data , eu inca sufeream dupa o sarcina mare in 7 luni pierduta dar cu ajutorul lui am mers mai departe si m-am implicat 200% in situatia asta.Ne-am documentat foarte bine de ajunsesem sa stiu legea pe dinafara,am citit postarile fetelor mai vechi,am pus in bilant si cele bune si cele rele,m-am enervat,m-am bucurat si uite asa...am ajuns la final!
In noiembrie 2008 ma documentam despre adoptie,in februarie 2009 am depus actele in Iunie aveam atestatul si in 2010 aprilie aveam minunea acasa.Am finalizat totul si acum am inceput post-adoptia.
Fetelor HELP ME!!!!
ce imi puteti spune despre post-adoptie,am citit niste postari mai vechi si m-am cam cutremurat.Alte acte?Poza baiatului?
Doamne cand credeam ca scapam de stres am aflat ca mai stam asa 2 ani!!!

irina_g spune:

Postadd, cum imi place mie sa spun, consta in intilniri din 3 in 3 luni, cu telefon prealabil, fie acasa la voi, fie la ei, in care te intreaba daca maninca, daca e sociabil, daca a fost bolnav, daca se joaca, chestii naturale. Nu e nimic stresant. Poate doar vizitele din 3 in 3 luni. Depinde insa si de AS, cat e de pusa pe treaba. La unele fete a venit o data pe an, la unele nu a venit deloc iar la unele a venit din 3 in 3 luni.
Insa nu e vorba de nici o poza.
la fiecare intilnire trebuie -normal- sa fie si Alex prezent.Dureaza cam 30-45 minute.
Bafta Simo si felicitari ca ai trecut intr-o noua etapa. Pupici lui Alex.


Irina si Mihai