M-am hotarat.............adoptie(72)
Raspunsuri - Pagina 18
MYH spune:
Amy, mult succes! Felicitari pentru primirea atestatului!
Preotul cu care am discutat noi a reactionat foarte, foarte bine. A spus din prima ca vrea sa fie el nanul copilului. Avem o relatie speciala cu el si cu familia lui. Si cand i-am spus ca e posibil sa ne dea 2 frati, s-a bucurat tare mult. Vom avea de suportat multe piedici din partea celor din jur. Noi inca nu le-am spus socrilor, in rest stiu toti. Ei sunt din alt judet si ne-am gandit sa nu le spunem la telefon. Nu stiu cat de bine va reactiona soacra dar se va obisnui cu ideea. Ce conteaza calea prin care a decis Dumnezeu sa se nasca copilul nostru? E al nostru si gata.
iepumic spune:
[font=Comic Sans MS]Salutare!
Myh, nu e baietelul meu, e nepotul 
, baiatul fratelui meu. Tare mi-ar placea sa aiba un var cu care sa se joace!
erato, si noi tot catre un copilas cat mai mic ne orientam...In primul rand pt faptul ca legea nu ajuta cu nimic familiile cu copii adoptati, nu se acorda nici un fel de concediu pentru integrarea copilului in familie daca copilul are peste 2 ani...Ceea ce mi se pare stupid. In marea majoritate a cazurilor,cu cat copilul e mai mare, traumele lui sunt mai inradacinate si familia trebuie sa depuna mai multa munca pentru a crea atasamentul si relatia bazata pe incredere reciproca intre parinti si copil. Cum se spune intr-un studiu, "un copil adoptat este, inainte de toate, un copil abandonat". Adica un copil cu nevoi speciale dpdv psihic care nu trebuie si nu pot fi ignorate. Ma rog...am si eu frustrarile mele legate de sistem...ca nu da tuturor copiilor aflati in sistemul de protectie sanse egale.[
Amy, intr-adevar ciudata abordare din partea preotului. Nici nou preotul cu care am vorbit nu ne-a zis "SUPER, ce idee buna!"...dar nu ne-a descurajat... a zis doar ca este un lucru de deosebita omenie dar trebuie foarte bine cantarit inainte, deoarece comporta o mare raspundere. Nimic mai adevarat si mai de bun simt in asta, zic eu.
/font=Comic Sans MS]
erato spune:
Buna fetele
Eu am spus tuturor, dar inca n-am discutat cu un preot. Au fost fel de fel de reactii, dar eu oricum merg mai departe. Va fi copilul meu pt care sunt in stare sa ma lupt cu toata lumea. Oraselul meu e unul mic si lumea are conceptii total gresite despre acesti copii. Toata lumea, dar toata lumeaa inceput cu exemple negative
de persoane adoptate. Dar mie nu-mi pasa, desi ma doare sufletul.
iepumic spune:
erato, asa si trebuie...sa lupti impotriva conceptiilor. A adopta un copil nu este ceva rau ci din contra, ceva extraordinar de bun. Iar copiii nu au nici o vina ca sunt abandonati, drept urmare nu au de ce sa fie stigmatizati. Intr-adevar, conceptia majoritatii este exact invers...semn ca lumea sau oamenii din ea sunt strambi. Dar noi nu suntem strambi ca ei, drept urmare nu trebuie sa ne pese de parerile lor. Si trebuie sa ne invatam si copiii, adoptati sau nu, ca nu parerile strambe trebuie sa ne afecteze in viata. Asta pentru a-i feri de suferinta cauzata de aceste pareri. Ma bucur ca esti decisa sa lupti, si eu sunt hotarata sa fac la fel. Si numai sa aud eu o vorba urata la adresa copilului meu sau altui copil adoptat....ohooo...
SoriLea spune:
erato nu pune la sulet. Ai sa vezi si ai sa le demonstrezi tuturor ca nu-i asa. Eu am multe cunostinte care au adoptat si acum copii sunt mari si chiar parinti la randul lor si sunt niste oameni deosebiti. Conteaza fff mult mediul in care creste copiluls i educatia pe care o primeste.
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Sorina 
Mamica fericita 
a ingerasului RAZVAN - IONUT 
(11 MAI 2009)
http://b2.lilypie.com/GcAYp3.png
Lucrul important este acesta...sa fii capabil in orice moment sa sacrifici tot ce ai, pentru ce ai putea sa devii. Charles Dubois
analias spune:
Buna ziua tuturor,
Va citesc de ceva vreme, dar nu am scris niciodata pana acum.
Cu ceva timp in urma mi s-a propus sa vad o fetita de 4.8 ani (eu imi doream o fetita intre 2 - 5 ani). La o luna dupa ce am adus-o acasa a implinit 5 ani. Nivelul de cunostinte era MULT sub cel mediu, al majoritatii copiilor si vocabularul relativ limitat. Cu greu puteai spune ca e cel mai bine educat copil din lume. Desi era la gradinita, nu avea obisnuinta de a sta locului, atenta, de a manui caiete cu grija etc. Pana si cand colora o facea relativ haotic. Disputele cu copiii le regla destul de rapid, prin cativa pumni.
Acum se apropie de 8 ani. Este adevarat ca este mai sensibila decat alti copii (trece mai greu peste esecuri, se descurajeaza foarte rapid daca nu ii iese ceva, etc). Este uneori mai copilaroasa decat colegii ei. Insa a fost evaluata ca avand un IQ mult peste medie si in anii de cand suntem impreuna a recuperat: cand am cunoscut-o stia FIX 3 animale si 6 culori si nu putea sa numere nici macar pana la 5. Acum este interesata de astronomie, lumea animalelor, lumea oceanelor, este fascinata de Animal Planet si National Geographic (desi cu 3 ani in urma dadea in depresie doar daca auzea o vorba in limba engleza). Era inca la gradinita cand a inceput sa citeasca, iar acum lectura este una dintre pasiunile ei.
Nu e cea mai cuminte din clasa: are atatea de spus, ca invatatoarea ar lega-o uneori la gura . Dar este printre cei cu bagajul cel mai bogat de cunostinte, de parca de cand s-a nascut ar fi stat doar printre academicieni si are doar note foarte bune. Nu prea e ea hotarata acum ce 'se face cand va fi mare', caci e cam priceputa si la desen si la muzica si la dans si la scris povesti
Cat despre evolutia ei: stia ca a fost abandonata de cand ne-am cunoscut. Povestea nasterii ei si ce a urmat nu este un subiect tabu, dar nu il discuta cu oricine. Nu pentru ca i-am fi impus noi acest lucru, ci pentru ca asa simte ea probabil. Uneori, in intimitatea casei, simte nevoia sa isi puna la punct cate o nelamurire: cum am ajuns sa ne intalnim, de ce a locuit in mai multe locuri pana sa vina acasa, daca toti copiii in situatia ei VOR FI INDRAGITI SI LUATI ACASA DE CINEVA. Sunt discutii profunde si nu foarte facile.
Dar cine nu cunoaste intreaga poveste (si foarte multi NU o cunosc, pentru ca nu am considerat necesar acest lucru) nici nu isi dau seama ca nu este copil natural, a fost adoptata etc.
Am vazut ca cineva intreba mai devreme cum se comporta mai tarziu copiii mai maricei. Cred ca fiecare se comporta diferit. Esentiala este legatura creata. Nu o sa regret niciodata ca nu am optat pentru un copilas mic, pentru ca am avut ocazia sa ii fiu alaturi fiicei mele intr-o perioada cand s-a schimbat radical. Fetita nici macar nu era din acelasi judet. Inaintea ei am mai vazut 2 fetite in jur de 4.6 ani si 1 fetita de 2 ani, la doar 15 min de locuinta noastra. Dar nu am simtit nimic.
amy2007 spune:
Multumesc analias de raspuns. Foarte frumoasa povestea.
Multumesc si pt felicitarile pentru atestat, l-am luat pe 18 februarie. Asteptam. :)
O seara frumoasa.
_
Nu judeca niciodata pe nimeni, nu se stie cand viata te pune in postura celui pe care acum il judeci.
ASPIRANTA FOREVER
http://handmadeamy.blogspot.com/
dacris77 spune:
imi place de voi, erato si iepumic! sunteti luptatoare! si eu...mmmh, numai sa apesi pe buton un pic! imi place f mult ideea adoptiei ca sa vad in sinea mea ce mentalitate are un om vizavi de aceasta idee si cum reactioneaza. acum suntem in proces, dar sotul meu ar fi vrut sa mai incercam sa facem pe cale "naturala" intre timp si unde apare primul sa abandonam cealalta cale. Dar mie imi place asa mult sa ma provoace cineva cu adoptia incat nu mai imi doresc sa raman insarcinata
dacris77 spune:
cum adica atatea exemple negative dau aceste persoane din jurul nostru? dar exemple pozitive nu sunt? eu cred ca oamenii astia nu cunosc bine situatia copiilor abandonati si adoptati si isi dau cu parerea inainte sa se documenteze. berbecii!
iepumic spune:
dacris77, 
. Multumesc de aprecieri...sper sa imi pastrez dispozia "belicoasa" si mai tarziu, pe parcurs.
analias, superba povestea...Dar nu reiese si volumul tau de munca pentru a ajuta-o pe fetita ta sa depaseasca acele obstacole, care presupun ca a fost imens. Si pe langa munca asta, timpul petrecut cu copilul...ti-ai luat concediu? Te intreb pt ca evolutia superba a fetitei tale sunt convinsa ca nu a fost o minune intamplata peste noapte, ci un proces in care tu si sotul tau ati jucat roluri cheie. Si spun asta pt ca exista riscul sa credem, unele dintre noi, ca e f usor sa adopti un copil mai mare...ceea ce dpdv al actelor este adevarat, poate, dar din punct de vedere al integrarii ulterioare nu neaparat. Asta nu inseamna nici ca e imposibil. Dar trebuie sa avem o viziune realista asupra lucrurilor.
Sa-ti traiasca fetita si sa...faca multe descoperiri de care sa aflam si noi la National Geographic sau Discovery.