M-am hotarat.............adoptie(72)

erato spune:

Myh, multumesc ca ai povestit de intalnirea cu psihologul. Se pare ca v-ati descurcat exemplar.
Noi depunem cererea saptamana viitoare ca sa avem macar o parte din acte.
Si eu mi-as dori 2 frati, daca ar fi si gemeni ar fi perfect. Cred ca asa s-ar simti si mai confortabil copilul stiind ca are o ruda de sange in familia lui.
Se pare ca noi chiar gandim la fel

MYH spune:

Erato, chiar ca suntem pe aceeasi lungime de unda. Exact asa am gandit si eu si i-am si spus doamnei psiholog, ca le vor fi mult mai usor copiilor cand vor afla ca sunt adoptati. Deja ma gandesc ca ne va fi si mai usor sa luam frati pentru ca nu multa lume vrea 2. Inca nu ne-au spus cati sunt inaintea noastra pentru ca mai sunt in curs de atestare, care deja sunt la cursuri. Doamnele de acolo au fost tare dragute. Noua inca nu ne-au dat lista cu actele necesare, au zis ca cel mai bine ar fi sa le luam treptat. Dupa cursuri trebuie prezentate actele si sunt unele cu termen de valabilitate limtat. Ne-au spus ca singurele familii care nu au ajuns sa ia copil sunt cele care au renuntat din proprie initiativa. Ne-a spus de un caz recent de renuntare, a ramas insarcinata sotia dupa ce depusese dosarul, dupa multi ani de tratamente. Noi i-am spus deja ca vom continua cu adoptia chiar daca raman insarcinata. Daca voia lui Dumnezeu e sa avem si copii adoptati si copii din sangele nostru, in acelasi timp, asa va fi. Vom trai si vom vedea ce ne mai rezerva viitorul. Tare frumoasa e viata, este plina de surprize!

iepumic spune:

Hello!
Fetelor, am fost iar la DPC sa mai vorbesc cu doamna de acolo ca aveam niste nelamuriri.
Am intrebat de curiozitate cate familii atestate sunt inaintea noastra si mi-a raspuns ca nu are importanta, pentru ca nu se tine cont de ordinea inscrierilor ci de "potrivirea teoretica" a familiilor atestate cu copiii adoptabili din sistem. Adica ne-a zis ca nu conteaza daca sunt 1000 de familii atestate inaintea noastra, nu inseamna ca au intaietate. A mai spus ca de fapt toata ideea procedurii este de a gasi o familie potrivita pentru copil si nu un copil potrivit pentru familie. La modul teoretic chestia asta are sens.
Ahh...nu a vrut sa ne dea detalii privitoare la cat ar dura toata procedura....pe motiv ca nu se poate face o estimare intrucat difera de la caz la caz. Ne-a dat de inteles ca nu au copii adoptabili sub 3 ani in evidenta lor...In fine, vazand si facand, cum ne-o fi si noua norocul.

Myh, asa ma gandesc si eu. Oricum nu vreau sa stau in loc de acest "dar daca raman insarcinata tocmai acum?". Si daca da, ce??? Adoptia tot vreau s-o fac. Daca asa mi-o fi scris, asa sa fie.

erato, cu adresele tot solutia asta o avem si noi. Sa-si schimbe sotul buletinul. Asta e, din pacate o sa ne intarzie ceva treaba asta, probabil ca abia la inceputul lunii mai o sa putem depune dosarul din cauza asta. Altfel...l-am fi depus mult mai devreme.

MYH spune:

Iepumic, succes si drum usor catre copilul vostru! Cu rabdare, ne vom tine si noi copiii in brate.
M-am uitat la fotografiile tale. Cine este baietelul acela frumos? Mai ai un copilas?

simo_75 spune:

cata activitate pe aici!!Bravo fetelor sa fiti increzatoare!!
KoraPop- Felicitari pentru incuviintare!!
Taxa de timbru pentru certificat este o taxa judiciara de 2 lei platita la taxe si impozite sau la posta.Alte acte- CI,Hotararea ( grija mare sa nu aiba greseli ca e citita f atent),certificatul de nasere vechi al copilului,certificatul vostru de casatorie + livretul de familie (la eliberarea certificatului nou va fii trecut in acel livret-daca aveit),si o cerere ccare o completezi la fatza locului.Se da de la o zi la alta certificatul.
erato-la notar trebuie sa mearga mama ta sa declare ca e de acord sa stati in casa ei,si ca va platiti singuri datoriile .
iepumic in bucuresti intr-adevar nu se tine cont de cate familii sunt in fatza voastra.Se tine cont de potrivirea voastra cu copilul in functie de cerintele voastre.Noi de exemplu nu am vazut nici un copil in bucuresti .Ne trimiteau numai in tara pe motiv ca in Bucuresti nu erau copii potriviti cerintelor noastre.
Cu ajutorul lui D-zeu ne-am gasit oarecum singuri copilul...depunand cereri peste cereri in tara!
FEtelor va doresc cale cat mai usoara spre puiutii vostri!!
Noi de exemplu acum un an eram deja aproape de Alex.Poate postul Pastelui,Sfintele Pasti sa va aduca puiul mult dorit.
La noi asa s-a intamplat-in saptamana luminata de dupa Sfintele Pasti aveam sa-l cunoastem pe cel care astazi ne inunda viata de bucurie si fericire.
Va doresc sa aveti acelasi noroc!!!Doamne Ajuta!

erato spune:

Buna dragele mele mamici sau viitoare mamici
In we asta ma ocup sa-mi adun caracterizarile.
Myh, tu ai facut doar cerere fara sa depui actele? Noua ne-a spus sa ne adunam toate actele si abia apoi sa depunem cerere. Noua ne-a spus cate familii sunt atestate inaintea noastra si ca ele ar avea prioritate si in functie de ce ne dorim noi, dar si ca nici nu au copii mici.
Iepumic, intr-adevar si pe mine m-au taraganat buletinele, mai ales ca la cel al mamei lipseste un document pe care a trebuit sa fac cerere la Judecatorie sa-mi dea un duplicat si stiti si voi cat dureaza si de cata indiferenta ai parte.
Dar in doua saptamani cel mult le voi face pe toate si nimic nu ma va impiedica sa le depun.

MYH spune:

Erato, noi am facut cererea din prima zi in care am fost la ei. Ne-au zis sa aducem actele dupa cursuri ca si cum sigur nu vor fi probleme. Ne-au intrebat mai multe lucruri legate de noi pe care si le-au notat si cred ca au luat de bun pentru inceput. Nu mi se pare ca sunt chiar asa de stricti, sunt maleabili si inteleg multe situatii. Cauta solutii sa fie bine, sa fim atestati intr-un final. Mie mi se pare ca cel mai greu lucru pentru a lua un copil adoptat este sa avem rabdare, in rest nu mi se pare greu. Si cand esti insarcinata treci prin fel de fel de probleme, fel de fel de analize. Poate e mult mai grea perioada pana ajungi sa-ti vezi copilasul. Nu ne-au spus inca ce fel de copii au, nici nu ne-au spus ca limita maxima de 2 ani este prea mica. Acum parca ma gandesc ca as vrea si un copil mai marisor de 2 ani, pana pe la 4 ani. Mai conteaza cand stii ca e al tau? Cei mai marisori nu prea sunt doriti si mi se face mila de ei.
Fetelor, cele care ati reusit sa adoptati, copilasul vostru ce varsta avea cand vi l-au incredintat? Voi ce recomandati?

erato spune:

Ce bine Myh ca ati facut cererea din prima ziasa castigati timp. Noua ne-a spus sa venim cand avem toate actele, dar m-am hotarat sa merg si eu saptamana asta chiar daca nu cred ca rezolv cu toate actele. Eu ma gandesc la un copilas cu varsta 0-3 ani sau chiar frati, desi sotul e cam speriat de varianta fratilor. Sunt avantaje si dezavantaje indiferent de varsta copilului. Cand e mai maricel, cred eu ca e f. importanta maternala, cum l-a crescut si ce-i va spune de noi in momentul in care ne hotaram sa devenim parintii lui.

simo_75 spune:

fetelor eu va spun un singur lucru- nu conteaza ca are 2-3-4 ani,conteaza conectia dintre voi!Poate sa aiba 2 ani si sa fie ceva care nu va atrage si poate sa aiba 4-5 ani si sa simtiti ca e al vostru din prima zi.
eu la Alex am simtit din prima secunda de cand l-am vazut si era la 15 metri de mine.Ca sa nu mai zic ca ma tragea ata sa plec cat mai repede sa-l vad desi erau 600 km de mers pana la el!!
de fapt asta e adoptia-conectia si atasamentul!!

amy2007 spune:

Se pare ca procedurile sunt diferite la oras la oras...
La noi au fost 2 zile de cursuri, cate 4 ore (deci 8 ore de curs in total) si o testare psihologica pentru fiecare dintre noi in parte si una pentru cuplul in sine. A urmat o vizita la domiciliu din partea asistenutului social, care ne-a pus o serie de intrebari vis-a-vis de ce scoli am terminat, unde ne petrecem concediul, daca parintii sunt pensionari si cat castiga, daca avem frati, surori, daca am mai fost casatoriti, daca avem copii din casatoriile anterioare...La final, a fost intalnirea dintre noi si directoarea DPC-ului, 5 minute si apoi ni s-a inmanat atestatul.
In alta ordine de idei, nou ni s-a spus de la inceput ca sunt 45 de familii inaintea noastra, ca acum rezolva dosarele din aprilie 2010, deci... cam 1 an. Nu a fost vorba de ,,sarit" peste rand daca ei considera ca un copil se potriveste cuplului.
Referitor la limita de varsta, cred ca peste tot se spune acelasi lucru, ca varsta de 2 ani este prea mica si nu sunt copii in sistem mititei si adoptabili.
Stiu cum e sa nu te sustina familia, o sa va intalniti cu asemenea pareri si in afara familiei, unii ,,prieteni" vor stramba din nas, dar seara, acasa, sunteti fara familie, fara prieteni, singuri, fara bucuria unui zambet si a unei imbratisari de copil. Mie mi se pare dovada de egoism in cele din urma. Asa ca, faceti abstractie, desi stiu ca e greu, si eu ma obisnuiesc greu cu cuvintele intepatoare dar, psihologul ne-a spus de la inceput: cei care nu sunt de acord cu ideea voastra de la inceput, vor accepta cu greu (poate doar familia va trece in cele din urma peste prejudecati) si iti veti elimina incet-incet din cercul de prieteni.
Am intalnit pana si un preot care mi-a zis: nu este bine ca altcineva sa se infrupte din avutul vostru...
What... si mai esti preot imi venea sa-i zic? De atunci nu ma mai duc la el deloc, nu se poate sa fii preot si sa ai asemena conceptie, eu vad rolul lor altfel, mi se parea normal sa sustina o asemenea idee, pentru ca ii faci bine unui copil, care nu are alta sansa, si iti faci bine tie ca persoana, si cuplului in sine.
Spor la acte, fetelor care sunt la inceput de drum.
Kora, citesc sectiunea asta a forumului de cand inca il cautati pe Vlad si tare ma bucur cand vad ca va e bine si ca sunteti fericiti.
As vrea sa ne povesteasca si mamicile ci copii mai mari (7-8 ani sau mai mult) cum evolueaza mai departe piticii, pentru ca atunci cand sunt mici nu realizeaza ei foarte bine si ma gandesc ca poate mai tarziu incep sa puna intrebari mai precise.
Va multumesc !

_
Nu judeca niciodata pe nimeni, nu se stie cand viata te pune in postura celui pe care acum il judeci.
ASPIRANTA FOREVER
http://handmadeamy.blogspot.com/