Abuzul sexual

olympia spune:

Clara, sotul tau are multi demoni de infruntat. Cei ai trecutului, ai copilariei chinuite si cei ai prezentului, ai "jobului"/mediului in care traieste cea mai mare parte a timpului. Primii i-au atras pe ceilalti. Lupta cu demonii astia poate fi oricand peste puterile lui si lucrurile pot scapa de sub control. Cam despre asta este vorba. E o lupta grea, lunga si cu costuri pentru voi toti.
Ca femeie poti spera si dori ca prin iubire sa-i infrangi toti demonii si sa-l vezi din nou om intreg. Ca mama esti datoare sa fi cu ochii-n zece ca sa simti cand pericolul prinde contur in sotul tau, inaintea lui chiar. Nu stiu concret cum ar putea fi el scos din mediul ala inainte chiar de cei doi ani, nu stiu cum ar putea ajunge el la terapie cat mai curand, astfel ca sufletul lui chinuit sa inceapa sa-si gaseasca linistea, nu cred ca se poate una fara cealalta si nu pot decat sa sper din suflet ca ranile lui sa poata astepta acesti doi ani.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

rrox3 spune:

Clara ma bucur ca ai inteles ce-am vrut sa-ti spun. Si Nelia iti spune cam acelasi lucru, doar ca in stilul ei personal, de poveste.

Denizel iti inteleg foarte bine revolta, din punctul tau de vedere si principial, ai dreptate.
Din punctul meu de vedere, situatia asta particulara se vede putin altfel. Omul asta a fost atras de armata din anumite motive, mai multe dupa parerea mea. Unul dintre ele cred ca a fost dorinta de a se pedepsi pentru ca asta considera ca merita. Viata lui nu conta pentru el. Fusese slab si permisese abuzul, era vina lui. Alt motiv probabil a fost nevoia uriasa de apartenenta si de protectie (paradoxal, nu?). Din motivul asta a devenit din ce in ce mai bun. Si fiindca avea multe polite de platit lumii si e mai usor sa le platesti cand ai o tinta legitima.
Dar, mai departe de tot infernul asta, a intalnit-o pe Clara. Si brusc a simtit cum e sa fie iubit de cineva - o noutate pentru el. De atunci s-au schimbat multe. A iesit de pe robotul automat, a inceput sa aiba acces la propriile emotii, e o etapa gen sfarsitul erei glaciare. Nu mai vrea in armata. Abia asteapta sa scape de acolo. Viata lui a inceput sa merite traita, sa fie pretioasa. Are un scop: s-o faca fericita pe Clara si s-o protejeze. De aici si excesul de zel in declaratii. De aici flashback-urile despre care scrie Clara. S-a deschis cutia Pandorei. Se lupta sa tina capacul, dar nu-l mai poate inchide. Se simte in siguranta doar cand e in control. (Ceva trasaturi paranoice ascociate cu atat de eficienta focusare a atentiei, firesti pentru copilaria lui- astea l-au si adus in pozitia de lunetist) Eu nu cred ca va fi agresiv daca la un moment dat va avea scapari de control. A avut supapa pentru furie si agresivitate - in armata. In cutie e multa suferinta si vina. Daca - ipotetic vorbind - Clara ar vrea sa plece, cred ca mai repede si-ar face lui rau, decat altcuiva. Sigur ca are nevoie de terapie si inca de una foarte buna... Sigur ca are nevoie de ea cat mai repede cu putinta. Dar nu e chiar o bomba cu ceas... Parerea mea.

AgnesLuca spune:

Roxana, multumesc
Multumesc ca ai exprimat ceea ce simt si eu si as fi vrut sa-i scriu clarei dupa ce am citit multitudinea de postari care o ataca...

nelia spune:

Rox, stii, ieri dupa ce am scris si chiar si cind scriam ca meseria pe care o are este si asta alt subiect, exact la asta m-am gindit. Numai ca nu as fi putut sa scriu atit de clar, ar fi trebuit sa incropesc o 'poveste'... in stilul meu (mi-a placut!) ca sa pot duce ideile pina la capat.

Ai exprimat atit de bine de ce a ales probabil armata, cum ii pica ca o manusa peste trecutul lui... cum a aparut Clara in povestea asta... si, probabil ca ai dreptate si in faptul ca nu e o bomba pe ceas. Si eu m-am gindit ca are doua solutii la o adica: ori isi face rau lui, ori altora... si cum in privinta altora a avut supape, tind si eu sa cred, mai ales dupa ce ai scris tu ca se poate intoarce impotriva lui, tinind cont si de faptul ca se vede mereu vinovat... presiunea e mare, mi se rupe sufletul cind ma gindesc la el...

Numai ca demonii cu care lupta el nu stii ce forma pot lua. Nu e trimis la terapie pentru ca ei exact de asta au nevoie, de oameni ca el, stiu ca se pot baza pe ei. Asta este trist, am mai citit despre cazuri asemanatoare, de fapt, in toate filmele si cartile despre razboi intilnesti aproape aceeasi tema. Numai ca el se adinceste in infern si demonii se multiplica in lipsa ajutorului care sa duca la vindecare. Iubirea e mare si eu am incredere maxima in ea, numai ca acolo e mult prea multa suferinta penru a fi salvat numai prin iubire...

Spunea Clara ca i-a luat arma, eu am retinut detaliul asta... pentru ca acest fapt poate fi un lucru si bun si rau, cu consecinte pe masura... Rau pentru ca isi dau seama poate ca poate fi un pericol si pentru el si pentru ei,desi nu fac nimic in acest sens... dar bun pentru ca ii da ragazul sa se linisteasca si sa vada cine este cu adevarat fara acele supape de revarsare a furiei si vinovatiei. Si intre furie si vinovatie e un paradox, pentru ca el are nevoie sa scoata furia si a ales (sau a fost ales) o meserie (o numesc asa pentru ca isi cistiga piinea cu ea) care da, scoate furia pe de o parte, dar adinceste si vina pe de alta, ceea ce se potriveste perfect cu felul in care a functionat pina acum.

Ar fi multe de spus aici, ca daca nu mai are 'supape' in afara, in armata, le va cauta inauntru, in viata lui... are nevoie de ele care de aer in lipsa unei terapii bune. Ar putea fi rau si in sensul ca da, el nu mai vrea in armata, dar pina la Clara aceasta (armata si ce facea acolo) insemna mult pentru el... daca si Clara ar pleca si nici armata nu o mai are, si nici la terapie nu a ajuns, deci sanse de vindecare slabe... din pacate, ii vor ramine mult prea putine resurse ca sa poate tina toata aceasta presiune sub control.

Dar trecind de toate acestea si oprindu-ma la Clara, caci ea a scris aici... eu cred ca trebuie sa discuti cu psihologul tau mult si despre tine, nu numai cum sa-l ajuti pe el.

Din nou, cu riscul de a ma insela si imi cer scuze pentru asta, eu simt si la Clara un paradox in nevoie de iubire, apartenenta si protectie... cu atit mai mult cu cit, inainte de orice, ea este mama copiilor ei... sau asa-mi da in mintea mea daca incerc macar putin sa ma pun in locul ei, desi recunosc ca-mi este tare greu. Sper ca intelegi ce vreau sa spun, o spun din suflet... m-a marcat povestea voastra, ieri mi-a fugit de multe ori gindul spre voi... Nici nu indraznesc sa-ti cer link-ul spre celalalt subiect, il voi cauta in vacanta...

Bine, ca neavind detalii si nefiind acolo, linga ei, tot ce scriem sint doar supozitii pe ceea ce stim... ma simt ca si cum imi spun parerea despre o carte sau un film, trist si bun. Pentru ca pentru mine realitatea prezentata de Clar asta este, de aceea nici nu reusesc prea mult sa ma pun in pielea lor, a ei... e mult peste limitele mele de traire si de intelege a vietii.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

claram spune:

Rrox3,spuneai de trasaturi paranoice.Am stat si m-am gandit si nu-mi amintesc sa fii observat la el asa ceva.La ce anume de referi?Iar referitor la cum ar reactiona daca as pleca,nu stiu daca si-ar face rau.Adica a trecut prin atatea lucruri groaznice si nici macar nu s-a gandit la sinucidere ca o optiune,de ce s-ar gandi daca as pleca?Frica de abandon e inca prezenta .M-a intrebat zilele trecute ce parere am daca s-ar oferi sa plece in Afghanistan pentru un an.El trebuia sa fie deja acolo dar nu l-au mai trimis pentru ca s-a accidentat atunci la cap.Mi-a enumerat vreo 6 efecte pozitive daca ar pleca,cele mai importante pentru el fiind ca ar putea apoi sa-si aleaga o baza in Europa,deci sa fie mai aproape si banii.Eu am avut doar un contra argument:moartea/ptsd in forma severa.Mai asta ii lipseste dupa ce ca se lupta cu demonii copilariei.A spus ca eu decid si apoi m-a intrebat daca l-as parasi daca s-ar duce.Mie nu-mi place sa dictez,sa oblig oamenii,cu toate ca el imi da aceasta putere dar i-am spus ca nu contez doar eu si stiu ce urat e tratat acuma la baza.I-am zis sa mearga daca asta vrea.

M-am gandit si la ce mi-ati spus referitor la faptul ca il inteleg periculos de bine si mi-am adus aminte cand a avut primul flashback din Iraq.A fost prima data cand ne-am intalnit dupa ce am vorbit online.Eu oricum citisem multe despre ptsd,stiam ce e un flashback,cum se poate manifesta,eram toba de carte dar una e sa stii teoretic si alta sa te confrunti cu asa ceva.Eram la mall cu copiii,la jocul de joaca si apoi am zis sa mergem la food court sa mancam ceva.Eh,am urcat acolo si o data il simt ca ma strange de mana,cand face asta,eu stiu ca ceva nu e ok.Ma uit la el si ii vad fata impietrita,exact aceeasi fata pe care o are dupa un cosmar.L-am scos la aer pe balcon apoi am intrat si l-am lasat intr-un loc ferit sa merg sa cumpar mancare.Cand m-am intors tremura si avea aceeasi fata,era absent.Hai sa plecam si a inceput corvoada s-a gasim iesirea.Poate multi s-ar fii panicat,mai ales ca eram si cu copiii dar eu,paradoxal,am ramas foarte calma,foarte lucida si el apoi mi-a spus ca i-am transmis din calmul meu.Am luat un taxi ales de el si cand am ajuns acasa si am coborat,probabil ca nu a mai putut sa se opreasca.A luat-o la fuga si s-a lipis de un zid.Am bagat copiii in curte si m-am dus dupa el,mi-era ca se rataceste.M-am uitat la fata lui,era ingrozit de frica,isi pipaia piciorul cautandu-si arma.Nu auzea ce-i spun doar cand i-am spus sa intram in curte ca sa nu cheme vecinul politia,stunci s-a uitat la mine.I-am intins mana si m-a strans de mana pana am ajuns in curte,am vazut ca a depus un efort enorm,se uita in toate partile speriat,de parca era urmarit.E un alt exemplu care poate va socheaza si care poate v-ar fii facut sa fugiti,dar eu am ramas calma cu toate ca nu stiam cum se manifesta cand are un flashback.Ceva din mine imi spunea ca sunt safe,nu stiu daca era increderea in el sau ce era dar nici un moment nu m-am simtit in primejdie.La fel cand are un cosmar.Dureros a fost insa sa-l vad prima data cand a avut un cosmar,cum s-a pus in pozitie fatului,cu pumnii stransi si spunea:"lasa-ma in pace,ma doare,au,opreste-te".


Edit pentru Nelia:arma i-a fost luata dupa ce s-a accidentat la cap,pentru ca inca are probleme cu ochii(vede cateodata in ceata.ii obosesc ochii)si inca are dureri de cap.Da asta nu l-a oprit pe un superior sa-i spuna de cateva ori ca e inutil.Chiar l-am si intrebat cum o sa-l trimita in misiune daca el nici nu are voie sa poarte arma acuma.Si,sincer,ma bucur pentru ca simt ca inca o misiune timp de un an de zile,o sa-i inrautateasca starea.

denizel spune:

Multumesc, Rox!

Abia acum (citind mesajul tau) imi dau seama de ce biata claram refuza sa dialogheze cu mine: din cauza ca din mesajele mele reiesea ca eu il acuz pe prietenul ei.
O, nuuu, nici vorba de asta!!! :)
Nu numai ca nu il acuz, dar oarecum il inteleg si, mai mult, e prezent de ieri in rugaciunile mele (suna patetic asta cu rugaciunile dar din pacate nu exista alta formulare scurta pt. ce am vrut sa spun :).
Desigur ca meseria lui e legata de trecutul lui, desigur ca e de inteles pana la un punct pozitia pe care o are fata de una-alta :).
Io altceva remarcasem, dar nu mai conteaza asta, nu are rost sa dam alt sens topicului, chiar daca un fir al rezolvarii ar trebui sa treaca si prin subiectul de dinainte.



Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Senseicarmen spune:

Va gasi liniste dupa ani de terapie?De ce depinde rezultatul?Va scapa vreodata de vina,de rusine?De parerea ca e "stricat"?Va intelege vreodata ca nu il voi parasi?

Buna Claram, un raspuns la intrebarile tale ar fi urmatoarele din partea mea: nu va scapa niciodata de rusine sau vina insa va trebui sa invete sau trebuia deja la varsta asta sa invete sa traiasca cu ea si sa o foloseasca in folosul lui!
Terapia....paprerea mea, ar trebui sa vorbeasca doar cu cea care imparte patul si sufletul! Pentru ca sentimentul de rusine si vina este...de nedescris.
De stricat este stricat ceva dar se poate repara si cu timpul dureaza tot mai putin aceasta reparatie...este ca si cum ai trage ceasul cu arc, trebuie sa-l daca vrei sa functioneze corect.

Se teme ca il vei parasi?
Nu stiu dar daca este in armata ar trebui sa fie un pik mai calit cu viata asta si sa vada cum este ea in realitate. Inimi zdrobite vor exista...daca nu stii sa le ingrijesti.
Viata in sine inseamna durere, trebuie sa stii cum sa treci prin ea cu mai putina durere si mai putine cicatrici. Esti medicul corpului tau si sufletului tau.

Mai sunt de parere ca cei care au fost abuzati in copliarie, daca pana la varsta de 30 de ani au trecut cu bine, de acum incolo mai bine va fi.

Sper ca te-au ajutat aceste randuri si va doresc tutoror o viata frumoasa si cat mai senina posibila!

nelia spune:

Of, Clara, mi-a venit si mie sa ma chircesc in pozitia fatului cind am citit ce ai scris. Of! Daca asa stau lucrurile si simti in tine putere si pentru copii, si pentru acest om chinuit, atunci axeaza-te pe lucrurile pentru care il iubesti suficient de mult ca sa-i dai din calmul si puterea ta sa treaca peste toate. Si sper din tot sufletul sa fiti bine toti patru!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Roxana, cand ai spus trasaturi paranoice, te-ai gandit la tulburarea deliranta de tip paranoic?(delir non-bizar?)

Din punct de vedere psihosocial se incadreaza la caracteristicile acestei tulburari(istoric de abuz emotional sau fizic,mediu ostil din familie- de exemplu)

La o evaluare, posibil sa se puna acest diagnostic.

iti trimit un link, cand ai timp te rog sa-l citesti. O mare atentie te rog sa acorzi explicatiei cu ´´postulatele false´´

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

nelia spune:

Daca-i psihosocial, as vrea si eu sa citesc, te rog.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU