Abuzul sexual

nelia spune:

LadyJ, in general, categoric ai dreptate. Violenta finala este picatura care umple paharul. Dar oamenii functioneaza asa, isi fixeaza un punct pina la care cred ei ca pot duce... doar cred. In realitate, problemele lor incep mult mai devreme...

In cazul Clarei si al sotului ei (hai, mai Clara, nu puteai sa te indragostesti si tu de un barbat ca toti barbatii!) insa mie mi se pare si mai normala limita ei: pot duce totul pina cind isi activeaza agresivitatea in viata noastra, intorcind-o spre noi sau chiar si spre el... nu e usor sa traiesti cu un o care vrea sa-si faca rau. El rau oricum isi face, dar in alte feluri, acoperite.

Vikinga, tu ai dreptate, soldatul este soldat. Pe timp de razboi, al unui razboi mondial. Dar razboaiele care se poarta acum nu sint razboaiele noastre (bine, ca nici unul nu-l consider al nostru, dar cind porneste, asta este). Sint razboaie fabricate... si nu vad cum un om cu valori firesti, cu o viata normala ar putea accepta sa mearga in el. Daca te-a prins razboiul in armata, superior sau altceva, atunci nu prea ai ce face, decit sa te retragi, dar asta nu pica bine unuia care s-a dus din dragoste in armata.

Din cite am inteles, sotul Clarei a vrut sa se duca in armata (nu la baze americane, ci acolo, pe front, unde se lupta si se moare) si eu cred ca multi dintre cei care se duc au motive, poate nu ale sotului ei, dar unele pe care sotul meu sau eu si multi altii pe care ii cunosc nu le au. Intra si banii aici, e o meserie care aduce si din astia, mai ales misiunile (meseria pentru care ma pregatesc eu acum este de 4 ori mai bine platita in armata decit in viata civila, iar daca te mai duci si ca soldat, nu ca civil, si daca mai pleci si pe front... aoleu, eu nici nu pot sa numar acei bani).

Deci daca a fost, intii pentru adrenalina, apoi vrea sa se duca pentru bani si o baza in Europa, e de inteles... dar sa-si doreasca sa mearga pe front la nesfirsit cind viata lui s-a schimbat intre timp, au aparut Clara si copiii... daca intr-adevar ii iubeste, il pierd, imi scapa motivele pentru care ar face asta.

Insa sa se mai duca inca o data, eu il inteleg si probabil, in locul lui, as gindi la fel. Clara, nu vad cum ai putea sa-l opresti, degeaba ii spui motivele tale, el trebuie sa ajunga el singur la aceasta dorinta, sa nu se duca, asa cum o are pe cea de a se duce. Cred ca in afara de a-l sustine, chiar sa vrei, nu poti sa-i impui nimic.

Numai ca pentru a lua o hotarire in acest sens, de a ramine la baza sa faca ce face, chiar daca valorizarea nu ar fi cea pe care si-o doreste (citi oameni nu sint valorizati in munca pe care o fac?) sau chiar sa se retraga pur si simplu din armata (poate, nu?) si sa invete o meserie pasnica si civila (poate?) in care poate sa-si foloseaca la fel de bine 'ochiul' si precizia, e nevoie de munca multa, cu el insusi. Si nu cred ca poate sa o faca singur, chiar daca il sprijini. Are nevoie de ajutor de specialitate, si de sprijinul tau, bineinteles.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Mie mi se pare ca va tot loviti de de o problema falsa.
Pornind de la mesajul lui Kariguld, in care iar se pune intrebarea ´´copilul captiv n-are dreptul la iubire?´´, repet ca nu despre asta e vorba. Nimeni de aici nu a sustinut asa ceva.

Mesajul Vikingai este cat se poate de bine scris. Intr-o familie de genul celei prezentate de Clara, in care avem doi copiii,centrul universului sunt copiii,mai exact echilibrul lor.Vorbim de copii pre-adolescenta, copiii care, in situatia data, trebuie, (da, trebuie!) sa-si schimbe comportamentul pentru a evita anumite neplaceri. Si cum acest ´´trebuie´´ este naspa, este greu insasi prin ceea ce semnifica, ajungem sa ne punem intrebari daca-i Ok, daca-i bine pentru doi copii sanatosi sa se ingreuneze cu reguli , in ideea de a fi o familie .


Nu cred ca luandu-ti masuri , impunand reguli, ajuti persoana care are nevoie de ajutor.

Daniela a explicat foarte bine. Pentru a ajuta pe cineva trebuie sa fii in masura sa o faci, sa poti, sa stii.
Faptul ca stai cu ochii-n patru, faptul ca nu iesi afara cand se arunca petarde, faptul ca iti inveti copiii ´´reguli´´ de joaca, nu il ajuta pe cel care are nevoie de ajutor.Nici pe copiii. Nici pe tine.


Clara, daca sotul tau iese din armata, cu ce se va ocupa? Ati discutat?



--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

nelia spune:

Vikinga, sint de acord cu ceea ce ai scris in privinta copiilor. De fapt, cum sint de acord cam de fiecare data cind scrii ceva... Cind m-am indragostit de sotul meu, daca era sa-mi pun problema daca plec sau ramin sau ce fac intr-o anumita situatie, oricare ar fi aceea, m-as fi invirtit in jurul inimii mele si cum ma simt eu in relatia respectiva si as fi hotarit daca plec sau continui.

Dar acum, daca s-ar pune problema asa, as tine cont de inima mea si de cum ma simt , categoric, dar pina la copii. Caci daca ei nu s-ar simti bine, daca pentru ei tatal lor (chiar daca e biologic) nu e tatal de care au nevoie, atunci nici eu nu am cum sa ma simt bine in relatie, pentru ca eu inseamna intii mama si apoi plus femeia care sint. Si asta tocmai datorita vulnerabilitatii lor, pentru ca sint mici... si au atita nevoie sa aiba si mama si tata, si tot ce le mai trebuie lor pe acolo sa creasca mari.

De aceea eu am plecat din start ca relatia lor cu el e una buna, ca el in regula atunci cind este cu ei, ca totul decurge bine... Cel putin atit cit stau impreuna, am inteles ca nu e chiar zi de zi... Iar problemele despre care vorbeste Clara (in afara de sarit in spate si trezit - nu mi se pare exagerat, la urma urmelor toti avem ceva care ne deranjeaza sau ne doare si sa le spunem copiilor sa nu faca asta pentru ca...) sint in el si intre el si ea, care vrea sa-l ajute. Din start am presupus ca barbatul pe care il iubeste a devenit sotul ei tocmai pentru ca e un tata bun pentru copiii ei, in ciuda problemelor pe care le are...

Daca intelegeam altceva, nici nu intram la subiect, caci nu as avea ce discuta, plecatul era prima si singura solutie. Pentru mine este inacceptabil sa stau intr-o relatie in care copiii mei sa fie afectati in vreun fel sau altul... si vorbesc serios! N-are decit sa se puna inima mea de femeie, si trupul, si-n fund si-n cap, odata ce au aparut copiii in viata mea, pina cresc si ajung in viata lor, ei sint pe primul plan!


CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

ladyJ spune:

Nelia, dar de ce Clara nu ar putea sa-i ´´impuna´´ sa nu plece?

Pun cuvantul cu ghilimele pentru ca defapt e vorba despre o decizie COMUNA, adica asa ca-n viata reala cand sotii DISCUTA si ajung la un numitor COMUN de dragul LOR si al FAMILIEI, nu de dragul UNUIA SINGUR!

Tot ziceti sa nu-i impuna, sa-l lase pana simte el, bla bla. Pai daca n-o sa simta niciodata? Toata famila se invarte in jurul dorintelor sotului, ei toti trebuie sa-i respecte decizia si cu asta basta?

Omul oricum are probleme, e clar ca deciziile lui nu-s cele mai rationale.Il lasam asa in bataia pustii doar pentru ca el vrea? Atunci mai putem zice ca vorbim despre o FAMILIE?
Parca sotul ar fi vreun copil rasfatat lasat sa faca ce vrea el, ca sa nu cumva sa se supere. Zau asa, despre ce vorbim noi?



--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

claram spune:

Asa cum ai spus Kari,viata e formata din bine si rau,nu stii niciodata ce se poate intampla si nu stii cand poti fii chiar tu lovit de o boala/durere/problema grava.Cum ar fii atunci ca sotul sa se spele pe maini?No,pai atunci sa se apuna"pana ptsd/alzheimer/cancer/whatever ne va desparti",nu?Nu e mai corect asa?Atata timp cat vad ca el nu se complace,ca e constient ca are probleme,ca vorbeste despre asta cu mine,eu lupt alaturi de el.Si ca sa mai radem putin:s-a intamplat de cateva ori sa-l lovesc in somn,ba in picior sau in piept si dimineata imi spune glumind"gata,asta e abuz domestic"


Daniela,am citit si eu despre ce ai spus si am intrebat-o pe terapeuta.Mi-a zis ca cei care devin abuzatori sunt cei care nu constientizeaza ca e o problema,care nu vorbesc despre asta,care nu se simt vinovati.La el nu e cazul asta.Iar copiii,crede-ma,ca nu depun eforturi sa se cenzureze,nu le rapesc vreo bucurie doar pentru ca nu le dau voie sa-l trezeasca sau sa-i sara in spate prin surprindere.Cand se joaca ii sar si in spate dar atunci e ok pentru ca stie,nu e luat prin surprindere.

nelia spune:

Pentru ca nu cred ca in lucrurile impuse, cred in lucrurile care se fac pentru familie, dar care vin din oameni, la care ajung ei insisi. Cu atit mai mult in situatia lui. Poti sa-i impui sa suporte saritul in spate in conditiile prezente? Sau sa fie trezit in orice fel? Sau sa iasa si sa stea cu copiii in zgomot cu petarde? Da, poti sa-i spui ca tu vrei asta de la el si el asta va face daca simte ca iti face placere... dar astea nu inseamna ca se simte bine.

Vad lucrurile la fel in privinta armetei. Daca el vrea sa plece, pleaca pentru ca are nevoie de plecare, indiferent de motive, asa simte ca trebuie si vrea sa faca, pentru ca de ani buni de zile, asta a avut. Fara terapie si fara sa fie inscris intr-un proces real de vindecare, da, nu se duce pentru ca ii ceri, dar in el lucrurile sint din nou in conflict... si asta nu are cum sa-l ajute in viata de zi cu zi, pentru ca nu e el, el este cel din interiorul lui, oricit de crunta ar fi realitatea acolo.

Daca Clara ar fi fost in viata lui de mai demult, daca ar fi hotarit sa faca copiii si el ar fi fost de acord, si i-ar fi dorit si ar fi fost ai lui, atunci da, probabil ca hotaririle ar fi fost de comun acord. Dar in situatia data, el trebuie sa hotarasca pentru ca asa simte si vrea, iar Clara trebuie sa-l sustina cit poate, adica pina la copii!

Parerea mea este ca orice hotarire luata nu e a unui om perfect intreg, nici daca pleaca, nici daca ramine. Sint pentru a fi oprit sa plece, dar nu numai pentru ca ii spune nevasta, ci pentru ca, face parte din procesul de vindecare.

Sincer, eu daca as fi in locul Clarei, l-ar ruga sa se retraga de tot din armata. Ii face rau, asta e clar. Deci nu plecatul ar fi problema, ci ramasul in continuare intr-un loc care l-a ajutat sa supravietuiasca pina acum, oferindu-i lucruri si valorizari de care avea nevoie, chiar daca ii faceau si acestea rau, dar de care acum, daca ne iubeste pe toti trei, nu mai are nevoie.

E tinar, poate sa-si schimbe meseria, ca doar nu are contract pe viata cu armata (sau are?). In sensul asta, as insista, dar nu sa plece sau nu plece, daca ramine totusi legat de armata, de razboi, de camarazi care au trecut si trec prin aceleasi probleme ca el. Si in care valorizarea se face intr-un mod gresit...

Si departe de acea lume, l-ar mai ruga sa se duca la terapie, sa inceapa un proces dur, greu, dar real de vindecare. As fi linga el in tot acest timp, ma rog, atit timp cit imi ofera calitatea mea mama inainte de toate... si uite asa, as ajuta un om, care pe deasupra este si barbatul pe care il iubesc si vreau sa fie tata pentru copiii mei pentru ca are calitatile necesare, in ciuda problemelor pe care le are.

Dar sa-i spun nu te duce in Afganistan pentru ca ne ai pe noi, acum, in prezentul descris la subiect, dar ramii la baza, in armata, aproape de ceea ce inseamna armata, in mijlocul ei... mi se pare ca e un lucru impus, adica alege raul cel mai mic, dat tot pe pielea ta. Si chiar daca se duce la terapie, cum se poate vindeca in aceste conditii? Cind valorizarea in locul in care munceste se pune tot pe cine impusca mai multi?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

kariguld spune:

de acord. si atunci care-i intelesul? explica tu, de ce fel de iubire are nevoie?



cred ca numai Clara stie cel mai bine daca il poate ajuta si-i poate fi sotie (deja este).




mie sincer mi se pare normala vigilenta ei, ca poate sa previna si/sau sa anticipeze. nici eu nu ies afara cand se arunca petarde si alte minunatii.

---

Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!

claram spune:

Sunt de acord cu tine Nelia,nici eu nu cred in a impune si nu e vorba ca se comporta ca un copil razgaiat si vai,eu sa nu-l supar.Dupa cum am mai spus el face orice,chiar si ce nu-i place,doar ca sa-mi faca placere,sa ma stie fericita.Daca eram alt fel de om,probabil ca imi convenea,e mai lejer asa,nu?Dar eu nu sunt asa,eu i-am zis mereu ca vreau sa se simta bine,ca nu trebuie sa faca ceva daca nu e ok cu acel lucru,ca nu contez doar eu.De asta m-a si intrebat ce parere am daca pleaca acolo,de fapt m-a lasat sa decid eu dar eu l-am intrebat ce vrea el.Mi-a zis ca nu mai e doar el,acuma are o familie si nu mai poate decide de capul lui.Asa ca nu mai pleaca cu toate ca stiu ca nu i-a picat bine.Acuma daca primeste ordin sa plece,e altceva ca nu are incotro dar sa se expuna asa inutil n-are rost.

Iar copiii au inteles,nu sunt 1000 de reguli,de "trebuie".Si mi se pare normal sa eviti un trigger gen petarde,nu de frica ca va avea un flashback ci pentru ca stiu cat de vinovat se va simti dupa,cat de epuizant e pentru el,mi se pare mai intelept asa.


Iar dupa cei 2 ani,isi va deschide o scoala de arte martiale,adica va face ceea ce-a facut inainte sa se inroleze.

ladyJ spune:

Kariguld, un copil captiv sau ne-captiv are in primul rand nevoie de iubire pentru el insusi. Asta-i intelesul si repet, punem problema gresit intrebandu-ne ´´vai, dar el n-are dreptul sa fie iubit?´´ Evident ca-l are, ca orice alta fiiinta din lumea asta.


Clara nu stie sigur daca il poate ajuta sau, mai bine zis, in ce masura poate face asta. De aceia a deschis subiectul.
Si are dreptate.

Vigilenta e normala dar devine anormala daca ajutorul se opreste la ea, fara a se interveni cu ajutor specializat.



Nelia, revin.

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

nelia spune:

Clara, daca ar fi sa se retraga din armata, fie si pe caz de boala (lovitura la cap sau problemele pe care le are) se poate? Va permiteti financiar? Ai discutat cu el si acest lucru, macar la nivel de sugestie? Cind spun acum, spun miine! Pe mine m-ar interesa ce spune el daca cineva i-ar propune aceasta solutie, sa se indeparteze de locul in care isi face atita rausi sa se intoarca in el, spre el, sa se ia in miini si in brate si sa inceapa sa vada care sint problemele reale cu el si ce se (mai) poate face din punctul in care este ca sa ajunga un om 'acceptabil si suportabil' pentru o viata de familie normala.

Ma gindesc la un alt exemplu, ca sa ma fac inteleasa: daca esti sofer pe camion si ai omorit oameni cu acel camion, ca se intimpla, este unul din riscurile meseriei... esti inca pe el, iti cistigi piinea din soferie si iti intretii familia. Numai ca vinovatia pe care o ai pentru acel accident te impiedica sa fii firesc in viata de zi cu zi, linga cei dragi.

Eu il iubesc pe barbatul acela si il vreau in viata mea si in viata copiilor mei, pentru ca merita , dar are aceste probleme, care devin din ce in ce mai grave. Ce fac? Ii impun sa nu se mai duca in cursa sau sa coboare de tot de pe camion si sa se apuce de alta meserie, iar in timpul asta sa facem ceva, cu un ajutor specializat, ca sa mai dam jos, macar atit cit se poate, din povara din suflet!?! Sau pur si simplu sa intelegem si sa acceptam, ca putem trai mai departe, si cu ceea ce ni s-a facut si cu ceea ce am facut...

Clara, e mult doi ani, e foarte-foarte mult!

Ce arte martiale?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU