Abuzul sexual

Nu stiu cate persoane de aici au trecut printr-un abuz sexual in copilarie si nu stiu cate ar dori sa vorbeasca despre asta.Am nevoie de sfaturi,sugestii,orice e bine venit.Stiu ca exista intalniri pentru partenerii celor de la AA(alcoolici anonimi).As dori,daca se poate,sa avem o astfel de intalnire virtuala aici,pentru partenerii celor care au fost abuzati sexual in copilarie.


De ce simt nevoia asta?Poate pentru ca ma simt neputincioasa.Sotul meu a fost abuzat de mama lui si se pare ca de mai multe persoane,nu stiu sigur,pentru ca opreste discutia la un anumit punct.Da,nici eu nu am crezut ca exista asemenea mame dar exista.


Va rog mult sa nu ma intrebati din nou de ce mai sunt cu el cand are astfel de probleme serioase.Am citit subiectul lui MissParker,ii urmaresc si blog-ul si ma intreb de multe ori cum de pot duce o astfel de durere.Si cum pot eu sa-l ajut pana va incepe terapia?Cum pot eu sa-l conving ca nu a fost vina lui?Ca a fost doar un copil nevinovat?Ca nu e rau,ca pentru mine e "good enough".


Va gasi vreodata liniste?Vor inceta vreodata cosmarurile din fiecare noapte?Va putea dormi mai mult de 3-4 ore fara sa fie trezit de un astfel de cosmar?Va inceta sa mai fuga,sa se ascunda?Am stat trezi intr-o noapte frumoasa de august,vorbind despre tot felul de lucruri si,la un moment dat,i-am spus cat e de minunat.Mi-a raspuns ca nu,el e rau,el a facut lucruri rele,nu a depus suficient efort sa opreasca abuzul.Plangea ca un copil apoi s-a ridicat din pat si a spus ca merge sa alerge.Era 3 dimineata.Nu l-as fii putut opri si nici nu am incercat.I-am mangaiat bratele si i-am spus ca nu trebuie sa se mai ascunda,ca e safe,ca nu mai e singur,ca e atat de iubit.Degeaba!L-am simtit atat de incordat,parca corpul i se transformase in fier.S-a intors dupa 30 de minute,s-a asezat intr-un colt cu capul intre maini si repeta"im sorry".L-am intrebat nu de mult de ce simte nevoia sa fuga si mi-a spus ca,pur si simplu,trebuie sa plece de acolo.Si ce s-ar intampla daca ramai?Mi-a raspuns ca nu stie si nici nu ar vrea sa afle.


Va gasi liniste dupa ani de terapie?De ce depinde rezultatul?Va scapa vreodata de vina,de rusine?De parerea ca e "stricat"?Va intelege vreodata ca nu il voi parasi?

ladyJ spune:

Claram, . Imi pare rau!

Sotul tau sufera extrem extrem de mult. E nevoie musai si urgent de terapie,nu mai asteptati. Va fi un drum lung si anevoios, dureros, insa exista lumina la capatul tunelului.

Tu il poti sprijini aratandu-i iubire, fii langa el ca si pana acum.

Voi sunteti in Ro?

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

ladyJ spune:

Rezultatul depinde de relatia dintre el si terapeut, musai sa gasiti un terapeut in care sotul tau sa simta ca are incredere, sa se creeze o relatie buna si de suport intre ei.



--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

claram spune:

Multumesc LadyJ.Problema e ca nu poate face terapie decat dupa 2 ani cand ii expira contractul.A incercat sa plece mai devreme,dar nu se poate fiindca nu a avut nici o abatere,efectiv nu exista motiv pentru care sa-l lase sa plece,e un sniper exemplar,prea valoros bla bla.Vine o data la 6 luni in Romania.


Stie ca are nevoie de terapie,vorbim mult despre asta si e de acord sa mearga.Eu iubire ii arat mereu,nu numai iubire ci si acceptare,reasigurare,multa rabdare,mult timp cu aceleasi discutii despre faptul ca nu a fost el vinovat.Dar oricat ii spun,il reasigur.ii arat iubire,parca nu intelege.Are un cosmar din asta si ne intoarcem la primul pas din nou.E ca un ciclu.Si dupa un cosmar din asta e foarte distant,absent,ingheata in starea aia,are chipul unui copil inspaimantat.Eu m-am obisnuit deja,nu o iau personal dar cand mai am o zi proasta,am impresia ca toata iubirea mea,toata reasigurarea,rabdarea mea sunt in zadar.Ca nu il ajuta si atunci ma simt neputincioasa.Asa cum m-am simtit aseara.


Nu stiu cum sa ma comport cand are loc tacerea aia care poate dura ore,tacere intrerupta de cate un "im sorry" sau "eu sunt vinovat".L-am intrebat aseara de ce ar fii el vinovat si mi-a raspuns"pentru ca ei au spus asta".Eu sunt alaturi de el in tacerile alea,mai ales daca dorm copiii,stau si mai citesc pe net,sunt acolo in caz ca vrea sa-mi zica ceva.Apoi zice im sorry ,intoarce spatele si se culca.Binenteles ca inainte de a merge la antrenament imi lasa mesaj cu cat de rau ii pare si ca nu a vrut sa ma dea la o parte si ca e asa norocos sa ma aiba.Asta pana la urmatorul cosmar care il zguduie.


E oare o idee buna sa-mi spuna totul?Sau o data deschisa cutia Pandorei si fara terapie,ar putea fii mai rau?

Editez ca sa va intreb cum pot sa-i explic ca nu a fost vina lui,ca a fost doar un copil,ca a facut ce a putut,ca a supravietuit?Dar o explicatie care sa ajunga la el,sa inteleaga sau asta se intampla doar la terapie?

Alexia27 spune:

Din pacate multi, foarte multi copii abuzati in felul asta se simt ei vinovati de abuz, de faptul ca "au lasat"sa se intample. Si duc cu ei toata viata (sau pana ajung sa faca terapie) un imens sentiment de vina, sentimentul ca sunt rai, ca sunt cumva murdari. E foarte greu dupa atatia ani sa proceseze trauma, si cu atat mai mult daca a fost abuz repetat. Dar se poate. E multa durere acolo, multa...si cand va incepe terapia o va simti pe de-antregul. Dar la sfarsit isi va recupera viata.
Cu ce poti sa-l ajuti tu? Ca si pana acum, fii alaturi de el si mai ales sa-i fii alaturi dupa ce va incepe lucrul la procesarea traumei. Sa-l sustii si sa-l incurajezi sa continue, caci multi supravietuitori au tendinta sa renunte...desi daca resimte atat de acut s-ar putea sa nu fie cazul la el.

I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

denizel spune:

Deci, un angajat al armatei americane nu se poate trata daca este bolnav, trebuie sa astepte sa ii expire contractul? :O
Mi se pare grav de tot. Si de neinteles.
E asa pt. orice angajat sau numai sniper-ilor li se refuza ingrijirea medicala?





Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

anca_a spune:

Mie mi se pare halucinanta toata povestea asta si cred ca e cusuta cu ata alba. Pai cum se poate mai fratilor ca un sniper din armata Statelor Unite sa nu fie evaluat periodic dpdv psihologic?

Si ca sa o citez pe claram "efectiv nu exista motiv", mai putin ala ca-i vine cateodata sa-l lichideze pe ex-ul autoarei sau ca o ia razna cand ti-e lumea mai draga . Deci daca si asta e un sniper exemplar, io imi schimb titulatura.

daniela_b spune:

Clara, s-ar putea sa treaca ani pina sa intelegi ca atitudinea asta a ta ii face mai mult rau decit bine.

Inainte, trebuie sa precizez: e dureros sa scrii, sa stii, sa auzi, sa infrunti, sa citesti...sa ai legatura cu astfel de lucruri. dar, cel mai dureros e sa iti expui copiii unor astfel de situatii, de dragul cuiva.

Stiu, am citit ce-ai scris in primul mesaj. Ti-e greu sa mai auzi a nu stiu cita oara ca e nociva si fara sens aceasta relatie pentru tine si pentru copiii tai. Sint de acord ca nu niste postari de pe forum iti pot tie ordona si ajuta viata.

Clara, tu ai nevoie de ajutor. El, iubitul vietii tale, nu-l poate obtine usor ( ca e din cauza incapatinarii ca e din cauza dificultatilor "tehnice"). Dar pentru tine e accesibil. Esti deschisa la ajutor ( dovada postarile tale) si chiar il ceri. Fa-o.


Nu am timpul necesar sa scriu mai multe dar tare mi-ar placea sa o fac, chiar si daca as sti ca nu iei in seama la inceput( oricum, statistic vorbind, luam in seama numai ce ne convine din sfaturile celorlalti).

O sa fie singura si ultima mea postare la subiect de aceea nu pot sa nu fiu crud de sincera si directa ( adica sa nu dozez in mai multe postari): mi se pare ca intr-un mod periculos nu iei in considerare cit de mult rau poate face un fost copil abuzat, actualmente intr-o stare delicata de retraire a acestui abuz, copiilor din jurul sau si mai mult celor din apropierea sa, la proxima distanta si proxima ocazie.
Alcatuieste-i profilul cu ajutorul unui profesionist si vei sti cu cine ai de aface si cit poti sa te expui si sa ii expui si pe copii tai.



Te rog sa ma ierti ca am indraznit sa o zic dar nu aici e locul sa cauti ajutor specializat ci mai degraba am simtiti ca tu cauti inca o asigurare si reasigurare ca esti o femeie speciala care poti face o magie cu un om special.

Si, chit ca ma urasti acum, incearca sa te gindesti la ce ti-am spus.

CorinaDani spune:

clara, eu cred ca meseria si mediul in care lucreaza sotul tau nu sunt deloc potrivite, pe fondul problemelor pe care spui ca le are.

gandeste logic : a fost abuzat, i s-au impus cu forta anumite chestii.

si in armata e cam la fel uneori, ti se dau ordine pe care trebuie sa le indeplinesti fara sa comentezi sau sa pui la indoiala superiorul. nu mai pomenesc despre posibila lui participare la actiuni de lupta, unde este nevoit sa traga asupra tintelor vii, asadar presupun ca a ucis pana acum (claram, daca gresesc, te rog sa ma corectezi), nu pentru ca ar fi vrut, ci pentru ca asta ii este jobul.

nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun, in acel mediu rigid, barbatesc, militaros, sotul tau nu isi poate da frau liber emotiilor pentru ca ar fi considerat slab, ar deveni tinta ironiilor colegilor si superiorilor, poate chiar ar fi considerat instabil psihic si nu i s-ar mai permite sa participe la actiuni in linia 1, ar fi oarecum "retrogradat" poate la o munca administrativa sau de birou, ceea ce pentru el ar reprezenta o noua lovitura asupra orgoliului, a imaginii si a stimei de sine.

eu cred ca el este nevoit sa joace un mare teatru, sa pacaleasca toate evaluarile psihologice pe care banuiesc ca le sustine, poate ca au parte si de consiliere psihologica daca participa la actiuni reale, pe fronturi din Irak sau Afganistan. adica poarta in permanenta o masca, nu lasa sa se vada nimic din framantarile lui, este angajatul exemplar. nu-i face bine deloc o astfel de viata dubla...

iar terapia tot in State trebuie s-o faca, acolo exista specialisti, nu stiu cat de bine cunoaste sotul tau limba romana, s-ar putea ca asta sa fie un impediment major daca ar face terapie la noi.

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

ladyJ spune:

Claram tu ai deschis acum ceva vreme un subiect pe forum in care ziceai de sotul tau care vrea sa-l impuste pe fostul tau iubit? Imi amintesc putin de acel subiect, insa detalii sincer, nu imi pot aminti.

Ok, nici eu nu inteleg ce cauta sotul tau in armata cu o asa incarcatura psihica pe care o trage dupa el. Este periculos.Omul are urgenta nevoie de ajutor!!Cine ti-a zis ca n-are acces la psihoterapie decat cand iese de sub contract? El? Ai verificat informatia?

Nu i s-au facut evaluari psihice si testari??
Nu vreau sa iti cer detalii cu privire la comportamentul lui in general, la ce spune, etc, pentru ca oricum nu te pot ajuta concret si cred ca e suficient cat ai spus deja.
Asa ca repet, sotul tau poate deveni foarte periculos din cauza starii psihice pe care o are.

Urgent, ia masuri pentru tratament!

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

claram spune:

Hai sa va zic cum decurg evaluarile psihologice in armata lor.Se fac o data la 6 luni(ma refer aici la sniper),le da testul Rohrschach,mai cateva intebari si gata.Multi care au fost in zona de razboi si au ptsd mint si spun ca sunt ok.Ei nu verifica mai in amanunt.Sotul meu cand trebuie sa faca testul ala,raspunde mereu ca vede un tractor,adica o da in glume si psiholoaga a zis ca asta e modul lui de a face fata la ororile pe care le-a vazut in Iraq.Sunt multi care au ptsd si nu iau medicatie daca nu o cer ei,ba chiar sunt trimiso inapoi la razboi.Si cand ceri ajutor,e o intreaga corvoada.Deci se preface foarte bine la aceste testari sau disociaza,nici nu stiu ce o fii.


Eu merg la terapeut de 2 luni,tocmai pentru asta,ca sa inteleg cat mai bine ce sa fac.Nu ma simt in pericol sis tie foarte clar ca la primul semn de violenta,am plecat.La fel cum am facut cu ex-ul cand,pentru prima si ultima oara in viata lui,mi-a pusa pana in gat si m-a amenintat ca ma omoara.Dusa am fost si el stie foarte bine ca pot fi atat de transanta pentru copiii mei.


Nu m-am suparat Daniela,doar nu am inteles si poate poti sa-mi explici 2 lucuri.La ce te referi cand spui ca atitudinea mea mai mult ii dauneaza?Si care e raul pe care il poate face un fost copil abuzat sexual,copiilor si celor din jur?


Ori sunt eu prea increzatoare in el,ori nu inteleg de ce credeti ca sunt in pericol.Si poate totusi mai exista si alte persoane care au fost alaturi de fostii copii abuzati sexual,as dori sa aflu mai mult despre lupta lor.Nu conteaza daca aici sau pe pm.