Nasterea acasa (in cada)
Raspunsuri - Pagina 30
XIO spune:
Nelia, daca ma bag o fac in alta tara, nu la noi. Aici mi-a ajuns ot si nici macar nu am apucat sa profesez ca medic
Sa stii ca la spitalul la care am facut eu gineco sunt medici tineri foarte foarte ok, care explica la absolut toate pacientele de ce primesc medicamentul X, ce interventie fac, ce se vede la eco si se poarta extraordinar de frumos. Asa ca viitorul suna bine din pctul asta de vedere. Mai trebuie partea materiala sa isi faca treaba.
***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1
http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com
ema spune:
Eu am nascut jumatate acasa jumatate la spital....in Olanda.optiunea era sa nasc acasa insa moasele au decis la momentul respectiv ca e riscant si asa am ajuns in 5 min. la spital unde am nascut tot asistata de ele.Ideea a fost ca nu isi asuma riscul acasa .Si asta dupa ce 9 luni fusesem convinsa ca o sa nasc acasa,dupa ce am suferit o trauma serioasa dupa prima nastere la o materninate din provincie in Romania.
columbiana spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui alex_andra
NU tot ce ti se intampla tie este general valabil. Si eu am nascut in spital de stat, eram 8 mame in salon, ne spalam zilnic, apropo, nimeni nu ne impiedica sa facem asta si in plus, de fiecare data cand aveam vreo durere, trebuia doar sa cerem si ni se dadea ce aveam nevoie. Puteam sa ne plimbam, nu eram tinutite de pat, nici murdare si sange pe noi si mai stiu eu ce. Sunt mai multe lucruri departe de adevar pe care le spui, dar nu am timp acum sa-ti fac analiza pe text. Dar am o rugaminte : nu mai induce in eroare si nu mai generaliza. Multumesc. Andra, mami de leoaica Eva (03.02.2009) BAZAR UMANITAR |
bird, asa a fost si la mine; am impartit eu in salon supozitoare cu glicerina, aspirine, paracetamol; in timpul travaliului a venit un nene sa repare un aparat de oxigen, a trecut senin printre femei cu picioare desfacute
; eram taiate toate, cind am simtit ca nu mai pot merge am bagat niste banuti in buzunarul celei ce-mi facea spalatura si am cerut sa-mi scoata firele; cind le-am trimis si pe fetele din salon (care n-au mai cotizat nimic
) le-a spus madama respectiva ca nu-i obligatia ei ci a...drului de familie sa faca asta;la baie era cum a povestit EllaX; am dat si femeii de serviciu bani, numai dupa mi-a schimbat cearsaful patat de singe;
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
ioanadara spune:
Ella x, super tare descrierea clinicii din Cluj.
Eu in Bucuresti am nascut dar cam tot asa se mergea pe suprimarea oricarui complex al mamei inrudit cu rusinea , asta inca din timpul controalelor din timpul sarcinii.
Insa, personal prefer sa ma simt inundata de rusine atunci cand intra 5 studenti in sala de nasteri fara a fi fost in prealabil intrebata decat sa risc viata propriului copil nascandu-l in cada.
light spune:
| Citat: |
| Ca nastere in sine nu a fost nicio diferenta intre o nastere acasa si nasterea in acea clinica. Am nascut intr-o camera fara nicio aparatura medicala (aveau aparatura in alta camera a clinicii si o aduceau la nevoie ca era pe role), linistita, cu perdelutele trase si intim. Sotul a asistat la toata nasterea desi aveam teama imensa pe care am citit-o si pe aici ca i se usuca dumneaei si-i cade cand vede asa "oripilitati" patite de mine si organul meu sexual. Nu s-a intamplat asa ceva, de fapt eu n-am auzit de asa ceva aici, toti taticii participa la nasterea copiilor, eu inca n-am intalnit unul sa lipseasca. E adevarat ca nu i-am italnit pe toti, deci hai sa zic atunci ca majoritatea participa. Faptul ca sotul meu a fost alaturi de mine in acel moment atat de intim, ne-a apropiat peste masura, cum nu credeam, atat sentimental cat si sexual.Am nascut fiind zen, cu intrebari de bun simt, m-au intrebat cum vreau sa nasc, am nascut pe pat, copilul a fost imediat pus la piept, skin to skin, cordonul a fost taiat dupa ce n-a mai pulsat, eu n-am fost taiata, copilul nu ne-a parasit nici o clipa. Moasa va zic sincer ca n-a facut nimic iesit din comun, chiar ii spunea sotului cat de perfecta e nasterea, nu a atins copilul pana nu era deja pe pat, iesita cu totul, efectiv a stat si a privit si m-a indrumat/alinat, adica vorbe de incurajare, bravo, e bine, esti aproape, etc. |
my deviantArt Gallery
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ioanadara Insa, personal prefer sa ma simt inundata de rusine atunci cand intra 5 studenti in sala de nasteri fara a fi fost in prealabil intrebata decat sa risc viata propriului copil nascandu-l in cada. |
Mie nu mi-e rusine de studenti, am avut 2 sau 3 fete de la liceul sanitar la prima nastere. Pe mine ma socheaza electricianul care intra sa repare lumina cand eu nasc sau faptul ca cei de peste drum au vedere intre picioarele mele
.Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
anya spune:
La prima nastere am avut eleve de la liceul sanitar, la adoua niste stagiari (cred). In ambele situatii mi s-a cerut voie sa asiste. Nu m-a deranjat. Asa am avut si eu cu cine sa glumesc in timpul nasterii .
Bic spune:
Eu traiesc intr-o comunitate in care nasterea acasa, nasterea vaginala naturala (FYI - nastere cu epidurala nu este nastere naturala, ci nastere vaginala asistatata medicamentos) si alaptatul pina la virste venerabile sint considerate motive de mindrie.
Eu ader la unele dintre aceste principii si le admir pe multele dintre prietenele/cunoscutele mele careu au nascut acasa.
Cu toate acestea, am decis sa nasc la spital pentru ca mi-a fost intotdeauna extrem de frica de durere si voiam sa am la indemina optiune epiduralului in caz ca am nevoie. Nu stiu daca am apelat dupa noua ore de travaliu la epidural pentru ca era foarte accesibil sau pentru ca intr-adevar nu mai suportam durerea. Poate ca daca eram acasa, cu moasa, si nu as fi avut aceasta optiune, as fi nascut ne-medicamentos. Dar, repet, decizia mea a fost bazata pe o dorinta personala si particulara.
Cred ca pusa fata in fata cu mizeria concreta si umana din spitalele din Romania, m-as fi concentrat mai mult pe pregatirea nasterii acasa. M-am intrebat tot timpul de ce in urma ororilor pe care le aud despre spitalele din Romania nu nasc femeile acasa. Acum am inteles in sfirsit ca nu exista legislatie. Sper din tot sufletul ca organizatia condusa de Ana Maita sa razbata curind sa legalizeze aceasta optiune pentru cele care vor sa o puna in practica.
Iar referitor la Ana Maita, se pare ca ea are un prag foarte ridicat la durere, iar nasterile ei amindoua au fost foarte scurte. Nu toate femeiele sint facute la fel si atit rezistenta la durere, cit si determinarea fata de un anumit principiu sau cauza difera dramatic de la invidid la individ.